5,217 matches
-
ca legitimă și va induce conformism), și asocierea cu alte forme de legitimitae( o normă va deveni sursă de legitimitate cu atât mai mult cu cât va prescrie modele de conduită în concordanță cu cele descriese de alte forme de legitimitate); b) exercită asupra membrilor comunității o “constrângere”, o presiune colectivă, care asigură coeziunea și ordinea socială, stimulând respectarea unor valori precum: solidaritatea, responsabilitate, participarea la realizarea obiectivelor comune etc. În orice societate funcționează următoarele categorii de norme: normele prescriptive, care
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devianții care încalcă în mod voluntar o normă a cărei validlitate o recunosc. Ei acționează din interes, oportunism sau sub imperiul pulsiunilor fără a urmări instaurarea unor norme și valori noi; d) devianții subculturali sunt acei indivizi care nu recunosc legitimitatea normelor pe care le violează; ei urmăresc să promoveze norme și valori noi și acționează în consecință; aici sunt incluși teroriștii, dizidenții, membrii sectelor religioase etc., toți asumându-și condiția de devianți și revendicând legitimitatea acțiunilor lor. Diversificarea și specificarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acei indivizi care nu recunosc legitimitatea normelor pe care le violează; ei urmăresc să promoveze norme și valori noi și acționează în consecință; aici sunt incluși teroriștii, dizidenții, membrii sectelor religioase etc., toți asumându-și condiția de devianți și revendicând legitimitatea acțiunilor lor. Diversificarea și specificarea terminologică pot fi interpretate ca o evoluție complementară în raport cu extinderea sferei de cuprindere a conceptului de devianță. Astfel, pe măsură ce devianță și-a îmbogățit accepțiunea, incluzând tot mai multe categorii de devieri, față de norme specifice, în
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a avut drept temei „regimul abuziv care apasă asupra țării de mai bine de cincisprezece ani”. Cauza revoltei o reprezentau rezultatele nefaste „ale acestui sistem dezordonat”. într-un raport din data de 2 februarie 849, înaintat lui Nesselrode, Duhamel contesta legitimitatea arestării episcopului de Roman de către Mihail Sturdza. Consideră că un înalt prelat poate fi judecat doar de o curte ecleziastică, prezidată de șeful bisericii. Problema care se ivea consta în faptul că, după moartea mitropolitului Meletie, scaunul arhiepiscopal al Moldovei
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
întemeiază pe gen, vârstă, clasă, castă, diviziunea muncii, controlul limbajului, creează și perpetuează forme de dominație. Pentru a analiza aceste mecanisme de distribuire a puterii, distingem, conform lui Max Weber, între putere și autoritate, ultima implicând cel puțin o anumită legitimitate. De aceea orice ideologie caută să se dezvinovățească, bazându-se pe natura lucrurilor. Vom reține de la Marx că ideile care ghidează societatea sunt cele ale conducătorilor, chiar dacă, la nivel simbolic, supușii își pot pune la punct mecanisme de apărare. Comunitarismul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a unei "comunități" dispersate, cum ar fi chinezii din Paris sau haitienii din Brooklyn. Pentru antropologul unei țări din sud format în Occident "terenul" nu înseamnă că se duce pe terra incognita, ci că se întoarce "acasă". Cu o anumită legitimitate, se poate considera ancheta de teren drept prima condiție a unei lucrări de antropologie, dar aceasta nu mai este soluția universală. Toți cercetătorii care încearcă să răspundă la întrebarea " Ce este omul?", fac, într-un fel sau altul, antropologie. O
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
aspectul esențial al funcționării instituțiilor descrise de Constituție? Dată fiind încărcătura momentului, tensiunile ireconciliabile dintre primul-ministru și Președinte, Curtea a fost obligată să tranșeze această problemă și să îi acorde toată atenția pentru a nu-și vedea pusă în discuție legitimitatea. Pentru a încerca să se obțină o soluție consenuală, s-a încercat mai întâi a se vedea care este cel mai mic numitor comun al opiniilor judecătorilor Curții, iar acesta a fost natura regimului politic. Curtea a avut ocazia în
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
că prevederile legii anterioare "erau prea îngăduitoare, rezultând o veritabilă inflație de subiecte asociative politice". Se consideră însă că "fenomenul devalorizării partidelor" nu ar trebui contracarat prin condiția de reprezentativitate prevăzută, ci prin "pragul electoral". Nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constituțională a prevederii atacate, ci disputa legată de oportunitatea sa politică [...] În concluzie, criteriul reprezentativității nu este, în sine, neconstituțional, el fiind în general acceptat în domeniul exercitării dreptului la asociere în partide politice, ținând seama de rolul lor de
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
