3,597 matches
-
De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
smoala gheenei. Cum noi abia buchiseam pentru noi, fratele cel tinerel începe să-i lămurească el zugrăveala. „Aci sunt cei ce dau bani cu camătă, uite leneșii care dorm în loc să meargă la sfânta liturghie, uite-i pe cei care se leapădă de legea creștinească.” Ancuța îl urmărea pe monahul cu ochi de cer până când acesta, arătându-i un grup din flăcări, îi spuse: „Aci sunt cei care nu spun toate păcatele la spovedanie...” Atât a fost. Fetița a început să plângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe rând, după ce verifica fiecare document să fie bine împăturit, cu perseverență de cârtiță, le da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiecare document să fie bine împăturit, cu perseverență de cârtiță, le da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos sângele meu. Îți mulțumesc că m-ai așteptat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la București... De peste mare, ritmat, i se păru că aude toaca. Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aude toaca. Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta. — Iubește-i, frate, iubește-i în clipele puține care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
salutat începutul unei noi epoci în astronomie și, probabil (putem spune astăzi), începuturile științei moderne. Pentru afirmațiile sale Galilei a fost judecat de Inchiziție și puțin a lipsit ca să fie ars pe rug. El s-a salvat pentru că s-a lepădat public de erezia sa. Abia în 1992, an aniversar, sentința de condamnare pentru erezie a fost ridicată de Vatican. Necunoscutul THOMAS HARRIOT Anul 2009 a fost declarat Anul Mondial al Astronomiei. La gala inaugurală de la Paris a Anului Mondial al
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Europa: perspective românești. București: Fundația EURISC. Gauthier David (1986). Morals by Agreement. Oxford: Oxford University Press. Gellner Ernest [1983] (1994). Națiuni și naționalism. Noi perspective asupra trecutului. (trad.: Robert Adam). București: Editura Antet. Gellner Ernest [1997] (2001). Naționalismul. (trad.: Anton Lepădatu). București: Editura Librom Antet SRL. Giddens Anthony (1984). The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration. Berkeley, CA: University of California Press. Giddens Anthony [1989] (2001). Sociologie. (trad.: Radu Săndulescu și Vivia Săndulescu). București: Editura Bic All. Giddens
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
o crezuse cu desăvârșire a lui, Soliman Pașa a sunat ruperea luptei și grabnica retragere spre miazăzi. Așa cum se întâmplă adesea cu marile trufii totul s-a năruit dintr-o dată. Nici un otoman nu mai știa pe ce lume se află. Lepădau armele și căutau să scape prin sfânta fugă. Lupta și urmărirea dușmanului n-au încetat nici noaptea, nici ziua următoare. „Analele venețiene” descriau această luptă cu nestăpânită bucurie: „Au fost înfrânți și puși pe fugă, și în toată ziua aceea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
foarte filosofic spectacolul viciilor umane (la care câteodată luau parte din gros, fie prin moravurile lor, împinși de propria natură, fie prin scepticism filosofic, insinuat în conștiință de lipsa de moralitate a contemporanilor) și care acasă la ei, fără dificultate, lepădau din spinare haina lor murdărită și începeau să scrie trimițând interogații lui Dumnezeu. - Vezi?! a exclamat. E posibil. Un sceptic român spune că inteligența înseamnă adaptare, iar experiența e sursa cunoașterii. Spiritul uman are inepuizabile fețe și multiple mijloace de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
salariile, care erau mai mici decât la alte ziare. Ne-am despărțit vorbind clar și călcând drept... Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rând, încă patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Venise primăvara, lepădasem de mult urâtul meu palton de aba, îmi cumpărasem două costume de la Galeriile Lafayette și spre surpriza mea, deși aveam două salarii, banii nu-mi ajungeau să mă mut din Tutunari, fiindcă deși camera îmi plăcea, proprietăreasa mă anunțase că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
decât ceea ce se face cu talentul: să-l urmezi și să nu-l trădezi. Crezi că e puțin?" "E foarte puțin, asta se înțelege de la sine, n-o să-l trădezi și asta fără nici un efort, e haina ta, dacă o lepezi mori de frig. E cum sunt caii tăi de la țară, care îți pasc liniștiți în grădină. Or, pe cai trebuie să te arunci, să ieși ca o vijelie pe poartă și să străbați drumuri, locuri necunoscute, peisaje insolite... Omul, conștiința
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îi suflă ușor lumina. Din vale se auzeau chiuituri și muzică. Picioarele ei ardeau a joc, dar aștepta să se schimbe. Inima ei ardea a dor, dar nu mai aștepta nimic. A lăsat lumânarea și și- a scos bluza, o lepădă pe pat și căută alta curată. Goală până la brâu simți îmbrățișarea vântului. O mână o prinse de mijloc și o trase domol în spate. Anica scoase un icnet și își lăsă spatele să cadă în inert. Simți prin părul ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
