3,223 matches
-
mai fusese de multă vreme și unde speră să-și găsească liniștea și ambianța potrivite pentru definitivarea ultimei sale cărți, începută acum câțiva ani, abandonată pentru o bună bucată de timp, reluată, apoi, fără prea mult spor și din nou lăsată să mai dospească, timp în care să i se limpezească și să i se orânduiască ideile. Este o practică întâlnită la mulți mânuitori ai condeiului, la cei care își respectă blazonul și nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de către unii așa ziși critici de artă, care spuneau că Domnia sa greșește atunci când face tablouri cu latura octogonală. După umila mea părere, aici putem să spunem fără greșeală că este vorba de o îngustime în gândire și că artistul trebuie lăsat să-și dezvolte talentul creator acolo unde are mediul propice. Redau mai jos o lucrare a lui Gustav Hlinka, cu o ciupercă suprarealistă într-un tablou octogonal, dar cred eu că cel puțin în artă putem vorbi de libertatea de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
camerele de la hotelul în care eram cazați. O dată cu răsăritul soarelui am început a ne despărți pornind fiecare în colțurile diferite de unde veniserăm. Se știe foarte bine că cea mai mare clădire din țară și a doua din lume, lăsată ca moștenirea de Ceaușescu și vechiul său regim comunist, construită cu ajutorul poporului este Casa Poporului, actual numită, Palatul Parlamentului. Nici în vis nu mi-am închipuit că voi păși vreodată în această imensă clădire. Viața îți oferă zilnic surprize la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ProTV deliciile știrilor de la ora cinci, cu babe violate, amante hăcuite și bețivi înjunghiați la cârciuma satului? Se iau toate după ea. Prinde mare drag aceeași televiziune de maneliști? Personajele cu ghiul, lanțuri de aur și cu unghia degetului mic lăsată, șic, să crească inva dează mai toate micile ecrane. Promovează postul lui Adrian Sârbu un oier devenit în urma unor matrapazlâcuri cu terenuri mare afacerist și patron de club de fotbal? Toate celelalte oițe se lasă păstorite și mulse de personajul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-se că grecii erau Îndreptățiți să considere speranța un rău... Poate, În măsura În care, alinînd suferința, speranța evită să Înfrunte un rău, sare peste el sau Îl Înlătură fictiv. Ori, poate În măsura În care am avea dreptul să o asemănăm cu o Fata Morgana lăsată să alerge singură prin deșert În numele nostru, obligată să rezolve ea, speranța, ce nu rezolvăm noi... Sigur că prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte mult. Carlina simțea că obrajii îi iau foc. Își duse palmele amândouă pe față, se fâstâci, iar pofta de a vorbi părea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el și cu buzele țuguiate îi sărută toată fața închipuindu-se fiica soarelui care urma să apună. Apoi stătură câteva minute lipiți unul de altul, neștiind care dintre ei iubea mai mult. Ea finaliză despărțirea de tatăl său cu capul lăsat jos într-o supunere totală adăugând: „ E tatăl meu! E cel mai bun tată din lume, am același sânge ca și el. Doamne, cât de mult îl iubesc!” Bătrânul la rândul lui îi zise: „Drum bun, să ai grijă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trăi mult mai greu. Cu siguranță voi câștiga și eu. Numai el știa de ce se distanțase de Carmen. Inima lui parcă îi spunea: îmi pare rău dar nu am ce face! Îmi pare rău că te-am supărat dar țiam lăsat ușa deschisă. Acum poți să ieși încet când dorești. Următoarea noapte, Carmen o petrecuse la o cabană la munte. Pentru prima oară simți că sufletul ei se încălzește. Simți cum se nasc speranțe noi în ea, și era puțin mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timpului, unii - figurine pitorești din Huși. Altminteri, harul de portretist al lui Costache Olăreanu se vădește încă din adolescență, când, elev fiind la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, purta corespondență cu Mircea Horia Simionescu, colegul de la Târgoviște. Scotocind prin averea lăsată bibliotecii din Huși, cu ajutorul lui Constantin Donose, am dat și de un dosar cu articolele publicate de autor în 1972, în Tribună școlii, la o rubrică pe care a susținut-o, din primăvară până-n toamnă, ca să-l parafrazez pe Caragiale
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
platouri și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea fete frumoase, venite din toate colțurile țării!... Și țărăncuța aceea, venită de pe lîngă Bîrlad, timidă și retrasă, Anișoara parcă o chema, pe care o necăjeam cu toții, spunîndu-i să nu mai jeluiască vaca lăsată acasă. Ea rîdea copilărește și-și ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică Vâslea, arătînd cu privirea spre fete. ...Dar gîndul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara! exclam eu, arătînd spre degetul dus la bărbie. Te-am recunoscut: serveai în sala mică... și oftai după vaca lăsată acasă, pe malul Bîrladului, rîd eu, amintindu-mi de fata aceea liniștită și tristă, ieșită prima oară în lume, adusă pe litoral de fratele ei, care lucra la construcții; ca s-o înveselim, îi spuneam că n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu cu frânturi minuscule ca resturile care i se aruncă unui câine flămând. Himere, himere. Te iubesc, fetița mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte.