3,897 matches
-
sociale, teologia nu concurează în aceeași competiție. Înțeleasă în buna sa definiție patristică, teologia nu predă în primul rând o doctrină, ci un etos sau, altfel spus, o esențială „stare de spirit”. În aceasta trăiesc laolaltă grija și compasiunea, pacea lăuntrică și reconcilierea. A descoperi pacea lui Dumnezeu nu înseamnă, nici pentru cel mai sihăstrit călugăr, abandonarea grijii pentru aproapele. Nepătimirea (apatheia) creștină rimează paradoxal cu infinita compasiune a lui Dumnezeu pentru creația Sa. Avem aici o viziune cosmică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deconstruiește convențiile și invențiile tradiției iudeo-creștine, bazată pe cărți dubioase. De la Vechiul Testament până la autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
punere În chestiune a valorilor artistice, de reconsiderare acut critică a trecutului cultural, de prospectare Însuflețită a căilor viitorului, Îi Încurajează avînturile, Îi solicită la maximum energiile spirituale; pînă Într-atît, Încît orice altă preocupare devine secundară și insignifiantă, toate puterile lăuntrice fiind canalizate spre focarul central unde promite să se cristalizeze ceva din figura mereu mișcătoare a poeziei. Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea Însăși frămîntată, plină de semne de Întrebare, a limbajului liric, Își Împrumută reciproc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
esențială rămîne nu atît trăinicia verbului ce urmează să Înfrunte timpul („aere perennius”!), cît acea capacitate de „seismograf” niciodată Încremenit, mereu gata să răspundă, vibrînd, ecourilor unei conștiințe și sensibilități vii, În permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițînd În același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce va afirma Voronca Într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decît
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În acest moment, Împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, Îl și situează, de altfel, Într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii absolute a spiritului și a identificării scrisului cu tensiunea lăuntrică a eului. Toate aceste elemente preluate din programele avangardei vor căpăta deci la el un plus de vitalitate exuberant-neliniștită, de natură a estompa, În ultimă instanță, frontierele rigide dintre variile tendințe novatoare. În planul „gramaticii” poeziei, acest fapt se va
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, „Întunericul din el [artistul] sau din afară” Își fac tot mai mult loc În scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sînt Încă o dată opuse „gîndirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În care ochii sticloși pierd contururile, aruncă În lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mîinilor”... Voronca Împinge În felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Aici stă, cum am spus, cursa cuvîntului, vulpește ascunsă În iarba oricărui entuziasm”. Punerea În mișcare a imaginației ca forță perpetuu productiv-inventivă, generînd un imagism insolit, urmează să instituie poemul ca aproximare, fie și grevată de povara „formulei”, a libertății lăuntrice a eului. E un refuz, aici, În orice caz, de a privi realitatea de la distanță, un mod al implicării, al tragerii datelor universului exterior În ecuația dinamică a cuvintelor. Obligate la o continuă relaționare pe temeiul unei anterioare rupturi față de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană În flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vîntul Îți aruncă vitriol, Ochiul tău
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din garnizoană” - poetul vizează, succesiv, ordonarea plastică, geometrică a imaginilor naturale (În primul vers), entuziasmul „călătoriei” ca descoperire a unui spectacol destins, sărbătoresc, În care contează nu atît logica exterior-evenimențială, cît sugestia, rezultată din asocieri aparent divergente, a unei dinamici lăuntrice. Comparațiile pot șoca (surîsul - alpenstock, strigătele - apa În țevi, cuvintele - soldații din garnizoană) și se poate spune că planul „simbolic” nu acoperă deplin „referentul”, reținînd doar cîte o singură notă comună a elementelor asociate („ideea” de ascensiune din versurile 2-3
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, Într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de fapt, aproximarea unei efervescențe lăuntrice cu momente de maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului În contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
expresiv al năzuinței de evadare În elementar dintr-o lume a modernității neliniștite, aceeași mișcare a materiei verbale aflate În plin proces de structurare. E cazul celebrului „imn” al ceaiului (din fragmentul al doilea al cărții), unde, pe fundalul „panicii” lăuntrice se conturează, cu calmul său elegiac, ritualul consumării „acestei băuturi de culoarea frunzelor”, ca un moment al regăsirii de sine Într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără Îndoială, din Întreaga poezie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
liric Într-o stare de absolută disponibilitate asociativă, oferindu-și mereu noi pretexte de punere În ecuație a „impresiilor” și „stărilor” de spirit, - de unde senzația de dinamism și de imprevizibil, de unică supunere a rostirii la creșterile și descreșterile tensiunii lăuntrice. Relativa apropiere de suprarealism de mai tîrziu nu afectează, ci, dimpotrivă, sprijină perpetuarea principalelor tipare structurante ale universului imaginar. Toată poezia de după Punct și Integral rămîne obsedată, În fond, de dinamica metamorfozelor descoperite pe itinerarii multiple, căutînd acele - numite de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o voce? /.../ Nici un pămînt În hohot să nu-ți deschidă trepte, / În peșteri să desfacă o viziune frustă?” * Cu asemenea Întrebări pătrundem Însă În spațiul, cu mult mai Întins, al acelei „perpetue mișcări” a lumii din afară și a universului lăuntric, la care invită orice text al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutînd comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fiind remodelate Într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind rîsul exterior cu plînsul lăuntric, Într-un peisaj el Însuși tulburat: De sus vîntul Înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul Îngerilor lăuntric fard RÎsul se rupe În două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
