4,083 matches
-
nimeni altul decât eminentul jurnalist nou al anilor '60 ai secolului al XX-lea, Tom Wolfe. Examinând forma, el notează: "Introducerea realismului detaliat în literatura engleză a secolului al XVIII-lea a fost ca introducerea electricității în tehnologia mașinilor" (Noul jurnalism, prefață). De fapt, cu excepția monologului interior, "realismul detaliat" făcea de mult timp parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Wolfe. Examinând forma, el notează: "Introducerea realismului detaliat în literatura engleză a secolului al XVIII-lea a fost ca introducerea electricității în tehnologia mașinilor" (Noul jurnalism, prefață). De fapt, cu excepția monologului interior, "realismul detaliat" făcea de mult timp parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se pot vedea semnele timpurii ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă, se gândește: Nu pot explica în cuvinte ce dor ciudat am simțit în sufletul meu atunci când am văzut scena; câteodată izbucneam așa: o, dacă ar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conștiinței cuiva (natura reflectantă, intermediară a limbii este încă o barieră). Pe de altă parte, alinarea jurnalistului narativ literar este că ficțiunea nedeghizată este un fals evident care nu va putea vreodată să susțină că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în exemplul lui Boswell despre cum relatările veridice pot beneficia de tehnicile asociate cu romanul modern de ficțiune o recunoaștere critică cum că un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de formare". După cum notează Frederick A. Pottle despre Jurnal londonez, "în general Boswell își știe povestea ca și cum ar fi romancier" (12). Rezultatul este "o mare putere de realizare imaginativă care compensează lipsa invenției [ficționale]" (14). Cu "realizarea imaginativă" în inima jurnalismului literar narativ, se separă și mai mult firele modelelor de story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de Rowlandson despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o cârciumă, doi bețivi s-au luat la harță și cum din cauza zgomotului ea nu putea să adoarmă (aducându-ne aminte poate de motelurile ieftine, cu pereții mult prea subțiri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Crèvecoeur este discursivă, se dedă totuși narațiunii. Relatarea sa despre un sclav negru din Carolina de Sud care este lăsat să moară într-o cușcă deoarece a omorât supraveghetorul unei plantații este la fel de captivantă ca orice alt exemplu de jurnalism literar narativ: Am văzut la treizeci de metri depărtare ceva care semăna cu o cușcă, suspendată de ramurile unui copac, ale cărui ramuri păreau să fie acoperite de păsări de pradă care își agitau aripile și se străduiau să se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cuștii. "Îți mulțumesc, om alb, pune otravă și dă-mi." "De cât timp stai aici?", l-am întrebat. "De două zile și eu nu mort; păsările, păsările; aah eu!" (172-73) Larzar Ziff, printre alții, notează că două stiluri dominante de jurnalism au apărut înainte de 1890. Primul stil era mai recent și încerca să aibă un ton neutru, sau ceea ce numim noi acum reportaj obiectiv (146). Ziff mai identifică și un "jurnalism personal" sau un jurnalism al subiectivității recunoscute (147). Această formulare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Larzar Ziff, printre alții, notează că două stiluri dominante de jurnalism au apărut înainte de 1890. Primul stil era mai recent și încerca să aibă un ton neutru, sau ceea ce numim noi acum reportaj obiectiv (146). Ziff mai identifică și un "jurnalism personal" sau un jurnalism al subiectivității recunoscute (147). Această formulare este de remarcat având în vedere faptul că noul jurnalism al anilor '60 și '70 era numit la rândul său "jurnalism personal", printre alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
notează că două stiluri dominante de jurnalism au apărut înainte de 1890. Primul stil era mai recent și încerca să aibă un ton neutru, sau ceea ce numim noi acum reportaj obiectiv (146). Ziff mai identifică și un "jurnalism personal" sau un jurnalism al subiectivității recunoscute (147). Această formulare este de remarcat având în vedere faptul că noul jurnalism al anilor '60 și '70 era numit la rândul său "jurnalism personal", printre alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această evoluție, separarea modelelor de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și încerca să aibă un ton neutru, sau ceea ce numim noi acum reportaj obiectiv (146). Ziff mai identifică și un "jurnalism personal" sau un jurnalism al subiectivității recunoscute (147). Această formulare este de remarcat având în vedere faptul că noul jurnalism al anilor '60 și '70 era numit la rândul său "jurnalism personal", printre alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această evoluție, separarea modelelor de informație și de "story", poate fi găsită la începutul secolului al XIX-lea, deschizând drumul spre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acum reportaj obiectiv (146). Ziff mai identifică și un "jurnalism personal" sau un jurnalism al subiectivității recunoscute (147). Această formulare este de remarcat având în vedere faptul că noul jurnalism al anilor '60 și '70 era numit la rândul său "jurnalism personal", printre alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această evoluție, separarea modelelor de informație și de "story", poate fi găsită la începutul secolului al XIX-lea, deschizând drumul spre ceea ce eu numesc antecedentele imediate ale jurnalismului literar narativ modern. Din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numit la rândul său "jurnalism personal", printre alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această evoluție, separarea modelelor de informație și de "story", poate fi găsită la începutul secolului al XIX-lea, deschizând drumul spre ceea ce eu numesc antecedentele imediate ale jurnalismului literar narativ modern. Din perspectiva istoriei jurnalismului modern, cele două forme s-au separat în secolul al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această evoluție, separarea modelelor de informație și de "story", poate fi găsită la începutul secolului al XIX-lea, deschizând drumul spre ceea ce eu numesc antecedentele imediate ale jurnalismului literar narativ modern. Din perspectiva istoriei jurnalismului modern, cele două forme s-au separat în secolul al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar narativ îl va accepta numai ca să-l
