66,303 matches
-
său, Victor Felea își propune a o reabilita pe aceasta din urmă: "Va trebui să demonstrez într-o zi celor ce mă cataloghează mereu printre spiritele cuminți și pașnice, declara el peremptoriu, că nu sînt lipsit de pasiune și forță". Jurnalul constituie o astfel de demonstrație. Printr-o uimitoare metamorfoză, comentatorul benign devine foarte exigent, de-o insatisfacție cronică, dispunînd de o tăietură de bisturiu a propoziției ce-l face de nerecunoscut. Adevăratul critic Victor Felea se găsește în aceste pagini
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
sub condeiul diaristului, dezvăluindu-ne reactivitatea sa reală, opiniile sale nereținute. Redus la o scară a lipsei de inițiativă și de energie, printr-o operație stilistică, scriitorul ni se înfățișează, în aceste pagini d'outre tombe, la scara sa naturală. Jurnalul unui poet leneș e cea mai importantă scriere a lui Victor Felea. Victor Felea, Jurnalul unui poet leneș, ianuarie 1955-martie 1993, ediție îngrijită de Lidia Felea, Ed. Albatros, București, 2000, 834 pag., preț 128.600 lei
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
a lipsei de inițiativă și de energie, printr-o operație stilistică, scriitorul ni se înfățișează, în aceste pagini d'outre tombe, la scara sa naturală. Jurnalul unui poet leneș e cea mai importantă scriere a lui Victor Felea. Victor Felea, Jurnalul unui poet leneș, ianuarie 1955-martie 1993, ediție îngrijită de Lidia Felea, Ed. Albatros, București, 2000, 834 pag., preț 128.600 lei
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Z. Ornea Mi-am intitulat cronicile mele la primele două volume din Caietele lui Emil Cioran ? Acum interogația mi se pare de prisos pentru că, în sfîrșit, prin 1971, într-o notație nedatată, în timp ce citea un jurnal al lui Vlasiu mărturisea: "Jurnalul lui Vlasiu ar trebui să mă dezguste pe vecie să țin eu însumi un jurnal. Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Z. Ornea Mi-am intitulat cronicile mele la primele două volume din Caietele lui Emil Cioran ? Acum interogația mi se pare de prisos pentru că, în sfîrșit, prin 1971, într-o notație nedatată, în timp ce citea un jurnal al lui Vlasiu mărturisea: "Jurnalul lui Vlasiu ar trebui să mă dezguste pe vecie să țin eu însumi un jurnal. Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e numai ca să-mi întrețin iluzia
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Cioran ? Acum interogația mi se pare de prisos pentru că, în sfîrșit, prin 1971, într-o notație nedatată, în timp ce citea un jurnal al lui Vlasiu mărturisea: "Jurnalul lui Vlasiu ar trebui să mă dezguste pe vecie să țin eu însumi un jurnal. Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e numai ca să-mi întrețin iluzia că scriu, că fac ceva". Avem aici recunoașterea faptului indubitabil că în Caietele sale făcea
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
sa din tinerețe: "Să fi avut vreo douăzeci, douăzeci și unu de ani. Poate mai puțin. Sufeream de insomnie. Cu somnifere, izbuteam să dorm trei, maximum patru ore. De fiecare dată mă trezeam din cauza unui coșmar insuportabil. Ar fi trebuit să țin jurnalul acelor nopți cumplite. Toate rezervele mele de poezie s-au dus atunci. După aceea, nu mai puteam fi decît prozator. Pe măsură ce somnul revenea, pierdeam puținul lirism ce-mi rămăsese". Continua să aibe stări de disperare pură, socotind că sinuciderea e
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Theodor Stolojan mișcă, la rîndul ei mai multe ziare. Printre ele, Adevărul pare a se strădui să facă din fostul premier un fel de vedetă a competiției pentru Cotroceni. Cam același lucru încearcă să-l demonstreze și CURIERUL NAȚIONAL și JURNALUL NAȚIONAL, cotidiane care în ultima vreme par favorabile PDSR și care atacă Palatul Cotroceni ori de cîte ori au prilejul. * Un spectacol aparte îl oferă ROMÂNIA LIBERĂ, ziar care pare a sufla și în iaurt, după ce a mers pe mîna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
lună ce caută/ în apartamentul meu adevărurile ce nu se văd,/ să le descopăr instalațiile șubrede.../ Dar cum ființa este numai iubirea ei,/ așa și apartamentul 8 trebuie să ne ocrotească." Lumea literară este și ea prezentă, prin notații de jurnal, în poeziile lui Gheorghe Izbășescu: Iar tu, negustorule de piei de cloști/ uiți mereu nuveleta promisă, vârtos scuturând/ zaruri prin mlaștini (!) la ședintele ASPRO./ Iar Bogdan Lefter, milos, se face că plouă.", "La Oradea, Ioan Moldovan se scarpină-n barbă