albie strict trasată. În Ulise, unde structurarea materiei se face În secvențe relativ unitare, se mai pot izola fragmente ce dezvoltă consecvent astfel de motive. Așa se Întîmplă, de exemplu, În secțiunea a 16-a („la fotograf...”), care aproximează „peisajele” lăuntrice ale somnului În termenii unui spectacol de circ, pornind desigur de la asocierea „Îmblînzirii” nocturne a agitației umane cu acțiunea Îmblînzitorului din arenă: iată somnul Îți dăruie o sticluță cu parfum Îmblînzitorul aruncă tigrul În arenă ca o mănușă urmează numărul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lucruri Împrospătînd sărbătorește universul Întreg, ca În finalul secțiunii a patra a poemului: dar vine făt-frumos cu limbile păstrate În sîn ca o colecțiune de timbre și tresare iarba ținutului se desface În lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri cîmpul e tăiat de linii ca palmele [...] mestecenii fac mătănii În sîn se crucesc fulgere spintecă Întunericul ca un pîntec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea Înseamnă În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sonoră, muzicală (clape, strune, arcușuri), de ecouri așteptate ca tot atîtea răspunsuri. A deștepta și a răspunde devin, pe mari suprafețe ale poeziei, nucleele verbale În jurul cărora se construiește viziunea metamorfozelor provocate În universul exterior de impactul cu „undele” vieții lăuntrice, fie numite direct, fie reprezentate prin „delegați” metaforici. Un fragment din Brățara nopților, XII, pune Într-o grăitoare relație această așteptare / provocare a răspunsului, cu actul convocării tuturor semnelor universului În poem, dinspre cele patru puncte cardinale, Întru realizarea marii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nuanță muzicală. De aceea, crearea unei atmosfere, prin alte mijloace decît pînă acum”. Un vers din poezia Punct - „Trup dizolvat În peisaj acid” -, citat și de comentatorul amintit, ar putea servi drept emblemă a acestei viziuni de interferențe Între universul lăuntric și cel extern, de asocieri insolite de obiecte și stări de spirit, de treceri bruște de la o perspectivă la alta. Cum aproape fiecare vers conține o imagine nu tocmai obișnuită, atenția cititorului e reținută, fie și momentan, de imaginea În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Treptat, imaginea care se impune e, totuși, cea a contemplatorului oprit la porțile cetății Un străin la poarta orașului, cum sună un titlu de sonet -, oarecum blocat În acțiunea sa de tentația, mai puternică, a Întoarcerilor spre sinele tulburat, către "lăuntricul zvon" și "lutul scoică" spre care descinde sîngele ca spre un hățiș", contrazicînd sau punînd sub semnul Întrebării voința prezumtivului erou-cavaler. O zi, o buclă pe acest tăiș? Acum, ca la-nceput, a cîta oară? Pasăre, sîngele, mai jos coboară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Înscriind, și la acest nivel al opțiunilor formale, o aspirație - nerealizată, de altfel - spre un echilibru dificil de atins. Aproape fără cusur dacă le considerăm sub unghi strict tehnic, sonetele din acest ultim ciclu românesc nu pot disimula Însă fisurile lăuntrice ale eului, vulnerabilitatea pe care am evocat-o. Ipostaza "eroică" a subiectului liric cedează, cum s-a văzut, locul celei a așteptării nu foarte sigure de succesul ei, În fața "cetății". Sub armura și În cortul presupusului cavaler războinic se adăpostește
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avangardistă n-a afectat la el nici o clipă Încrederea În poezie și În poem, Întîmpinate, cum am văzut, cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părînd a trăi exclusiv, și la o Înaltă temperatură lăuntrică, pentru și Întru poezie. Le Înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu Întotdeauna În chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de stres. 4. Competența psihopedagogică (factori necesari pentru construcția diferitelor componente ale personalității elevului) - capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut; - capacitatea de accesibilizare a informației didactice; - capacitatea de înțelegere a elevilor, de acces la lumea lor lăuntrică, de solidarizare cu momentele lor de spirit; - creativitate în munca educativă; - capacitate empatică; - atitudine stimulantă, energică, plină de fantezie; - minimum de tact pedagogic; - spirit metodic și clarviziune în activitate. Ideea de stratificare este foarte importantă pentru definirea PC. Solicitările câmpului
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
univers în care esențiale rămân răsturnarea ordinii prestabilite, schimbul de roluri, punerile în abis, simularea. Dar să nu anticipăm deocamdată. Pentru a vedea cum funcționează aceste mecanisme, să alegem pentru început - nu tocmai la întâmplare, desigur - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj: mopete s-a instalat într-o seară comod, la marginea focului, să-și citească gazeta - în spatele lui scara care suia la pod trosnea când lumina focului își înfigea egreta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu câte o palmă liniștitoare. Prima constatare care se poate face este aceea că textul își propune (așa cum pare să sugereze și titlul) să creioneze și, simultan, să discrediteze ironic un anumit tip de „atmosferă”. Este vorba, desigur, de aceea „lăuntrică”, poate într-o oarecare măsură artificială, considerată îndeobște drept cadrul prin excelență propice izvodirii închipuirilor. Intenția ironic-subversivă este evidentă încă din primul vers, în care ni se spune că „mopete s-a instalat într-o seară comod” (la marginea focului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]