[...] M. c. p. 6 iunie [1950], marți [...] Ieri, ceva amuzant, dacă n-ar fi tragic. Eram cu Ly. Părul ei alb, umerii lăsați, faimosul baston și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau cărare” (Miron Costin, De neamul moldovenilor). În romanul Calpuzanii de Silviu Angelescu se iscă un Întreg tărăboi interetnic atunci când un boiernaș român din vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790) este „prins În fapt” (adică În flagrant delict), „fiindu cu șalvarii lăsați”, iubindu-se cu Rașelica, fiica jupânului cârciumar Moișă sin Bercului și a jupânesei Malca. Crezându- se că actul s-a produs „cu sila”, tânărul boier este „judecat după Pravilă”, riscând „să-i taie gealatul mădularul vinovat În priveliștea târgului, c-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, volum Îngrijit de Marta Anineanu, Editura Minerva, București, 1972. 882. Măriuca Stanciu, Necunoscutul Gaster. Publicistica culturală, ideologică și politică a lui Moses Gaster, Editura Universității din București, 2006. 883. Dumitru Cristian Amzăr, Rânduiala, legea lăsată lumii de Dumnezeu, ediție Îngrijită de Dora Mezdrea și Dinu D. Amzăr, Editura România Press, București, 2006, p. 67. 884. Andrei Oișteanu, „Alogenizarea adversarului politic. O tehnică de manipulare”, Revista 22, nr. 806, 16 august 2005, p. 12. 885. Claus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a confruntării și trebuie să-ți spun că aproape toate cele spuse sunt exacte. Spun aproape toate, pentru că într-un singur caz n-aș fi de acord cu fondul chestiunii, deși cu principiul în sine sunt. Adică: nulitățile agresive trebuie lăsate să-și facă de cap, sau din cînd în cînd trebuie să mai rostim un în lături? Noi am procedat și așa și ne am convins că luptele sunt inutile. în ce mă privește, nu mai cred în eficeiența polemicii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai săpăm o groapă mai încolo, apoi încă una, încă una și tot așa... Remarc în treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile cu armadillo; singurul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
e cu fundul în două luntre sau convenții una mai realistă și una de bandă desenată pe care regizorul Christopher Nolan nu le poate armoniza. Ca să creeze acele situații, el folosește uneori metode cum ar fi trasul de păr și lăsatul lucrurilor în pom. Aceste scurtături sînt acceptabile în convențiile BD-ului (unde chiar nu contează cum a făcut personajul negativ ca să ajungă atît de repede din punctul A în punctul B și să pregătească o ticăloșie atît de complicată logistic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și frecându-și ochii cu amândouă mâinile, trase adânc în piept aerul rece care intra pe ușa dinadins lăsată deschisă de mamă-sa. Sări iute din pat și privi spre Mihăiță care, pe jumătate încă adormit, bolborosea cuvinte ce nu le înțelegea nimeni, apoi încercă să se rostogolească spre marginea patului. − Haideți, dragii mamei, săriți repede din paturi că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Profira. Toți sunt oameni așezați și la locul lor. Necazuri avem numai cu îndrăcita asta de Marița carei ațâță și pe păcătoșii ei de feciori și pe soră-sa Ileana lui Melian, căreia i-a promis că-i dă pământul lăsat nouă de socrumeu Ion, Dumnezeu să-l ierte, și pe care îl stăpânesc samavolnic, după ce l -au zdrobit în bătaie pe Costache, așa cum ai aflat și matale. Sunt încredințată că până la urmă lucrurile se vor așeza după dreptate, nu cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maria spuse că ar fi bine să se întoarcă la Vaslui dar bărbatu-său o încurajă că de vor putea să traverseze și al treilea pod, sunt scăpați. Nivelul apei ce traversa șoseaua era din ce în ce mai ridicat, pe unele porțiuni mai lăsate apa ajungea la butucul roților și cei doi se gândeau că de ajunge apa la mărfuri vor avea neplăceri cu negustorii din Pungești. − Mari păcate au dat peste noi, Costache, că am plecat la drum pe așa o vreme, spuse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și dispoziții noi de îndeplinit, muncă intensă de pregătire militară, deplasări zilnice la câmpul de instrucție aflat la câțiva kilometri în afara orașului și instrucție!... la cataramă!... Zilnic soseau noi și noi concentrați, toți îngrijorați de viitor și neliniștiți de lipsurile lăsate, în urma lor. Fiecare cu problemele din propria gospodărie. Și zilnic aceleași eforturi de alergătură, de instruire, până la epuizarea fizică. Într-o dimineață, la poarta batalionului nostru puzderie de concentrați. Eram de serviciu pe batalion și i-am primit în incintă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să înșeli direcția prin prezența la începutul orei și apoi să mai iei un coleg și să vezi un meci de fotbal internațional. Întâmplător asistam la o clasă vecină, l-am văzut intrând în clasă, dar spre sfârșitul orei elevii lăsați singuri au trădat lipsa lui din clasă. Găsesc elevii în dezordine, îi liniștesc, în timp ce un elev îmi spune cu zâmbetul complice că „tovarășul profesor vede la televizor meciul de fotbal cutare”. Nu zic nimic, însă în ora următoare repetă aceeași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care încalcă legea trăgând focuri de pistol în aer, focuri care dobândesc ecoul unor lovituri de tun în registrul lui „simț enorm și văz monstruos”. Petre- cerea, Lăsata Secului, marchează intrarea în perioada rituală a celui mai îndelungat post, care precede o sărbă- toare importantă, Paștele, o sărbătoare care posedă un caracter sacrificial, marcând patimile Mântuitorului și resurecția acestuia. Focurile trase în aer însoțesc și alte sărbători, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
meritată și să vă refaceți de la oboselile mari prin care ați trecut, reprezentând țara românească cu atâta dedicație și demnitate. Cu cele mai alese sentimente. D. Rusu." "Dragă Dna și Dl. Macovei, Se simte deja golul mare pe care-l lăsați! V-am urmărit în gând prin toate călătoriile făcute în nord și în sud, făcând atât de frumoasă propagandă României, neobosiți amândoi. La fel și aici, în Rio, unde, în afară de "Cetățean de onoare" al orașului, mai aveți un nume în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]