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
Litere din Iași, ne-a obișnuit (din anii '70 încoace) cu un discurs tradiționalist, corect, cu informații precise și prețioase. în plus, colaborarea sa cu Editura Dacia, colecția "Restituiri" ar trebui menționată în caseta de prezentare (amintesc doar prefața la jurnalul lui Iacob Negruzzi). De ce este totuși atît de diferită această nouă carte a lui Dan Mănucă? Se pare că avem de-a face cu o nouă manifestare a "complexului Eminescu". Prin "eseul" amintit, autorul dorește să evite discursul academic (care
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
lui Elias Canetti, iar căutarea sa nu e o rătăcire la-ntâmplare, cum nici periplul lui Ulise nu fusese, ci o rețea cu încrengături nebănuite țesută în jurul unui laitmotiv: Odiseea lui Homer și inegalabilul ei erou. " E vorba de un jurnal, de o terapie fără trimiteri bibliografice riguroase și folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună și ce spune.", ni se spune în Cuvînt înainte. Că Despre calitatea umană este un jurnal este
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
un jurnal, de o terapie fără trimiteri bibliografice riguroase și folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună și ce spune.", ni se spune în Cuvînt înainte. Că Despre calitatea umană este un jurnal este destul de evident, în măsura în care termenul se referă la o culegere de notații și impresii personale, nedestinată, cel puțin inițial, publicării, ci, cu precădere, "uciderii demonilor" ca-re-i bântuie autorul. Funcția expiatorie a cărții e de altfel declarată deschis de T. Ștef
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
Pe aceste scrieri se poate conta, ele constituie bibliografia obligatorie pentru cine vrea să cunoască literatura română modernă. Istoricul literar a obținut de fiecare dată informațiile necesare de la sursă, citind răbdător ziarele și revistele din epoca respectivă, ca și nenumărate jurnale intime, texte memorialistice, scrisori, discursuri parlamentare etc. A examinat, de asemenea, cu atenție, operele literare propriu-zise și aproape tot ce s-a scris în legătură cu ele. Pe baza acestei competențe, a corectat aserțiunile greșite ale altor cercetători, nu din plăcerea de
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
citit. Optimistul fără margini din '88 era profesorul Manolescu, cel pe care strîngerea tot mai puternică a șurubului îl făcea să zîmbească și care nici nu voia să audă de ipoteza plecării din țară. Mircea Zaciu a notat asta în jurnalul său, iar în ceea ce mă privește am auzit o formulare asemănătoare, care mi se adresa. Nu era un sfat, ci un fel de provocare. În '89, ultimul 23 August căpătase un aer anacronic și faraonico-funerar care îi înspăimînta chiar și
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
George al Greciei cu cele două surori ale sale (Elena și Irina), Carol alăturîn-du-se și el "expediției" în trenul regal. Apoi, la Zürich, unde au poposit cu toții, Carol i-a cerut încă abdicatului rege Constantin mîna Elenei. Aceasta mărturisește în jurnal că "mă simțeam atrasă de el și, în timp, eram sigură că m-aș fi putut îndrăgosti de el." Mama ei s-a împotrivit acestei căsătorii. N-a fost ascultată. Dacă aș fi ascultat-o pe mama, aș fi fost
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
unui profil al autorului" - critică literară sau psihologie ? Primul capitol transgresează grațios ambele domenii, abandonând cititorul în derivă; confuzia ia proporții abia odată cu al doilea capitol care subminează premisele celui dintâi: se afirmă că "în scrisori e bufonul Gary, în Jurnal e autenticul Sîrbu", că există diferite imagini ale scriptorului și totuși elemente din ambele se coroborează pentru a încropi concluzia autoarei. E ca și cum pentru a alcătui un anume portret, ea ar prelua nasul epistolierului și urechea diaristului, distrugând astfel tocmai
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
ea ar prelua nasul epistolierului și urechea diaristului, distrugând astfel tocmai "masca unui Janus bifrons" pe care o descoperise. Portretul e deci unul forțat, iar textul - utilizat, nu interpretat. Acest fapt e însă unul dintre efectele unei perspective constant fluctuante; jurnalul, ca incizie în intimitate, "pune o capcană" în care pare să fi căzut și autoarea acestei monografii: diaristul poate fi văzut ca persoană - și atunci se poate face psihologie pe el - și ca personaj ("personaj cerebral trecut printr-o teribilă
