4,013 matches
-
protejate de penajul de fildeș al evantaielor. În osul gălbui al lamelelor flexibile negrii din Africa săpaseră, cu generații în urmă, scene halucinante și pitorești: cranii de crocodil, uscate, așezate în stive, un bărbat sodomizând un berbec, un idol cu labe de homar devorând un soi de gândac uriaș. Perla din urechea sclavului care aducea tăvița cu cești de cafea celor două negrese în veșminte de mătase, o perlă cenușie, mare cât o cireașă, aduna în sfera ei cartierul de clădiri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sticlă albastră, apoi alți doi căței. O micuță mulatră s-ar fi trezit într-o dimineață cu unghiile de la mâini și de la picioare crescute de un cot și curbate ca secerile, așa încît ieșise din culcuș goală-goluță, mergând în patru labe ca o fiară, până ce maică-sa o sugrumase cu șorțul de bucătărie. Timp de zece ani aproape, pe câmpurile de bumbac din nord și în basements umplute cu aburi de whisky (din '33 alambicurile erau în legalitate și epoca gangsterilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bizar, îi spusese, clănțănind din dinți, că se apropie Ceremonia. Un pui de pisică, subțire și cu urechi caraghios de mari, cu care Cecilia tocmai se juca, dîndu-i degetele de la picioare să i le roadă și să le scarmene cu labele din spate, își întinsese botul și linchise din rouă menstruală înainte ca fata să se fi putut ridica. Melanie sărise atunci ca un demon, cu nările de leoaică dilatate și ochii injectați, apucase pisicuța de cap și o sfâșiase în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciudate, ca niște șuruburi foarte lungi, pe elicea cărora lunecau fluturași de metal, apoi margini fine de eprubetă, dispozitive nichelate ca niște clești sofisticați... Negresa traversă repede, țocănind pe tocurile pantofilor ei de piele de hatterie, peste care se revărsa laba lată, vânătă, a piciorului. "Acum putem merge, avem tot ce ne trebuie. Da' bles-tematu-ăla de vânzător m-a luat la-ntrebări, așa că l-am pus să-și sune patronu'" - îi șopti negresa lui Cedric, pe care îl copleșise o melancolie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păianjen adevărat, ama-zonian, mare și musculos ca un crab, pe care-l apuc de torace cu toată palma și-l smulg de pe pubisul femeii, ce rămâne netedă-ntre picioare ca o păpușă. Când îl întorc, păianjenu-și arată, pe burtă, între labele fremătătoare, o rană îngustă și roșie, aceeași (îmi amintesc chiar în vis) cu a fetițelor din salonul spitalului "Emilia Irza", unde fusesem internat la vârsta de cinci ani, chiar înainte să ne mutăm în blocul din Ștefan cel Mare. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-și aducă aminte de cutia de "Quilibrex". Pentru ce făcusem, luni la rând, acele băi cu hipermanganat? Avusesem cumva vreo oribilă sau doar neplăcută boală de piele? Mișunau sub pielea mea sarcopți orbi, cu firișoare lungi ieșind din ciotul labelor? Sau, prin jungla cu arbori supli a părului meu, foiau păduchii? Cât despre fiole, aș putea să jur că nu fuseseră pentru mine. La Voila îmi ciuruiseră de nenumărate ori fundul cu penicilină sau streptomicină pentru orice fleac de răceală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imediat o porție nouă. Copiii din celelalte saloane nu erau întregi cum, măcar în aparență, eram noi. Cam fiecare avea cîte-o ciudățenie care mi-a rămas puternic întipărită în minte. Unul avea degetele mâinilor rășchirate în toate părțile, ca niște labe de crustaceu. Din camera altuia putea mereu, înțepător, a urină și a arțar. O ființă subțire și retrasă, cu trăsături șterse, țipa ca din gură de șarpe când Carla și Bambina, după o pândă îndelungată, o apucau și-o târau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că era aceeași, și-atunci trebuia să fie deja bătrână, fie era alta, poate fiică-sa. În orice caz, Stănilă recunoscuse în zugrăveala barăcii, la intrare, coama neagră și ochii verzi ca fierea, țâțele globulare, oarbe și hidoasa fojgăială de labe negre din care ieșea bustul monstrului: erau aidoma celor de pe panourile din amintirea sa, de parcă pictorii de bâlci ar fi avut canoanele lor, asemenea zugravilor de biserici. În fine, după ce pe fundalul de cîrpă-nstelată al scenei se mai desfășură un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mintea celor ce o priveau îi pătrundeau în gură, îi dilatau traheea, îi spărgeau bronhiile plămânilor, îi umflau vene groase pe tâmple. Cu toții pompau în ea teroarea ce-i