3,980 matches
-
te vezi în urmă, n-am știut că mă urmărești, atîția oameni cîți sîntem așa, atîta circulație este! Săbăoani aceeași corectitudine, pe deasupra șuba și lanterna de lucire verde într-adins în ochiul călătorilor, verde! ursul în vizuină mai trage de labe și ați crezut că se hrănește sugînd din ele, dar își curăță de fapt degetele atinse de ojă ori așa ceva, pe obraz compusă o mimică și mă răsucesc întîmpinînd privirea, două imobile dublu ori triplu etajate, cu lanțuri de becuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să beau suc, mergem acasă acuma, fii bărbat și bea o gură de suc! retorică de dezintoxicare de impresia paralizantă, cum îți place ție, mîine mergem acasă, fii bărbat, așa, mămicule! ha, ha! i-auzi ce se sforăiește în jur! labele picioarelor trase în teniși cu pînza strălucitoare, șiretul de la stînga nu atîrnă pentru mine, trupul de humă, de apă și de umbră, și nu de piatră, și nu de piatră legată beton, somnul este șansa mea! ostilitatea oicumenei, cu cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Tășnad, în parcarea gării Satu Mare, calea ferată în consolidare pe toată luna august, ca și pe sectorul Carei Valea lui Mihai, alte autobuze cu transbordare, prima pereche de fotolii pentru nașul, locuri răcoroase, nu vrea să urce, comedie! flutură din labe de atîta grăsime, și încă redus la naș de autobuz, auzi! în plină uniformă totuși, tot Arghezi, Ăsta fuse CFR-ul? demaraj spre centru, ne lipsea omul imobiliar în microrelieful lui, Ascultați, marea mascotă face semn! caută-te de bilete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
singură mahala, biserica în pămînt turle pe trupul scund, ilogice obiecte de epocă pe sensul descoperirea lor. Ora 23,24, în acceleratul Suceava Constanța, ieșind din Bacău, umbre de clădiri urme de copii, ele se persistă fetițe, șezi, ține-ți labele acolo! e labrador, prietenul copiilor! blonduțe, lapte, grevă, lap-te! lap-te! vrem lapte! fierul vremea, umbra lor lucește afară, sînt în stare să prindă nimicul, ce e important, amîndoi voioși, fetele cresc, Daria, iubita lui tata! Ramona e cealaltă, la cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Iași! papucul mi-a scăpat, băiatul te lovea, numai după ce l-am apucat am izbit cu piciorul ieșind, a treia țigară fumată în interior, porcul de plastic alb din mîna cealaltă, geamul spart din ușă aerisirea, iese coșmarul pe patru labe, animalic, palmele și picioarele strîmbe de la șold. Ora 4,44, în personalul Pașcani Iași, la a doua trecere prin vagoane săpunurile la closete nu s-au mai văzut, ușile larg deschise, tu ai plecat de aseară?! dacă vă bateți joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-n sus pe zăbrele / De-mi zîmbea-ntristat cu ele, cu toatele în matematica instinctul, etiologie este matematica, pe mitul eternei întoarceri, abstractizăm din instinct sinucigaș, puii nu-și dau rînd în cușcă, maturi, refuză meseria de la părinți, leul fătat alături are labele din față strîmbe și să te mai joci pe lamela de cultură, în privirea de programat jocul! meioză în văzul lumii, ca și darurile sfintei cuminecături, expozițiile sînt populare din cruzimea observării, truisme, istoria ca geneză a lor, procedeul definiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sedimente pietrificate din ere, Dacie papuc Poșta Română ultramarin, stîngăcia vorbirea impune rezerva de ficțiune, ghicește pacea pe fapte! tîrîi picioarele și găleata spre cabana ta de bîrne, n-are curent, ne scoate dîmbul pe cer, cîinele ciobănesc, omul-iepure pe labele lui albe cu deget, am chimir, am căciulă, halta Stînceni-Neagra km 200+5, găinile negre de trecut peste groapă, "Stînceni" pe benzinărie, la carieră macină muntele armonia piatră, biserici alături, lespedea din jos Ferenc Mihaly, geologia aduce dovezile la zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în reducție analitică, tratarea în sepia condiție cromaticii semantice, halta Tarcău cimitirul în brazi pornește scădere de Valea Trotușului, Lunca de Mijloc a crescut în lumină, cețurile clocotesc pîsla din urmă, lună luna pe jumătate la deschizătura de Valea Rece, laba cu ceață pe ea, primul venit la barieră autobuzul, roșeață din zarea contra soarelui, fenomene de senin, ce