KorAP: Find »[drukola/base=lance & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...107 >

2,656 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

coadă e prevăzută cu o parîmă subțire și foarte lungă, numită garlin, cu ajutorul căreia poate fi trasă înapoi după lansare. Dar, înainte de a continua, se cuvine să semnalăm aici că, deși harponul poate fi azvîrlit în același fel ca și lancea, manevra e rareori practicată, iar atunci cînd este, nu dă totdeauna rezultate, din pricina greutății mai mari și a lungimii mai mici a harponului, care devin neajunsuri grave. De aceea, trebuie îndeobște să te apropii mult de balenă, înainte ca manevra

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
grele împrejurări, era deosebit de înzestrat pentru aruncarea cu succes a lănciilor. Uitați-vă la dînsul: stînd drept, la prova ambarcațiunii zbuciumate, învăluită într-un nor de spumă și trasă de balenă - la numai patruzeci de picioare în urma ei - își cumpănește lancea, o privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o îndreaptă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balenă - la numai patruzeci de picioare în urma ei - își cumpănește lancea, o privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o îndreaptă spre balenă și o lasă încetișor în jos, înălțîndu-i astfel vîrful, pînă cînd lancea ajunge la vreo cincisprezece picioare în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o îndreaptă spre balenă și o lasă încetișor în jos, înălțîndu-i astfel vîrful, pînă cînd lancea ajunge la vreo cincisprezece picioare în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris, oțelul strălucitor străbate, ca un superb curcubeu, distanța înspumată și se înfige

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sub jet, ca să bem cu toții! Da, zău așa, vitejilor, am putea fierbe un punci grozav în răsuflătoarea aia și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-o. Deloc intimidat, Queequeg cîrmea ambarcațiunea cu curaj, cînd ocolind vreun cașalot care ne bara drumul, cînd ferindu-se din calea altuia, care ne amenința cu coada-i enormă suspendată deasupra capetelor noastre; între timp, Starbuck, stînd la prova, cu lancea în mînă, alunga balenele pe care le putea înțepa cu lovituri scurte, căci n-avea răgazul să lanseze la distanță. Nici vîslașii nu stăteau cu mîinile-n sîn, deși erau scutiți acum de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor posibile. Dar undeva, departe, dedesubtul acestei admirabile lumi de la suprafață, una și mai stranie se oferea ochilor noștri, cînd ne aplecam să privim. Parcă suspendate sub aceste bolți de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o astfel de balenă în miniatură. La bordul unui vas pe care lucram, a fost într-o zi adus un pui de cașalot, pentru a i se extrage „punga“, din care se confecționează învelitori pentru harpoane și pentru fierul de lance. Vă închipuiți cumva că am lăsat să-mi scape acel prilej, fără a-mi folosi briceagul și cuțitul de bord pentru a rupe sigiliul și a citi întreg conținutul acelui pui de cașalot? în ce privește cunoștințele mele despre oasele leviatanului ajuns

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
una care-i frămîntă adesea pe nantucketezii mai filozofi din fire: datorită atotștiutorilor marinari de pe catargele balenierelor, care astăzi pătrund chiar în strîmtoarea Behring și în cele mai depărtate și mai tainice sertare ale lumii; datorită miilor de harpoane și lăncii azvîrlite împotriva balenelor de-a lungul coastelor tuturor continentelor, oare leviatanul mai poate supraviețui multă vreme unei vînători atît de sistematice și necruțătoare? și, văzînd că specia i-a fost exterminată, nu-și va fuma oare ultima balenă cea din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
om - numărul capetelor de bizoni recenzate în Illinois depășea numărul locuitorilor de astăzi ai Londrei și deși în acea regiune n-a mai rămas acum nici un corn și nici o copită de bizon; și deși cauza acestui uimitor prăpăd a fost lancea omului - însăși natura cu totul diferită a vînătorii de balene face categoric imposibil un asemenea sfîrșit rușinos al leviatanului. Patruzeci de oameni care au vînat timp de patruzeci și opt de luni cașalotul la bordul unei baleniere, se socotesc foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între forjă și nicovala așezată pe o buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit pe jăratic și apăsînd cu cealaltă pe foale. Deodată își făcu apariția căpitanul Ahab, cu un săculeț de piele cam mucegăit. La o mică distanță de forjă se opri, îngîndurat și rămase așa, pînă ce Perth, scoțînd în sfîrșit

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări grele? Ă Cred că da, domnule căpitan. Ă Presupun că ești în stare să netezești orice bucată de metal

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
paratrăznetului și apucînd harponul aprins, Ahab îl flutură ca pe-o torță în fața echipajului, jurînd că-l va străpunge pe cel dîntîi marinar care va cuteza să se atingă de-o parîmă. îngroziți de înfățișarea lui și ferindu-se de lancea de foc pe care-o agita, oamenii se traseră înapoi neputincioși, iar Ahab le vorbi astfel: ĂAți jurat s-o vînați pe Balena Albă și sînteți la fel de legați de acest jurământ ca și mine, iar bătrînul Ahab e legat cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
seama la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
O, sărmane cîrmaci al soarelui și trufașule cercetător al cerurilor! Deunăzi te-am sfărîmat, iar azi compasele ar fi vrut să mă zdrobească, ele, pe mine. Așa, vasăzică! Dar Ahab e stăpîn pe forța magnetică. Domnule Starbuck, adu-mi o lance fără coadă, un mai și cel mai mic dintre acele velarului. Repede! Pe lîngă impulsul ce-l îndemna să acționeze astfel, Ahab se lăsa călăuzit și de o anumită prudență, scopul lui fiind poate să ridice moralul echipajului printr-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să-ți frîngi brațele trăgînd la rame și mînuind harponul și lancea? Este oare mai bogat Ahab sau mai bun din pricina asta? Uită-te! O, Starbuck, nu-i oare îngrozitor că, după ce că porți o asemenea povară, mi s-a mai smuls și-un picior?... Dă la o parte firele astea cărunte, ele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a balenei se înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
multă saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o priveliște mai înspăimîntătoare decît boturile sîngeroase ale rechinilor! O sumedenie de harpoane și lăncii, încurcate și răsucite între nodurile saulelor, cu vîrfurile și muchiile scînteietoare, se izbiră de cavaleții de la prova ambarcațiunii lui Ahab. Exista o singură salvare. Apucînd cuțitul de bord și aplecîndu-se în chip primejdios peste acest păienjeniș de oțel, Ahab trase

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îi pescui și pe ei și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta era bilanțul, dar nimeni nu părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de care să mă reazăm ca de-un baston - lancea aia ruptă e bună. Cheamă-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Nu fii prost! Eu sînt vătaful Ursitoarelor și primesc porunci numai de la ele, de la, nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează vreo fregată dezarborată

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și acolo aș rămîne! Și totuși, ce ființă nobilă și eroică e vîntul! Cine a fost în stare să-l înfrîngă vreodată? în fiece bătălie, el are ultimul cuvînt, cuvîntul cel mai aprig. Dacă te repezi să-l străpungi cu lancea, nu faci decît să treci prin el. Ha! un vînt laș, care nu pregetă să lovească un om gol, dar în schimb refuză să primească măcar o singură lovitură! Pînă și Ahab e mai curajos și mai nobil. O, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]