străbătea toracele, îi învenina sânii și-i lățea pe podele arcurile labelor negre, păroase, terminate cu gheare teribile, pântecul rotund și fragil, plin de ouă și mațe, filierele crescute la capătul lui, și din care se scurgea o mătase străvezie. Și-așa cum, în vocea unei femei care țipă-n orgasm sub bărbatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe crainicul care-anunțase spectacolul, și care, în lumina de zi cenușie ce venea de pe geam, era un biet omuleț cu figură de funcționar. Femeia-păianjen, nimic altceva decât o pițipoancă plină de coșuri pe bărbie, tocmai își dădea jos din jurul șoldurilor labele negre și păroase de cârpă umplută cu câlți. Înghițitoarea de șerpi era în capot și căuta în cap, de păduchi, cimpanzeul, ținîndu-l în poală ca pe-un copil. Năvăli înspăimîntată, cu o bucată de ziar vechi în mână, și baba
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru că înseși fibrele spațiului fugeau în jos, ca deformate de o hâdă, grea suferință. Insectele transparente, cu mii de detalii anatomice sticlind sub coaja tegumentului lor, deveneau tot mai mari și mai agresive. Păianjenii aruncau, printr-o mișcare ciudată a labelor, jeturi de salivă către noi, încercînd să ne-atragă în vălătuci de pânză scânteietoare, unde se mai zăreau schelete uscate de lilieci, axoloți și copii. Mineralele care mozaicau pereții păreau să-și schimbe continuu culorile și, din îmbinările atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe dosul pîn-tecelui. Băiatul o bombarda cu boabe de porumb, și oribilul animal nu catadicsea să se miște din loc, făcîndu-se a nu băga de seamă găurile ce se căscau, tot mai dese, în plasa din jurul lui. Își mișca puțin labele doar când era el însuși nimerit, dar încremenea la loc după o clipă, ca și când i-ar fi fost teribil de greu să-și miște sfera burții obeze. Nepăsarea și forța păianjenului păreau nepotrivite cu mărimea lui, erau cele ale unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le-ai citit, cuvintele pe care le-ai spus, edificiile monstruoase din visele tale - palate de marmură pe sub portalele cărora intră fluturi, statui cu ochii goi acoperiți de molii, bolți neomenesc de înalte din apexul cărora coboară păianjeni grei, cu labele rășchirate, pe fire scânteietoare - tramvaiele cu care ai mers, orașele prin care-ai trecut, decât stele grupate de mintea ta în constelații iluzorii, așa cum adevăratele stele, ce desenează! în noapte Ursele, Săgetătorul sau Leul se află în planuri străine, unul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot mai vezicant. Aripile iau foc în acest jeleu. Rămân doar nervurile, mănunchiuri de nuiele agățate de-un pântec martirizat. Și totuși câteva sute de fluturi se mai împing înainte, se târăsc mai departe prin canalul de carne și foc. Labe articulate ies din pereți și apucă, mandibule sfâșie cîte-un capăt de aripă ca pe-o pânză de corabie. Schelete de fluturi se leagănă în plase dese de păianjen. Când planeta burtoasă apare deodată în gigantica ei cavernă, doar câteva zeci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de fapt, sub pleoapele aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele cu unghii lucioase, roșii ca sângele în înserarea adâncă, modelau lutul cu mișcări neomenesc de agile, de parc-ar fi fost labele multiarticulate ale unui păianjen ce-și țese plasa, ori pântecul călugăriței, ce plămădește singur cuibul complicat în formă de smochină. Așa se frământă, uneori, în vis, mâinile adormiților. Bulgărele de lut muiat în sudoarea mistică a măștii Mariei se alungi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dacă e-n rai sau în iad. Muierile și spirtul îl duseseră, oricum, pe ceea lume. La lumina posomorită a opaițelor vedea funduri mari și roze de muieri, cu cămeșa ridicata pân-la brâu și cu rotunjimile pipăite nu doar de labele păroasei ale celui cu care juca, ci și de altele, din preajmă. Văzu țâțe ca niște săculeți moi, scoase afară și frământate până ce albul lor sidefiu se păta cu dungi roșii. Văzu limbute ca de mâță lingând sfârcurile flăcăilor. Văzu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la un an și jumătate, păstrate în geanta de domnișoară a mamei. Fotografiile m-au speriat întotdeauna, căci seamănă cu plăcile fosilifere ce clivează dintr-o stâncă uscată, și-n care din animalul chircit de dureri insuportabile, strivit, pietrificat, cu labele-ntinse de deznădejde mai rămâne un șir de impresiuni embosate, o coastă, un craniu, un