nejustificate a statului". Hasan și Chaush c. Bulgaria și Mitropolia Basarabiei c. Moldova sunt din nou folosite în acest caz, pentru a concluziona că "obligația statului la neutralitate și imparțialitate" este "incompatibilă cu orice putere din partea statului de a evalua legitimitatea credințelor religioase". Curtea reiterează concluziile libertății religioase de la art. 9 § 2 este exhaustivă. Acestele cazului Stankov și Organizația Unită Macedoneană Ilinden c. Bulgaria, potrivit cărora lista de limitări a limitări "trebuie să fie interpretate în mod strict și numai motive
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
cea mai mare clădire a Bisericii Ortodoxe Vechi din lume. În 1984, părintele Ivans Mirolubovs a devenit "maestru spiritual" al RGVD și, în 1995, a fost numit în calitate de "maestru spiritual" principal. În același an, Biserica Ortodoxă Veche nu a recunoscut legitimitatea canonică a părintelui Mirolubovs și a declarat că el nu mai are calitatea de "maestru spiritual". În 1999, părintele A.K. și adepții săi au părăsit RGVD pentru a crea o nouă comunitate numită "Parohia Pomoriană Vechi Ortodoxă a Epifaniei
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a luat o poziție în 2004 împotriva noii Legi a Cultelor, menționând că: "Recunoașterea ex lege a Bisericii Ortodoxe Bulgare..., scutirea acestei instituții de la procedura de înregistrare obișnuită care include, de asemenea, o verificare cu privire la legitimitatea conducerii, este în general văzută ca fiind destinată a soluționa litigiul între Maxim și Inochentie în favoarea celui dintâi. Sinodul alternativ este interzis în mod efectiv de la înregistrarea ca o nouă instituție religioasă". Privind recunoașterea ex lege a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
comunităților religioase este indispensabilă pluralismului într-o societate democratică" (Hasan și Chaush c. Bulgaria, Mitropolia Basarabiei și alții c. Moldova). Curtea consideră că acțiunile statului "au fost efectuate în condiții care presupun diviziunea cu adevărat profundă și cereri incompatibile la legitimitate de către două grupuri opuse de lideri ai comunității creștine ortodoxe din Bulgaria". Aceste acțiuni au inclus "legislația care a fost votată cu scopul de a restaura unitatea Bisericii și măsurile represive în întreaga țară de către autoritățile de urmărire penală împotriva
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
persoane care ocupă în mod ilegal Biserica". Patriarhul Maxim nu a fost acceptat ca Patriarh de unii credincioși din cauza "numirii sale de către Partidul Comunist în 1971 și a rolului său pe durata regimului comunist", de aceea el nu poate pretinde "legitimitate ca Patriarh canonic". Cu privire la problema de a determina dacă Biserica Ortodoxă Bulgară condusă de Patriarhul Maxim a fost înregistrată în mod valid, înainte și după intrarea în vigoare a Legii cultelor, Curtea a declarat că este "neclar". Pentru Curte, sistemul
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
prin care biserica recunoaște autoritatea canonică a Mitropolitului Inochentie. În următoarea zi, acest lider al "Sinodului Alternativ" a emis o decizie prin care menționa pe domnul Popov ca preot paroh și președinte al consiliului bisericii din Varna. Arhimandritul Serafim, având legitimitatea canonică a Varnei și eparhiei Veliki Preslav, precum și unii preoți aflați sub autoritatea sa, au ocupat în mai 2003 biserica din Varna, susținând că ei sunt adevărații reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Bulgare conduse de Patriarhul Maxim. Popov a depus o
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
faptul că sindicatul dorește să aplice statutul și canoanele Bisericii. Curtea consideră că cererile sindicatului sunt "legate exclusiv de apărarea drepturilor economice, sociale și culturale și de interesele angajaților salariați ai Bisericii"; prin urmare, recunoașterea sindicatului nu ar "fi subminat legitimitatea credințelor religioase sau a mijloacelor utilizate pentru a le exprima". Citând cazul Hasan și Chaush c. Bulgaria,Curtea reiterează faptul că "autonomia comunităților religioase... este esențială pluralismului într-o societate democratică..., dreptul la libertatea religioasă... exclude orice apreciere din partea statului
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
dramatice de după 1989, așa cum nu au prevăzut nici posibilitatea ca ele să aibă loc. Literatura de specialitate indică patru cauze principale care au determinat sfârșitul Războiului Rece prin implozia URSS: criza economică (deci, insecuritatea alimentară într-o formă severă); pierderea legitimității politice; dezintegrarea produsă de naționalism; pierderea încrederii elitelor. Schimbările profunde ale bioregiunii Sud-Est europene sunt modelate de interesele puterilor mondiale și regionale, dar și ale unor actori locali. Esența acestor schimbări constă în reformele socio-politice, dar și în legitimarea surselor
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
PAC va beneficia, de asemenea, de plăți directe mai echilibrate, transparente și mai echitabile între țările membre și între fermieri. Reducerea inechității dintre statele membre în materie de plăți directe, recunoscut ca nume de convergență extern, va consolida credibilitatea și legitimitatea sistemului de sprijin la nivelul UE. Acest lucru se reflectă și în convergența internă a plăților directe între statele membre. Plățile se vor baza pe un sistem național sau regional de plată pe hectar mult mai echitabil și mai convergent