putem noi? învățăturile peisaj vin în cute de brad, încremenită marea cădere, cît sare de pe vulpe în sus, m-am repezit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la marginea șoselei, face din amîndouă mîinile, trece trenul, creiere de zăpadă, bolovanul coroanelor, crengile sistem nervos, Hărman vîrteje din trecere, Buzău 143 km la pasaj, Ilieni cîmp, 4-5 cîini răspîndaci, alții trei fac alt cîmp, cum te întinzi pe labele din față, animal masă de sexualitate nedeterminată, șinele făgașe de roți, fierul nu se mai vede, Prejmer creierul pădure radical alb-negru, țepușă peste șosea "Județul Brașov" ieșire, Bilet Perforat 'țumesc! halta Chichiș "angajăm", "lemn", "Euro 3 trade", Lunca Ozunului 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
omului) și noi pornim spre el, să atingem fericirea veșnică. Oamenii abordează căi diferite și mijloace diferite pentru a parcurge dificilul drum către Dumnezeu. Unii cu mașina, alții cu trenul, cu avionul, cu rachetele, pe jos, pe brînci, în patru labe. Toți se zoresc spre fericirea veșnică. Ceea ce nu știm este faptul că viteza de înaintare spre Dumnezeu este cam aceiași pentru toată lumea. Efortul depus de fiecare trebuie să fie cam același. Pentru că un mijloc ideal care să ne ducă ACOLO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar el rîde supus, prostește. Cu o mînă încearcă timid să-și slăbească strînsoarea, care începuse să-i fie insuportabilă. Lasă-mă, altfel nu-ți spun nimic... Bine, Tirbușon, dar dacă nu-i interesant, să știi că deja mă furnică laba... Lui Alfaro i se pusese porecla de Tirbușon pentru că putea scoate un dop de bere cu dinții. Băiatul își revine la culoarea normală și vrea să impresioneze namila care-l teroriza. Vin chiar acum de la Nélida. Se uită aia la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Era un dog argentinian tînăr: Ar trebui, dar... Haita reîncepe iureșul spre osul meu și eu o rup din nou la fugă. Simțeam că mă lasă puterile. Umezeala și căldura din Cuba mi-au accelerat reumatismul la toate cele patru labe. Eram înghesuit spre dig, pe Malecon. Osul începe să aibă un gust amar, dar eu tot nu-l dau. De ce să-l dau? În jurul meu erau colți cît cuprinde zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eu sînt român trimis în misiune în afara granițelor, latru jalnic și fără convingere. Președintele nostru era un Saint Bernard, cu un bot mai mare decît capul meu. Țipă: Întîi dă osul, Simirade! Am urcat plouat pe punte și, cu o labă tremurîndă, întind osul. Îndrăznesc totuși să protestez puțin: Traiane... Constituția... fără decret... Decretul îl semnez eu și acum, te rog să mă crezi, am mare nevoie de oase. Uite ce am în spatele meu. Înțelege, omule, pardon, cîine! Traian, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toate consecințele ei. Cu toate acestea, după ei, opoziția nu exista la origine. Pe vremuri, povestesc amerindienii, Linxul și Coiotul erau prieteni apropiați și aveau aceeași morfologie. S-au certat însă și, ca să se răzbune, Linx i-a lungit botul, labele și coada lui Coiot ; la rîndul lui, Coiot i-a turtit botul și i-a scurtat coada lui Linx. De atunci, se opun ca fizic : extravertit pentru unul și introvertit pentru celălalt. în concluzie, atît la nivel fizic, cît și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu pălăria pe ceafă Dacă demult strămoșii Încă necuvântători nu s’ar fi ridicat În două labe, n’aveam astăzi sămânță de vorbă; dacă voi fi fost... Sumețindu-și astfel capul, extrema negentropică a trupului, În antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și prin negentropie Înțeleg evident superioritatea, explicitată acum În infinita expresivitate față de banal, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la jumătatea lui biologică, promovează o nouă lume, cu alte legi. Acea lume viitoare, În care esența nu mai este „materialul“ substanței, are nevoie de „locuitori“ pe potrivă. Care nu mai pot fi niște maimuțe evoluate, chiar cu calculator În labă ci, oricât de ciudat ar părea - e o consecință a ideii de salt calitativ - spirite care, lipsite de patima consecutivă existenței biologice, pot merge mai departe, dar tot slujind evoluția. „Milenium“, 4 septembrie 1999, ora 15,23 43. Mar(i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se află feomelanină, substanță reducătoare... Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precum veverița care traversează bulevardul Carol, ori a aceleia de la Radio? Sunteți În stare să provocați un accident ocolind-o... Ceea ce nu Întotdeauna se Întâmplă cu un câine. Aceea e nostimă... Aveți ceva Împotriva ciorii? Nu puteți pune pe ea laba... Nici pe vrabia care vă trezește cu chirăitul ei taman duminica când ați mai lenevi oleacă... Sunt, lângă multe altele, unelte prin care Natura Își recuperează spațiul furat care se cheamă oraș. De unde atâta Înverșunare asupra alteia? Doar pentru că nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fâneață. Așa, haita de câini, decimată, controlată numeric cândva de riscurile vânătorii și punerea câte unuia În proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos, vagabondul, care nu uită Însă contractul cu omul, tacit, căci acesta n’a pus laba... Și așa, istoria scrisă a omului e Însoțită de câine, mai ales În ipostaza malefică, de vagabond care supraviețuiește furând. Și o spune Mahabharata: „ființe violente care fură jertfele“. O arată miniatura medievală, pictura flamandă, gravura germană: oriunde e un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mei, negru... Cristi mi-a spus Belzebut. L’am convins - ca să n’am probleme cu superstițioșii - să-mi spună Moti; dar el Îmi spune Motișor... Pe unde locuiesc eu, lângă Grădina Botanică, hălăduiesc mulțime de veverițe; toate roșcate. Le dă laba. Dar mai la vale, la Universitate, traversează ditamai bulevardul provocând scrâșnetul frânelor, niște veverițe - sunt animale antropofile - cam negricioase. Ca aceea care zburdă În curte la Radio Iași. Dar duceți-vă la „Eternitate“ (una de doar 7 ani totuși) - nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai mult, pescuitul, deși nimic nu-mi place mai mult decât peștele, ca și pisicii, pentru că ăsta Înseamnă ademenirea unui animal flămând - ce pleonasm! toată Natura e flămândă, iar ăsta e motorul vieții ei, implicit a evoluției - pentru a pune laba pe el. De la o vreme am izvodit câteva invenții adevărate/serioase. Am luat trei medalii pentru aceeași invenție? Pentru că am dorit să verific În varii locuri - acasă (Iași), la prieteni (Novi Sad), În străinătățuri (Bruxelles) - dacă merită să continui drumul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ajungem în câteva minute. Nu te grăbi! Cu greu am luat-o de pe plajă și ne-am îndreptat spre vapor. Cum mie mi se întâmplau numai pocinoage, n-am scăpat nici de data aceasta. A trebuit să merg în patru labe pe sub scara unui alt vapor ancorat lângă al nostru, fiindcă n-am avut curajul să urc și să cobor acea scară care ne tăia drumul și care părea foarte, foarte șubredă, fapt ce-a amuzat-o grozav pe Janeta. Nu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
turnul Vavilon/ Din cărți de joc99; era vremea când bunul Ilie, blond, cu ochii albaștri, Pe cuptorul uns cu humă/ [...] Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel,/ Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă/ Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă 100. Și dacă prin joc, măcar și din instinct, copiii îi imită pe oamenii maturi Ce idee ne facem la opt ani despre o bătălie; imaginația e atunci fantastică iar imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade unui purceluș de treabă./ O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie/ Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie 49. Cu un dinamism de crochiu bine lucrat, imaginile descrise în Călin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
intenție, fără intenție, contează rezultatul final, pe care îl anticipează ilustrația copertei "Venus ieșind din mare". E-o pictură cu tâlc a modernului Raphaelle Peale: ascunsă după un cerșaf întins la uscat, din Venus rămâne vederii un braț, ceafa și laba unui picior. Cam asta ar fi, se sugerează, proporția vizibilului și viabilului din literatura română! Negrici are și n-are dreptate. Sedus și luat de valul propriei demonstrații, se încrâncenează și exagerează. Autorul este un intelectual rasat, cu bogată informație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]