4,107 matches
-
Sultanul se Înflăcărează o clipă pentru acest tip de Întreceri, apoi devine neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să fi fost obișnuite cu asta; În ceea ce mă privea, am avut foarte repede impresia că m-am urcat la bordul unui nave nesigure. Nu mai reușeam să fixez nici un punct, pe nici un chip, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dacă voiam să nu-mi observe nimeni problema cu mușchii, făceam în felul următor: încercam să aduc un picior înaintea celuilalt în cea mai corectă poziție și, în același timp, încordam șoldul. Asta micșora șchiopătatul. Când șchiopătezi și lumea se leagănă cu tine în vreme ce mergi, ai mereu în fața ochilor o imagine ușor înclinată. M-am apropiat. Vocii i s-a adăugat o față, feței i s-au adăugat riduri și o cunună de fire de păr împrejurul cheliei. Bunicul Annei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi spună: „Ai să te descurci de minune”. Toate privirile s-au îndreptat înspre mine și sunt convins că m-am înroșit până în vârful unghiilor. Paolo a luat poziție la vreo douăzeci de metri de mine, a depărtat picioarele, se legăna, lăsându-și mereu greutatea când pe un picior, când pe altul și părea gata în orice clipă să sară, ca un portar experimentat. Oamenii mă îmboldeau cu strigăte din toate părțile, eu m-am dat trei pași înapoi, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în cutie încă de dimineață devreme, o ochisem eu prin deschizătură. Signora Maria ținuse un timp plicul în poală, privindu-l pe toate părțile. Înainte de asta, își ștersese mâinile cu șorțul ei de bucătărie. Mă așezasem și eu lângă ea, legănându-mi picioarele. În cele din urmă, ea a spus „molto importante”, punând cu grijă plicul pe comodă, acolo unde așteptau scrisorile importante, până veneau acasă Francesco și Paolo. Tata s-a întors de la lucru și s-a dus în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Așa e la țară, acolo se stârnește doar praful. În schimb, la oraș se stârnesc tot felul de alte prafuri. Înțelegi? Nu-i nimic dacă nu înțelegi. Mă sprijineam cu brațele întinse, iar mâinile mi le încleștasem de marginile căruței. Legănam picioarele, urmărind cu privirea dungile pantalonilor. Vezi de câte îmi amintesc acum? Strașnică memorie, nu? «După o dungă ca asta se cunoaște un domn elegant», spusese croitorul. Într-un târziu, drumul cu gropi s-a sfârșit. Începea o șosea națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când în când ajungea până la mine, din față, vocea tatei. Vorbea cu boul.” „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pe fâșia de pământ acoperită cu iarbă se plantau simetric tufe de trandafiri. Am stat toată ziua în grădiniță, așteptând. Ședeam pe un scaun, nu lângă gard, ci aproape de ușa de la intrare. Pusesem un picior peste altul și le tot legănam. Le urmăream cu privirea, pantofii aveau pielea roasă la vârf, asta se întâmplă când nu poți să ridici vârfurile picioarelor cum trebuie. Când pășești, le lovești de pământ, iar tata trebuie să facă rost de cremă de ghete. Sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
La sfârșit s-a aprins lumina și, peste o clipă, eram în stradă. Am schimbat câteva impresii despre film și la despărțire ne-am întins mâna. Am rămas pe loc și am privit-o îndepărtându-se, totul la ea se legăna încolo și-ncoace, părea o corabie pe valuri, iar eu am înghițit în sec de câteva ori și apoi am strigat după ea, întrebând-o dacă îmi permitea s-o conduc acasă. Mi-a permis. Părinții ei erau din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frază frumoasă și rotundă adresată veșnic ingratei memorii a supușilor care vor veni. Apoi Însă, ca și cum timpul s-ar fi oprit, nu s-a Întâmplat nimic. Regina-mamă nu s-a simțit nici mai bine, nici mai rău, rămăsese ca suspendată, legănându-și trupul fragil Între viață și moarte, amenințând În fiecare clipă să cadă de cealaltă parte, dar legată de ceastălaltă printr-un fir subțire de care moartea, doar ea putea fi, continua să țină, nu se știe din ce capriciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că este o parte din mine, mă așez cu blândețe pe abdomenul lui plat și tare și încep să mă mișc ușor. Iat-o venind, tocmai când renunțasem la speranță, își face apariția, ca și când ar urca dintr-o fântână adâncă, legănându-se într-o găleată, dorința densă și vâscoasă, și îi strâng trupul între coapsele mele, nu îmi mai pasă dacă se trezește din somnul lui de om beat, mă aplec peste el și sânii mei plutesc înăuntrul gurii lui deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, apoi îmi toarnă pe gât o cascadă dulce, direct din sticlă, iar eu deschid gura, așa ne chinuiam să prindem primele picături de ploaie, limba mea este însetată de vin, îi caut urmele pe organul tare, care i se leagănă bețiv între testicule, mă lipește de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se cojește acum cu ușurință, ca un lucru ce nu mai poate fi înlocuit. Din spatele draperiilor îmi zâmbește o zi veselă și senină de primăvară, părea că în pântecele soarelui s-a ascuns un clopoțel de aur, iar acum se leagănă fericit, strigându-ne să