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
internațional - ar putea distruge cercul vicios al insecurității alimentare și, astfel, conflictul ar putea fi gestionat prin politici de prevenire și combatere, prin dividende de pace, stoparea inegalităților orizontale, îmbunătățirea coeziunii sociale și reconstruirea încrederii, care s-ar baza pe legitimitatea și capacitatea guvernelor de a menține stabilitatea și echilibrul securității agroalimentare. În secolul XXI, conflictul civil este aproape exclusiv un fenomen care afectează țările mai puțin dezvoltate, predispuse la insecuritate alimentară. Hrana si adapostul sunt adesea percepute ca motiv pentru
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
și numai existența și dezvoltarea păturii mijlocii predominant urbane o face posibilă, pe deplin asimilată și consolidată. Nu este singura problemă de actualitate pe care pentru Europa încearcă să o reactualizeze. O recentă polemică între intelectuali (vorba vine) a contestat legitimitatea disocierii dreapta stânga, inclusiv în politică. Noțiunea a reapărut la noi după 1989. Noi înșine am discutat-o în mai multe rânduri în 1992 și nu se poate spune că a fost ignorată. Bibliografia respectivă o dovedește. Între altele, reeditarea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică sunt practici legitime, fie că este vorba despre argumentarea pentru (sau împotriva) unor concepții referitoare la specificarea adecvată a conținutului anumitor valori sociale și politice fundamentale (precum libertatea, dreptatea sau legitimitatea), fie despre argumentarea pentru (sau împotriva) anumitor reguli sau idealuri de organizare politică (politicile multiculturaliste vs. politicile asimilaționiste, politica recunoașterii vs. politica toleranței diferenței culturale, politicile redistributive, politicile de gen, politicile anti-discriminare, respectiv statul minimal, statul bunăstării, democrația bazată pe
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ideea că are sens să distingem între o metodologie moralistă și o metodologie realistă în filosofia politică. Revenind la obiectivul precizării terminologiei fundamentale a cărții, menționez că prin "realism" mă voi referi, în primul rând, la orice concepție care neagă legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii. Pe de altă parte, prin "realism" voi desemna și 2) teza că recurgerea la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică (inclusiv în argumentarea pentru sau
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
siguranței, încrederii și a condițiilor cooperării sociale"29); și 3) practica justificării unei concepții politice doar în baza unor argumente instrumentale de acest tip, fără a utiliza argumente morale. Prin "realism radical" desemnez, în esență, acele concepții care neagă atât legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii, cât și teza că uzitarea principiilor și valorilor morale în argumentarea din filosofia politică este justificată. Prin "realism moderat" am în vedere acele concepții care neagă doar legitimitatea tezei că filosofia
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
care neagă atât legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii, cât și teza că uzitarea principiilor și valorilor morale în argumentarea din filosofia politică este justificată. Prin "realism moderat" am în vedere acele concepții care neagă doar legitimitatea tezei că filosofia politică este o ramificație a eticii 30. Dat fiind că nu contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre problemele importante pe care le ridică) filosofia politică, realismul moderat poate fi descris în mod legitim și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cauzate de interese morale 60. Tot ceea ce susțin moraliștii prin "prioritatea moralului asupra politicului" este, după cum arată Erman și Möller, faptul că valorile morale sunt necesare (citarea lor este inevitabilă) în orice încercare de justificare a unei concepții plauzibile despre legitimitatea politică 61. Definiția moralismului propusă de Geuss este și mai problematică. Ea îngemănează, practic, toate problemele definiționale pe care le-am enumerat mai sus. Unde a citit Geuss - și unde anume au citit ceilalți realiști care îl urmează în această
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cu modul în care această distincție a fost prezentată în încercările mult mai atente din partea realiștilor de a o explica și justifica. Am în vedere, spre exemplu, modul în care a fost explicată distincția moralism-realism în conceperea și abordarea problemei legitimității politice de Matt Sleat. Așa cum a arătat Sleat, moralismul (cu privire la legitimitatea politică) este concepția potrivit căreia imperativul legitimării forței coercitive este un imperativ moral, atât în sensul că problema legitimității este gândită ca referindu-se la "utilizarea permisibilă a puterii
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]