KorAP: Find »[drukola/base=lexical & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...194 >

4,839 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

bunici. (56) a. Colegii mei vin toți la ziua mea. b. Colegii mei au venittoți la ziua mea. În structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului (ci, din contră, după cum arată adverbele și cuantificatorii flotanți, deplasarea verbului din domeniul lexical este obligatorie) (57), spre deosebire de situația din alte limbi romanice (58) (Dobrovie-Sorin 1994: 8-9; Alboiu și Motapanyane 2000: 15): (57) a. Colegii mei au (*toți) venit (toți) la ziua mea. b. Colegii mei vor (*toți) veni (toți) la ziua mea. c

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
merge / mergea - merse - mersese; perfect/mai-mult-ca-perfect: merse / mersese) și aspect (imperfectiv / perfectiv: merg - mergeam / merse - mersese), astfel că pe baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile  ale subiectului sunt marcate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile  ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel puțin - ridicarea verbului la flexiune este independentă de trăsăturile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
iMood][] qp T0 ASPP [iT][] qp ASP0 vP [iAsp][] 3.1.2.2 Nivelul deplasării verbului în română din perspectivă romanică Rafinând tipologia propusă de Cinque (1999), Schifano (2015a, 2015b) arată că, deși în mod sistematic verbul romanic părăsește domeniul lexical vP, proiecția din domeniul flexionar IP la care se deplasează verbul nu este aceeași în toate limbile romanice. Mai mult, Schifano (2015a) arată că distribuția diferită a formelor verbale nu este accidentală, ci rezultă din interacțiunea dintre morfologie/flexiune (realizare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analizate (exemplificare prin română, italiană, portugheza europeană (74)), cu excepția spaniolei, verbul precedă adverbul aspectual mereu; în spaniolă, verbul poate apărea și la dreapta, și la stânga adverbului siempre ('mereu') (75a), însă precedă adverbe de tipul bine, care sunt generate în domeniul lexical vP (75b). Prin raportare la distribuția de mai sus, în portugheza europeană verbul se deplasează la o proiecție de aspect înaltă, iar în spaniolă, verbul părăsește domeniul lexical vP și se deplasează la o proiecție joasă din câmpul aspectual. Deplasarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
75a), însă precedă adverbe de tipul bine, care sunt generate în domeniul lexical vP (75b). Prin raportare la distribuția de mai sus, în portugheza europeană verbul se deplasează la o proiecție de aspect înaltă, iar în spaniolă, verbul părăsește domeniul lexical vP și se deplasează la o proiecție joasă din câmpul aspectual. Deplasarea verbului este deci joasă în portugheza europeană și foarte joasă în spaniolă. (74) a. Maria știemereu răspunsul. (română) b. Gianni confondesempre (*confonde) queste poesie.(italiană) ' Ion confundă mereu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
procesul de extracție obligatorie a argumentului intern este descris în detaliu în §2.5 supra. (ii) Deplasarea ca grup presupune că grupul verbal VP se deplasează prin specificatori; este obligatoriu deci să identificăm cea mai înaltă proiecție non-periferică din domeniul lexical vP la care se deplasează grupul VP, pentru a ne asigura că grupul VP este vizibil pentru operațiunea de ACORD care precedă deplasarea. În §II.2.2, am prezentat teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008); domeniul flexionar IP este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru a ne asigura că grupul VP este vizibil pentru operațiunea de ACORD care precedă deplasarea. În §II.2.2, am prezentat teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008); domeniul flexionar IP este situat într-o fază diferită de domeniul lexical vP, astfel că doar centrul și marginea periferiei vP sunt vizibile pentru operațiunea de ACORD inițiată de un centru din domeniul flexionar. VP nu poate deci rămâne in situ, deplasarea sa la extremitatea fazei fiind obligatorie pentru a asigura condiția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
domain of H is not accessible to operations at ZP; only H and its edge are accessible to such operations." (Chomsky 2001: 14) Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a centrului VOICE 0) se manifestă în mod evident în sistemul verbal (nu doar în cel românesc); (ii) această proiecție este o formă de vP - deci ipoteza că vP reprezintă faza lexicală inferioară 43 nu este cu nimic subminată. Să analizăm exemplul (79), o propoziție tranzitivă în care se proiectează atât argumentul intern, cât și argumentul extern: (79) Ion citește romane polițiste. Primii pași ai derivării unei propoziții tranzitive sunt descriși în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
interpretare, este fie un element focalizat (focus informațional: Cine citește romane polițiste?), fie tematizat, focusul fiind atribuit obiectului direct (Ce citește Ion?). Grupul VP, constând din centrul V0 și urma argumentului intern, se deplasează în [Spec, VOICEP], pe marginea fazei lexicale inferioare, configurație care îi asigură vizibilitatea pentru a stabili relații de ACORD cu centre din faza superioară. În exemplul (79), verbul citește este specificat pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile analitice prezintă aceleași trăsături ca formele sintetice din punctul de vedere al deplasării verbului; în structuri fără inversiune, nonmarcate, auxiliarul și verbul lexical precedă adverbele din câmpul modului (probabil), timpului (deja) și aspectului (mereu) (reținem și ideea că adverbele plasate preverbal sunt derivate prin exploatarea periferiei stângi CP): (85) a. Ion a plecatprobabil / deja / mereu. b. Va plecaprobabil Ion, nu Vasile. c. Va