ieșim în lume, să ne bucurăm de drăgălășenia ei, dar pentru noi este deja mult prea târziu, s-a făcut dintr-odată mult prea târziu. Stă cu ochii holbați, aproape ieșiți din orbite din pricina efortului, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de rău reacționezi, aceasta este alegerea ta, să reacționezi astfel. Cum adică reacționez rău, întreb eu, oscilând între indiferență și surpriză, orice femeie în situația mea ar reacționa ca mine dacă soțul ei s-ar comporta așa cum face el, ea leagănă fetița și spune, ești sigură? Întrebarea ei directă trezește în mine îndoiala, așa că spun, cred că tu nu ai reacționa la fel de rău, tu ai sărbători dacă ți s-ar întâmpla așa ceva acasă. Nu-ți cer să sărbătorești, zice ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când era la grădiniță, când părinților li se cerea să li se alăture copiilor în cerc, Udi rămânea întotdeauna pe scaun, dar eu mă grăbeam spre ea, pentru a-i acoperi lui indiferența, îi simt privirile înfipte în spinare, mă legăn nerăbdătoare în ritmul copilăriei mele, în pădure, în pădure, în pădure, vom dansa, vom dansa. Îmi întorc fața și iată-l stând acolo în picioare, rezemat de perete, palid și transpirat, nu îl auziserăm ieșind din cameră, privește cercul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
slabe care nu pot ascunde nimic, mersul acesta plin de durere, bolnăvicios, dar mândru, asemenea celui al prizonierilor de război, care știu cum să își trăiască durerea, locul acesta mă trage spre el cu brațe puternice, mă învârt printre femeile legănându-se mândre și sigure pe ele, nu voi mai fi niciodată ca ele, niciodată nu mă voi mai târî pe coridorul acesta aplecată și fericită, niciodată nu voi mai avea un copil. Au fost ani în care crezusem că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung și plin de aburi al sirenei, neștiind cât de periculoasă va fi călătoria. Acum mă întind sub pomul de zi de naștere, frunzele lui taie soarele în bucăți mici, legănându-se ca algele, schimbându-și forma încontinuu. Cât de mult îmi plăcea să stau culcată aici pe întuneric, zgomotul casei se auzea în fundal ca un zumzet liniștitor, iar eu stăteam sub copac, ascultând cântecul norilor, un cor suav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atât de aproape, parcă ar fi la ușa băii. Ies repede și îmbrac halatul, am impresia că un străin se plimbă prin casă, ne privește dezbrăcați, și iată ușa de la intrare deschizându-se cu un scârțâit, o siluetă negricioasă se leagănă în prag, uitasem complet că o invitasem, și pe mine începe să mă lase memoria. Ajunsese atât de repede, sunt surprinsă, nu are ce face cu timpul ei, mă apropii de ușă, hai, intră, Zohara, mulțumesc pentru că ai venit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dezvăluit privirilor sale, mă apropii de ea, îl văd pe Udi mergând de colo până colo prin salon, strângând în brațe copila aceea luminoasă, ochii ei sunt strâns închiși, gura ei deschisă îi pătează cămașa de lapte, iar el o leagănă și șoptește, șșt, șșt, șșt. A adormit, ne anunță el cu un zâmbet prostesc, am reușit să o adorm, ca și când ar fi fost vorba despre cea mai mare realizare a vieții sale, eu privesc în jur, unde este mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vomitând pe el toată căldura pe care o înghițise încă de dimineață, cum intraserăm aici, Noga și cu mine, în urmă cu numai câteva săptămâni și îl văzuserăm pe Udi plimbându-se prin cameră, ținând fetița aceea luminoasă în brațe, legănând-o și șoptindu-i, șșt, șșt, șșt, cum tremurau picioarele noastre aici pe prag, și dintr-odată înțeleg. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea și fericirea plecării, și frumusețea ei tristă, și tristețea vieții ei, și teama de a nu ajunge ca ea, și teama de a nu ajunge ca el, ca tatăl meu, dar se pare că peste noapte pendulul care se legănase deasupra capului meu toată viața a ajuns în sfârșit la o concluzie, sunt ca el, de partea celor părăsiți, a celor care încasează lovituri, nu a celor care le dau, de partea celor care se acomodează cu situația, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să fii realistă, din câte se pare, el nu își va părăsi familia, întrebarea care se pune este la ce te poți aștepta din partea lui. Ea mă privește încurcată, ca și când niciodată nu ar fi pus problema în felul acesta, își leagănă capul de parcă s-ar ruga, ar trebui să treacă prin asta împreună cu mine, murmură ea, să decidem împreună ce anume vom face cu acest copil, dar în loc de toate astea mă ignoră, nu îmi răspunde la telefon, gândește-te numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iubească pruncul, pentru că eu nu reușisem să îl iubesc pe al meu. O mașină trece în mare viteză prin fața mea, iar eu răsuflu ușurată, nu este Hava, încă nu, dar se va întoarce peste puțin timp, va intra pe poartă legănându-se, cu formularele semnate în mână, un bărbat și o femeie suferind de singurătate vor avea parte de o enormă fericire, așteaptă-mă, spusese ea, mai am să îți spun câteva lucruri, dar nu voi aștepta, Hava, trebuie să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]