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spre ceea ce eu numesc antecedentele imediate ale jurnalismului literar narativ modern. Din perspectiva istoriei jurnalismului modern, cele două forme s-au separat în secolul al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar narativ îl va accepta numai ca să-l repudieze în final. Dezvoltarea celor două forme poate fi trasată la apariția în 1830 a presei elitiste partizane. Un eveniment notabil a avut loc în 1833
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale jurnalismului literar narativ modern. Din perspectiva istoriei jurnalismului modern, cele două forme s-au separat în secolul al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar narativ îl va accepta numai ca să-l repudieze în final. Dezvoltarea celor două forme poate fi trasată la apariția în 1830 a presei elitiste partizane. Un eveniment notabil a avut loc în 1833, când Benjamin H. Day a fondat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prostituție, beție și alte infracțiuni o temă permanentă a ziarului, exact genul de știri pe care clasele superioare l-ar condamna. Practic, Day urma sfatul împăratului Commodus dat în urmă cu o mie șapte sute de ani. Astfel a început ascensiunea jurnalismului de senzație, chiar în timp ce reportajul politic partizan pierdea din popularitate. "Pe scurt, Sun a divorțat de conceptul tradițional de știri american și a început să tipărească orice era interesant indiferent de semnificația sau importanța recunoscută a acestuia. Asta nu înseamnă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fără frică și cu blândețe" (F. Hudson, 433). În "fapte" se poate detecta precizie, iar în înlăturarea "înfloriturilor și a nuanțelor" se observă concizie, două cerințe stilistice care încă sunt recomandate jurnaliștilor începători de către cel puțin un manual contemporan de jurnalism (Fedler, 143-44). Problema este că, deși concizia ar avantaja dezvoltarea unui stil de știri obiectiv, arhivarea faptelor ar continua să fie problematică: stilul simplu al unui om este un stil bogat în imagini lingvistice, minunat de reflexiv pentru altul. Deși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
până la Războiul Civil - un exemplu demn de remarcat este New York Tribune al lui Horace Greeley - era sa se apropria de final. Prin recunoașterea deschisă a înclinației lor ideologice, directorii de ziare și-au recunoscut subiectivitatea. Oricare ar fi fost greșelile jurnalismului partizan, virtutea sa consta în posibilitatea unei reflexivități mai deschise. O astfel de reflexivitate devenise la timpul ei "incorectă din punct de vedere politic". O altă măsură care reflectă trecerea "conceptului de știri tradițional american" poate fi observată în declarația
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
precise (sau specifice), cum ar fi certitudinea transcrierii care pare a fi asigurată de o fotografie, deși percepția acelei certitudini tinde să se eschiveze de ochiul subiectiv al fotografului care a făcut-o. Ceea ce mai apare atunci este formula pentru jurnalismul subiectiv modern, care plasează cele mai importante informații în șapou, într-o inversare a povestirii narative. Șapoul, ca și stilul de scris invers piramidal în care informația este prezentată ideal în ordinea descrescătoare a importanței, a fost în parte rezultatul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
întotdeauna siguri că întregul lor mesaj își va găsi calea prin sistemul șubred de telegraf, așa că au încercat să se asigure că faptele esențiale vor ajunge chiar dacă restul poveștii se pierdea" (Tebbel, 206). Un alt factor decisiv în dezvoltarea unui jurnalism factual sau obiectiv în perioada de după Războiul Civil a fost faptul că "un număr din ce în ce mai mare de ziare cerea o procesare mai rapidă a știrilor locale, iar șapoul a câștigat teren ca metodă de condensare a știrilor" (Emery, 228). Șapoul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de după Războiul Civil a fost faptul că "un număr din ce în ce mai mare de ziare cerea o procesare mai rapidă a știrilor locale, iar șapoul a câștigat teren ca metodă de condensare a știrilor" (Emery, 228). Șapoul mai există și astăzi în jurnalism și rămâne un standard în manualele de jurnalism contemporane, caracteristica sa principală fiind rezumarea story-ului și includerea celor mai importante informații (Fedler, 139, 214). Astfel, suntem martori la apariția unei formule jurnalistice care depinde de un echilibru stilistic dintre concizie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
număr din ce în ce mai mare de ziare cerea o procesare mai rapidă a știrilor locale, iar șapoul a câștigat teren ca metodă de condensare a știrilor" (Emery, 228). Șapoul mai există și astăzi în jurnalism și rămâne un standard în manualele de jurnalism contemporane, caracteristica sa principală fiind rezumarea story-ului și includerea celor mai importante informații (Fedler, 139, 214). Astfel, suntem martori la apariția unei formule jurnalistice care depinde de un echilibru stilistic dintre concizie și precizie. Șapoul răspunde cerințelor modelului informațional al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
chiar poate fi considerată înfiorătoare. Aceasta este diferența dintre știrile obiective și literatură și evidențiază dezavantajele obiectificării căruia i se opun jurnaliștii care practică forma narativ literară. În timp ce un stil de știri supraobiectiv care respecta modelul informațional se dezvolta în jurnalismul american din secolul al XIX-lea, un stil mai subiectiv era reflectat în articolul de atracție. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost umbrit de stilul factual, aflat în ascensiune; oricum, era cea mai nouă versiune a unei vechi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]