3,366 matches
-
dus din nou acolo, ne-am uitat prin amîndouă sălile, am întrebat tot personalul restaurantului, dar nimeni nu-l văzuse. Tocmai voiam să telefonez la combinat, de la recepția hotelului, să spun că nu-1 găsesc, cînd tovarășul Vlădeanu a ieșit din lift; venea de undeva din hotel, nu din restaurant. Sigur nu l-ați găsit în restaurant? întreabă Brîndușa. Sigur! confirmă Don Șef, iar Brîndușa pufnește scurt, surîzînd unui gînd care o face fericită o clipă. Cît privește cealaltă acuzație, încep eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o cameră proaspăt văruită... Îmi face un semn de salut și pleacă spre interiorul combinatului, în direcția unde este clădirea separatorului. Intru pe culoarul de la parter al pavilionului administrativ, trec de scări și mă îndrept spre ușile celor trei lifturi. Un moment, merg și eu, îmi strigă o voce cunoscută. E Tamara capul ei brumat stîrnește viscol cînd trece pe lîngă mine. Intru după ea în lift, închid ușile și apăs pe butonul etajului cinci, unde-și are Tamara biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al pavilionului administrativ, trec de scări și mă îndrept spre ușile celor trei lifturi. Un moment, merg și eu, îmi strigă o voce cunoscută. E Tamara capul ei brumat stîrnește viscol cînd trece pe lîngă mine. Intru după ea în lift, închid ușile și apăs pe butonul etajului cinci, unde-și are Tamara biroul. Mă rezem cu spatele de cutia liftului și stau cu privirea plecată. Ascultă, Mihai, îmi spune Tamara, știam că vei reveni aici în clădire... Te așteptam... Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strigă o voce cunoscută. E Tamara capul ei brumat stîrnește viscol cînd trece pe lîngă mine. Intru după ea în lift, închid ușile și apăs pe butonul etajului cinci, unde-și are Tamara biroul. Mă rezem cu spatele de cutia liftului și stau cu privirea plecată. Ascultă, Mihai, îmi spune Tamara, știam că vei reveni aici în clădire... Te așteptam... Vreau..., schimbă ea tonul, vreau să-ți spun ceva... Strîng din umeri, privesc mai departe în jos, lăsînd-o să vorbească. Întîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vreau să-ți spun ceva... Strîng din umeri, privesc mai departe în jos, lăsînd-o să vorbească. Întîi, continuă Tamara, vreau să-ți spun că nu mă așteptam de la tine... Nu mă așteptam să fii astfel! spune ea dintr-o suflare. Liftul se oprește la etajul cinci. Tamara deschide ușile, iese și-mi face semn să ies și eu. Ies și fac vreo trei pași, pînă lîngă fereastră. Tamara se apropie de mine. Mihai, aș vrea să fii sigur că tot ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
temperez pe Brîndușa, că-i tare pornită împotriva ta. Ajut-o pe ea, Tamara, eu n-am nevoie de proptele, du-te și dă-i o declarație că am fost vulgar și cu tine, rîd eu, apropiindu-mă de ușa liftului. Rîzi, dar Brîndușa chiar mi-a cerut o declarație în care să spun cum te-ai purtat pe scări. Du-te și dă-i declarația! Declară exact ce-am spus și vei fi cu conștiința împăcată, dacă, din păcate, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am amăgit că văd în tine o părticică din ea. M-am înșelat. Stelele Polare sunt unice. Trag ușa metalică și intru în lift. Las ușile cabinei liftului să se închidă în urma mea, întind mîna și apăs pe butonul pentru etajul opt, să merg la Graur, dar înainte ca circuitul electric să se fi închis, să pornească troliul, ușa metalică este deschisă, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am amăgit că văd în tine o părticică din ea. M-am înșelat. Stelele Polare sunt unice. Trag ușa metalică și intru în lift. Las ușile cabinei liftului să se închidă în urma mea, întind mîna și apăs pe butonul pentru etajul opt, să merg la Graur, dar înainte ca circuitul electric să se fi închis, să pornească troliul, ușa metalică este deschisă, iar în deschizătura ei o văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te