femur, falange risipite, sucite nefiresc... Ce depozitar sinistru, ce osuar geanta-nvechită a mamei! Cu cozile mele de la trei ani, cu actele-alea străvechi! Cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pagini, să ai descrierea lor completă, căci exact cât cincizeci de foi albe cusute una de alta e cearceaful de larg - mai păstrează, poate, aidoma altui giulgiu, dârele delicate ale membrelor tale, umezeala feselor, ambra omoplaților, mirosul brun al labei piciorului, căci ai dormit de curând, la prânz, înfășurat strâns în el, ca un cocon, așa cum doarme întotdeauna și mama, așa cum ai dormit mereu, oricât de cald ar fi fost în odaie. Dar mirosurile nu se reflectă-n oglindă, ci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pavilion din mijlocul pădurilor, ni se proiectase Hoțul din Bagdad, în care prin corpul gol pe dinăuntru al unei statui gigantice, înaltă cât blocul nostru, cobora pe un fir un păianjen negru, păros, mare cât un elefant. Cădea lent, cu labele rășchirate, inevitabil ca moartea, pe firul lui seînteietor, pe când eroul, cu sabia goală-n mână, aștepta ca o furnică pe fundul puțului, privind cum se prăbușea peste el bestiala ființă. La fel venea vuind, mereu, peste mine, liftul. Când s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deasupra pântecului, la fiecare mișcare, o ceață de perișori veninoși. De-atunci, de mână cu fetița, avea să meargă în fiecare sâmbătă după-amiaza în Obor, la târgul de păsări și animale mici, ca să cumpere cîte-o pereche de șoricei albi, cu labele și boturile roze, pentru hrana păianjenului din terariul de cristal. În timp ce mama se târguia pentru șoricei, Soile privea peștii exotici, cu voalurile lor portocalii, din acvariile cu alge și melci planaria, simțind că n-ar fi putut fi niciodată mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apoi, după o nanosecundă, te-nspăimînta de parcă ai fi dansat cu cea mai dulce femeie din lume și i-ai fi dat șuvițele aurii de păr peste ureche ca să-i săruți lobul călduț, cu perlă, dar ai fi zărit brusc două labe puternice de păianjen ieșindu-i din duetul auditiv, dintre pânzele sidefii întinse-n întreaga ureche. Crede-mă că înainte să-și spună numele știusem că se numește Soile și înainte să-mi povestească istoria ei o știam de parcă eu aș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fumurie, și cu un cioc retezat oblic, ca un ac de seringă. Puricii se roteau pe picioare lungi și elastice, ieșite de-a dreptul din gât, din care ultima pereche era mai lungă și mai musculoasă. Din când în când, labele din spate li se destindeau brusc, proiectând puricele-n gratii cu atâta putere, că aproape dărâmau cușca de pe postamentul ei. Dacă-i priveai mai de-aproape, pântecul lor era inelat, acoperit de zale, făcute și ele dintr-un fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dintr-o parte părea foarte mare și lat, cu dungile lui pe un fond de miere, dar din față se vedea cât era de îngust acel corp, făcut să se strecoare prin junglă. Statură mult timp în fața lui, privindu-i labele uriașe cât capetele lor, colții groși și ascuțiți, ouăle îmblănite ca ale motanilor. Urletele continue din hală și putoarea de fiare sălbatice le strângeau inimile. Dacă unul dintre animale ar fi scăpat din cușcă? Se mai întîmplase, se zicea, chiar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult, se afla un terariu de sticlă în care zăcea nemișcat, pe nisip, cel mai mare păianjen pe care Herman îl văzuse vreodată. Pântecele lui sferic era cât un cap de copil și era complet îmblănit, negru strălucitor, ca și labele scurte și puternice, ca și cefalotoracele musculos de sub care ieșeau două căngi veninoase, singurele diferit colorate, căci erau de culoarea sângelui. Herman și Soile se așezară la masă, pe când femeia mai în vârstă scotea din bufet farfurioare de cristal și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ochi prea strălucitori pentru lipsa ei de podoabe, ochi nemeritați, ai fi zis. Dar acești ochi aparent impasibili priveau acum drept în față monstrul ce se destindea cu încetul. Fulgerător, tarantula luă poziția de atac, cu toracele înălțat și labele din față ridicate, cu pântecele bine proptit pe cele patru labe dinapoi, ucigaș puternic și mândru, gata să-și slăvească gloria și oroarea în prada neajutorată din fața lui. Adânc aplecați peste terariul dintre brațele lor reunite, Soile și Herman păreau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]