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a plecatprobabil / deja / mereu. b. Va plecaprobabil Ion, nu Vasile. c. Va fi plecat deja când vei fi ajuns tu. d. Ar fi plecatmereu când v-a fost greu dacă nu te-ar fi iubit. De asemenea, structura auxiliar + verb lexical precedă cuantificatorul flotant tot/toți, care reflectă o poziție joasă a subiectului în domeniul vP (poziția de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură. (86) a. Copiii au (*toți) plecat toți. b. Copiii vor (*toți) pleca toți. c. Copiii vor (*toți) fi (*toți) plecat toți. d. Copiii ar (*toți) fi (*toți) plecat toți. O

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
În primul rând, să ne reamintim că în franceză inserarea unui auxiliar blochează ridicarea verbului, după cum arată testul cuantificatorilor flotanți (87a) (= (58) supra); adverbele care indică deplasarea verbului conduc către aceeași idee (87b-d); adverbul de mod bien arată că verbul lexical nu părăsește domeniul lexical în structurile perifrastice (87e): (87) a. Les enfants ont (tous) vu (*tous) de bons films. (franceză) ' Copiii au văzut toți filme bune' b. Il a probablement mangé. ' El a mâncat probabil' c. Elle a déjà vu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ne reamintim că în franceză inserarea unui auxiliar blochează ridicarea verbului, după cum arată testul cuantificatorilor flotanți (87a) (= (58) supra); adverbele care indică deplasarea verbului conduc către aceeași idee (87b-d); adverbul de mod bien arată că verbul lexical nu părăsește domeniul lexical în structurile perifrastice (87e): (87) a. Les enfants ont (tous) vu (*tous) de bons films. (franceză) ' Copiii au văzut toți filme bune' b. Il a probablement mangé. ' El a mâncat probabil' c. Elle a déjà vu le film. ' Ea a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv, perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de mod și de timp. Cu alte cuvinte, inserția auxiliarului valorizează trăsăturile de timp și de mod, verbul lexical nefiind angajat în acest proces. Din contră, dacă analizăm auxiliarele românești, observăm că valorile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de mod și de timp. Cu alte cuvinte, inserția auxiliarului valorizează trăsăturile de timp și de mod, verbul lexical nefiind angajat în acest proces. Din contră, dacă analizăm auxiliarele românești, observăm că valorile sintactice marcate de acestea sunt modul și modalitatea; de exemplu, în perechea minimală de mai jos, auxiliarul voi specifică modul indicativ (modalitatea irrealis), iar diferențele de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fi plecat (viitor anterior) Ideea că auxiliarele nu sunt direct implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată de perechea minimală de mai jos (90); după cum se poate testa prin adverbe de timp, diferența [trecut] / [non-trecut] se marchează prin forma verbului lexical: participiu trecut (90a) vs gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent, v. Nicula 2013) (90b), structura de auxiliare rămânând constantă (o fi) și marcând modul (prezumtiv) și modalitatea (irrealis): (90) a. O fi venindazi / mâine? b. O fi venitieri? Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condițional perfect); - auxiliarul fi marchează nonambiguu modalitatea irrealis, aparând la prezumtiv (prezent și perfect), viitor anterior, condițional perfect, subjonctiv perfect. Este de observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent), verbul lexical apare la infinitivul scurt verbal; infinitivul se bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca a merge), imperfectivitatea la nivel modal fiind citită ca irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a temporalității impun selecția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timp, aspect care reies din analiza transparadigmatică a formelor verbale analitice și sintetice cu paleta largă de interpretare a acestor forme pentru a identifica pozițiile exacte de generare a auxiliarelor și, respectiv, poziția sau pozițiile în care se deplasează verbul lexical. Credem însă că intuiția că funcția principală a auxiliarelor românești este de a marca valori de mod și/sau modalitate este corectă, fapt care explică în mod direct deplasarea înaltă a verbului lexicalîn structuri analitice în română (cf. (85)-(86

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că intuiția că funcția principală a auxiliarelor românești este de a marca valori de mod și/sau modalitate este corectă, fapt care explică în mod direct deplasarea înaltă a verbului lexicalîn structuri analitice în română (cf. (85)-(86) supra): verbul lexical valorizează trăsăturile de timp (și aspect), întrucât auxiliarul este înzestrat cu trăsături de mod/modalitate și nu cu trăsături de timp. Spre deosebire de română, în franceză verbul lexical rămâne în domeniul vP (88), dat fiind că auxiliarul satisface în mod direct

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
înaltă a verbului lexicalîn structuri analitice în română (cf. (85)-(86) supra): verbul lexical valorizează trăsăturile de timp (și aspect), întrucât auxiliarul este înzestrat cu trăsături de mod/modalitate și nu cu trăsături de timp. Spre deosebire de română, în franceză verbul lexical rămâne în domeniul vP (88), dat fiind că auxiliarul satisface în mod direct atât trăsăturile de timp, cât și trăsăturile de mod (cf. (87)). 3.1.3.3 Derivarea formelor analitice românești Spre exemplificare, să derivăm o formă de condițional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
spre viitor, după cum arată adverbele de timp. În fapt, propozițiile irrealis sunt nonactuale / nonfactuale. În ce privește derivarea propriu-zisă, ca și în cazul formelor sintetice (§3.1.2.4 supra), ne vom concentra asupra proceselor care se desfășoară în domeniul flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în mod repetat că auxiliarele românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se inserează în mod direct în centrele funcționale ale căror trăsături le satisfac, MOOD0 în cazul românei. Ulterior procesului de ACORD, verbul lexical se deplasează în specificatorul proiecției de timp. (92) a. MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Cond][3] qp T0 ASPP [iT][Prez][2]qp [Viitor]ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp INSERARE VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citi [uAsp] [Imp][1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]