înlocuiesc. Să nu amestecăm una cu alta! zice furios Luchian și-mi deschide ușa, invitîndu-mă să ies. Pe culoar, ultimii salariați de la etajul acesta trec grăbiți spre ieșire. Scara e plină de oameni care coboară de la etajele superioare. De lift, nici nu poate fi vorba. Eu mai rămîn, le spun celor patru care au ieșit în urma mea din birou. Intru puțin aici, arăt cu capul spre spălător. Ne-ajungi, că mergem încet, îmi spune domnul Luchian. După ce mă spăl pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de parcă nici nu ar fi auzit întrebarea. Fiți sincer, îmi spune la următorul stop, ați fost sau nu în cameră la ea? Are vreo importanță? Barul de la ultimul etaj e bar de noapte, se deschide seara. Scrie și jos, la lift, pe perete. De obicei nu citesc chiar tot ce scrie pe pereți. Ce amestec are doamna blondă? Dom'le, se înfurie șeful, ați fost sau nu în cameră la ea? Am fost! Poftim, am fost, dacă asta vă poate face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este foarte delicată. M-a întrebat dacă sînt sigur că nu sînteți beat, i-am spus că-s sigur, și m-a pus să-i povestesc exact cum v-am găsit. I-am spus: v-am întîlnit cînd coborați din lift, ne-am urcat în mașină, dumneavoastră v-ați luat rămas bun de la doamna blondă, care ieșise pe terasa din colțul vestic al etajului șase... Aici, Brîndușa s-a schimbat dintr-o dată. Am înțeles că e geloasă și-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am urcat la etajul șase, că la telefon nu mi se răspundea, tovarășul Vlădeanu tocmai ieșise din camera 604, condus de o doamnă blondă prietena lui desigur, că prea erau intimi. Am coborît pe scări și l-am așteptat la lift. Cînd am urcat în mașină, prietena tovarășului Vlădeanu a ieșit pe balconul din colțul vestic al etajului șase și i-a făcut semn." Dumnezeule! exclam eu, ridicîndu-mi ochii, acoperiți cu palma, de ce nu exiști cu adevărat, să urc la tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
asta nu înseamnă că a și fost numit", îmi zic eu, amintindu-mi de individul despre care spunea domnul Florea că vrea să se transfere la noi, căruia Dinu Zaharia nu i-a întins mîna. Intru în bloc și chem liftul. Aerul cald din holul blocului mă face să mă simt bine: nu mai strănut, iar spatele parcă mă doare mai puțin. Urc în lift, îmi arunc o privire în oglindă, văd că-s vînăt de frig, îmi șterg nasul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
transfere la noi, căruia Dinu Zaharia nu i-a întins mîna. Intru în bloc și chem liftul. Aerul cald din holul blocului mă face să mă simt bine: nu mai strănut, iar spatele parcă mă doare mai puțin. Urc în lift, îmi arunc o privire în oglindă, văd că-s vînăt de frig, îmi șterg nasul cu batista care-i deja udă, cobor la etajul unde locuiește Livia și sun. Da, imediat, aud vocea calmă a Liviei. Ușa se deschide larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în mine; poate c-ar trebui să fug în baie, să vărs; Doamna Ana m-ar părăsi și ea, altfel decît a făcut-o în primăvara de după anul întîi aș rămîne gol... Ies. În urma mea, aud ușa închizîndu-se imediat. Chem liftul, dar nu-l mai aștept. Pornesc pe trepte, coborîndu-le încet, cu grijă, să nu înceapă iar să mă doară vreun mușchi. La ieșirea din bloc mă opresc, mă uit la cer, observ că-i senin, îmi spun că de acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeia fără să sesizeze tonul meu ironic. Cînd a fost copil, i-am pus în mînă cărți, nu ciomagul de păzit vacile... Îi arunc o privire tăioasă lui Ion și ies trîntind cu furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă. În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă. În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama în suflet că privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din cînd în cînd într-un rîs trist, aproape amar, în timp ce Ion oftează. Stăm față în față, continuînd să ne ocolim privirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