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
fenomenul depersonalizării impus de regimul totalitar), antropologic (accentuată este subordonarea opiniilor față de antropologicul politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la analiza mentalității poporului român). Fiecare domeniu prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal: acesta e "exercițiu de uitare", "o formă de asceză intelectuală", "expresie a unei revolte", "eseu de filosofie politică, subsumat întregului ca eseu de filosofia istoriei", "antiutopie". Toate aceste definiții sunt unificate prin existența unui centru semnificativ
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
regimul totalitar), antropologic (accentuată este subordonarea opiniilor față de antropologicul politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la analiza mentalității poporului român). Fiecare domeniu prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal: acesta e "exercițiu de uitare", "o formă de asceză intelectuală", "expresie a unei revolte", "eseu de filosofie politică, subsumat întregului ca eseu de filosofia istoriei", "antiutopie". Toate aceste definiții sunt unificate prin existența unui centru semnificativ care articulează acest jurnal
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
jurnal: acesta e "exercițiu de uitare", "o formă de asceză intelectuală", "expresie a unei revolte", "eseu de filosofie politică, subsumat întregului ca eseu de filosofia istoriei", "antiutopie". Toate aceste definiții sunt unificate prin existența unui centru semnificativ care articulează acest jurnal : "eul cu odiseea și calitățile lui". Și totuși acest demers critic nu ia în calcul eul în integritatea sa, ci conferă o poziție centrală frustrării de care suferea Sîrbu; în acest fel toate "valorile" descoperite în diverse domenii (dintre care
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
novicele întru I.D. Sîrbu. Autoarea urmărește liniile de forță ale operei, descoperă laitmotive și îi oferă neinițiatului o cheie de lectură pertinentă. Pentru inițiat, de reținut sunt notele de originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă, despre funcționalitatea fragmentarismului, a aforismului, a paradoxului și a jocului parodic. O carte dublă despre un scriitor dublu (diurn și nocturn, în accepția autoarei). Elvira Sorohan - Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
să-l termine. Dar ceea ce a lăsat, memorialul Postul din hol (amintit mai înainte) reconstituie, nu fără umor, perioada cînd, la Universul, a fost șeful de cabinet al lui Stelian Popescu. Dar e măcinat de singurătate și depresii. În- tr-un jurnal, ținut în acei ani, publicat în volumul pe care îl comentez, întîlnim notații tulburătoare: "sunt singur, mereu singur", "singur și tăcere", "sunt deprimat", "zilele se scurg cenușiu, nu am conversație cu nimeni". Traduce Le jeune parque de Valéry, ca poem
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
îl comentez, întîlnim notații tulburătoare: "sunt singur, mereu singur", "singur și tăcere", "sunt deprimat", "zilele se scurg cenușiu, nu am conversație cu nimeni". Traduce Le jeune parque de Valéry, ca poem în proză. Dar lucra în condiții imposibile, descrise în jurnal la 14 februarie 1969: "În ultima vreme, m-a frămîntat intens situația în care mă aflu, de a nu putea lucra. Iarnă, închis în aceeași cameră, cu toți ai familiei! Am și pus problema să construiesc încă o cameră, un
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
a Editurii Enciclopedice din iunie 1969 trimisă către Primăria comunei Budișteni în care se cer date despre scriitorul Fîntîneru, inclusiv data morții. Răspunde acelei edituri, comunicînd date și vestind că n-a murit. "Cum de au ajuns, nota deprimat în jurnal, lucrurile pînă aici? Cine este de vină?... Sau poate nu este nimic grav în asta". Scria și poeme originale și la un manuscris "Cărți și o altă carte" care urmărea să facă din lectorii ei eroi și eroine pe tărîm
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
mă ierte tinerii!) îi simți mai bine după patruzeci de ani, cînd - oricît am zice că nu-i așa - începe să îmbătrînească sufletul din noi". Dar există o măsură în toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]