spatele. De, flăcău cu hambâț, dar îmi era dragă foc. Se mlădia ca trestia la horă, avea ochii ca apa de izvor și fața cer de primăvară senină. De, cum îi mai samini tu. Da’ nici eu nu eram de lepădat, umblau și după mine fetele-n sat. Dar am chibzuit, am stat și n-am dormit, m-am zvârcolit până într-o seară când m-am primenit și i-am fluierat la poartă. Ehei, ce era să mă întindă bunică-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lângă biserică, la câțiva pași. Asta e de fapt toată averea popii Cucoș. Asta și credința. Va vinde porcii și își va permite să meargă în stațiune la băi. Dacă va avea timp. E cald, iar popa Cucoș și-ar lepăda veșmintele negre și s-ar răcori la pârău, departe de ochii curioși ai lumii. Are treabă, iar gândul i se oprește. Nu e nici apă. Stă în poarta bisericii și așteaptă ploaia. Așa a stat și-a așteptat, în primele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se roage în gând. Luminat și înțelept o să fie când o să ia decizia. Găsi cana clocotită și apa mai puțină. Pentru câteva secunde, gândul negru îi încețoșă mintea și se mustră pentru scăparea sa. Porni o rugăciune în timp ce lepăda veșmintele. În al treizeci și treilea an al preoției sale în sat, în ziua întăi a lunii lui cuptor, popa Cucoș, fiu de preot din tată-n fiu, s-a lungit pe patul moale cu rugăciunea în gând. Mirosea frumos
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
învățat și eu știu că ei au dreptate, dragostea trebuie ucisă. Când am fugit de la seminarul din Alger, mi-i închipuiam altfel pe acești sălbatici, doar un lucru era adevărat în visurile mele, sunt răi. Am furat banii seminarului, am lepădat veșmântul preoțesc, am străbătut munții Atlas, podișurile înalte și deșertul, iar șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ploaie mânioasă și scurtă, de care până și soarele și nisipurile au parte, în acel oraș al ordinii, unghiuri drepte, camere pătrate, oameni țepeni, m-am socotit de bună voie cetățeanul lui chinuit și plin de ură și m-am lepădat de lunga poveste pe care mi-o băgaseră în cap, cândva. Mă înșelaseră, numai împărăția răutății era de neînvins, da, mă înșelaseră, adevărul este pătrat, greu, opac, nu îngăduie nuanțe, binele nu-i decât un vis, o închipuire nicicând împlinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înlănțuite și gura mută. Căldura asta mă face să-mi pierd mințile, deșertul țipă jur-împrejur sub lumina neîndurătoare, iar de el, de celălalt, de dumnezeul milei, căruia e deajuns să-i rostesc numele pentru a mă cutremura de scârbă, mă lepăd, căci acum îl cunosc. El visa și voia să mintă, i-au tăiat limba pentru ca să nu-i mai înșele pe oameni cu cuvântul lui, i-au bătut cuie până și în cap, în sărmanul lui cap, sărmanul meu cap, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
voi, singura mea scăpare, o, singurătate, nu mă părăsiți! Dar cine ești tu, cu trupul plin de răni, cu gura însângerată, ești tu, vrăjitorule, soldații te-au învins, orașul de sare e în flăcări, ești tu, stăpânul meu prea iubit! Leapădă chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
repetă Daru, stând în picioare în fața patului. Arabul deschise ochii sub lumina orbitoare și îl privi, străduindu-se să nu clipească. - Vino cu noi, îi spuse. Se făcuse miezul nopții și Daru tot nu adormise. Se băgase în pat după ce lepădase totul de pe el. Avea obiceiul să doarmă gol. Dar când se văzu dezbrăcat, șovăi. Se simțea vulnerabil, ar fi vrut să-și pună hainele. Apoi ridică din umeri. Văzuse multe în viață, și, dacă va fi nevoie, își va zdrobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și Jonas mulțumea cerului că nu-i îngăduia să afle ce-i plictiseala. Pe de altă parte, însă, trebuie să pui multe tușe una lângă alta pentru ca să umpli un tablou, și Jonas se gândea că nici plictiseala nu-i de lepădat, de vreme ce poți să scapi de ea printr-o muncă îndârjită. Producția lui Jonas, dimpotrivă, scădea pe măsură ce prietenii lui deveneau mai interesanți. Chiar în puținele ceasuri când era cu desăvârșire singur, se simțea prea obosit pentru ca să mai încerce să câștige timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se ca un om beat pe cărările pline cu gropi. Dinspre pădure venea un vuiet stins, întregul continent se înălța în noapte, și d'Arrast se simțea năpădit de un soi de greață. I se părea că ar vrea să lepede din el tot acel ținut, tristețea întinderilor sale uriașe, lumina verde tulbure a pădurilor, clipocitul nocturn al marilor fluvii pustii. Pământul acesta era prea mare, aici sângele și anotimpurile se contopeau, iar timpul devenea lichid. Aici viața era una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]