chefurile date special spre a-l înveseli pe tovarășul Amariei, cu care este prieten bun. Evident, plus toate celelalte. Ce vrei să spui, Mihai?! întreabă Ion cu vocea sugrumată, dar liniștea tăcerii mele, oferită drept răspuns, e spartă de zgomotul liftului oprit la parter, lîngă noi. Din lift iese în fugă soția lui Ion, precipitată, roșie din cauza grabei. Cînd ne vede, își revine. Stă cîteva clipe locului, să-și tragă răsuflarea, apoi se apropie de Ion: Hai sus... Ți se răcește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe tovarășul Amariei, cu care este prieten bun. Evident, plus toate celelalte. Ce vrei să spui, Mihai?! întreabă Ion cu vocea sugrumată, dar liniștea tăcerii mele, oferită drept răspuns, e spartă de zgomotul liftului oprit la parter, lîngă noi. Din lift iese în fugă soția lui Ion, precipitată, roșie din cauza grabei. Cînd ne vede, își revine. Stă cîteva clipe locului, să-și tragă răsuflarea, apoi se apropie de Ion: Hai sus... Ți se răcește masa... Mă uit la Ion, strîng din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să fie justificat, una din noi două trebuie să fie fericită, în afara acestui cerc de fier, de pucioasă, de iad. Dacă ies, simt ciuma în jurul meu; dacă stau acasă, ca acum, îl aud pe omul de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și o soprană de la Metropolitan. Robyn și Elinor se uită una la alta. — Nu e o idee rea, spune Robyn și își ia agenda. Mă ocup eu. Mergem să vedem și Salonul baroc? propune domnul Ferguson, conducându-ne spre un lift imens, antic. — În noaptea de dinaintea nunții, probabil că vei dori să-ți iei un apartament deasupra și să te bucuri de facilitățile centrului nostru de frumusețe, îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu liftul. Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
propune domnul Ferguson, conducându-ne spre un lift imens, antic. — În noaptea de dinaintea nunții, probabil că vei dori să-ți iei un apartament deasupra și să te bucuri de facilitățile centrului nostru de frumusețe, îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu liftul. Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce proprii stiliști și make-up artists. Dar sunt sigur că te-ai gândit deja la asta. — Îhm... păi... Gândul îmi zboară instantaneu la Janice și Mireasa Primăvară Radioasă. Oarecum. — Invitaților le vor fi oferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
totuși nu cred că îi vine chiar așa de bine.) Duplexul lui Elinor se află într-o clădire grandioasă de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier pardosit cu marmură pe care l-am văzut în viața mea și lifturi lambrisate cu lemn de nuc, care miros în permanență a parfumuri scumpe. În clipa în care ies din lift, la etajul șase, aud zarvă de petrecere și, undeva în fundal, muzică de pian. La ușă e coadă și aștept politicoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier pardosit cu marmură pe care l-am văzut în viața mea și lifturi lambrisate cu lemn de nuc, care miros în permanență a parfumuri scumpe. În clipa în care ies din lift, la etajul șase, aud zarvă de petrecere și, undeva în fundal, muzică de pian. La ușă e coadă și aștept politicoasă în urma unui cuplu în vârstă, cu haine de blană asortate. Văd din hol apartamentul, luminat discret, și deja destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stiloul jos și-mi iau geanta. Cred că acum e momentul să plec. La revedere, Elinor. — Becky... spune Luke. Mamă, ce naiba te-a apucat să faci așa ceva? Ies valvârtej din apartamentul lui Elinor, cu creierii duduindu-mi. Aștept câteva momente liftul, dar, văzând că nu vine, mă reped pe scări. Simt că tremur de furie, de umilință. Ea crede că eu nu vreau altceva decât să pun mâna pe banii lui Luke. Crede că nu sunt decât o pipiță pusă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]