2,632 matches
-
cazul să recunosc că Însăși teza mea de doctorat susținută la Cluj a apărut În limba franceză). Valul acesta de cosmopolitism În știința românească din ultimul timp a mers paralel cu ignorarea științei atât de Înaintate din Uniunea Sovietică. (Ă). Lingviștii noștri - printre care mă socotesc și eu - s-au lăsat târâți și ei de acest curent antiprogresist neglijând să se informeze asupra lingvisticii sovietice. (Ă). Hotărârea Prezidiului Academiei R.P.R. și discuțiile stârnite de raportul secției de științe medicale a Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de raportul secției de științe medicale a Academiei R.P.R., privitoare la spiritul antipartinic, cosmopolit, slugarnic față de știința burgheză decadentă și dușmănoasă față de știința Înaintată, patriotică a Uniunii Sovietice, spirit care se manifestă În Revista de Oftalmologie, vor Întări și pe lingviștii români În hotărârea de a apropia cât mai mult preocupările lor științifice de viața țării, a poporului muncitor, contribuind la ridicarea nivelului cultural al maselor populare, ajutându-le să folosească limba ca o unealtă și armă tot mai perfecționată În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cu privire la unele probleme de lingvistică. Stalin Își Începe astfel serialul: „Un grup de tovarăși din rândul tineretului mi-a adresat propunerea de a-mi exprima prin presă părerea În chestiunile lingvisticii, În special În ceea ce privește marxismul În lingvistică. Eu nu sunt lingvist și desigur nu pot să satisfac În Întregime pe acești tovarăși. Cât privește marxismul În lingvistică ca și În alte științe sociale, cu acesta am o legătură directă. Iată de ce am consimțit să răspund la o serie de Întrebări puse
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
comună și unică pentru societate? • Care sunt trăsăturile caracteristice ale limbii? • A procedat just Pravda deschizând discuție liberă În problema lingvisticii? • Aș dori să știu În ce constă (Ă) formalismul În lingvistică și cum poate fi el Învins?”, ș.a. Academicieni, lingviști, critici literari susțin răspunsurile afirmative ale lui Stalin la aceste Întrebări. Menționăm În note84 câteva intervenții ale unora dintre aceștia, pentru ca aici să reținem o sinteză În versuri a „genialei Învățături staliniste despre limbă”, intitulată Examenul: „A doua zi - Încep
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de prof. Al. Graur, membru corespondent al Academiei R.P.R.; 5). Predarea limbii române În școlile de toate gradele din R.P.R. de conf. univ. M. Manu, președintele Uniunii Sindicatelor din Învățământ; 6). Principiile predării limbilor străine În U.R.S.S. și rolul lingviștilor În ridicarea nivelului predării limbii ruse În R.P.R. de prof. N. Pascu, prorector al Institutului Maxim Gorki; 7) Despre importanța fixării unei terminologii tehnice În R.P.R. de prof. ing. Ștefan Bălan, vicepreședinte al A.S.I.T.; 8). Însemnătatea lucrărilor lui I.V.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din R.P.R. cu privire la problemele poeziei, au fost relevate și combătute mai multe greșeli și confuzii privind limba literară a unora dintre scriitorii noștri de azi. Critica adresată poeților și prozatorilor nu-i privește Însă numai pe ei, ci și pe lingviști, deși În alt sens. Cu rare excepții, studiul limbii literare n-a fost abordat În direct de lingviștii români. (Ă). Caracterul idealist al concepției dezvoltate În lingvistica occidentală de elevii lui F. de Saussure a fost demascat de I.V. Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a unora dintre scriitorii noștri de azi. Critica adresată poeților și prozatorilor nu-i privește Însă numai pe ei, ci și pe lingviști, deși În alt sens. Cu rare excepții, studiul limbii literare n-a fost abordat În direct de lingviștii români. (Ă). Caracterul idealist al concepției dezvoltate În lingvistica occidentală de elevii lui F. de Saussure a fost demascat de I.V. Stalin În genialele sale studii asupra marxismului În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
xxx Împotriva cosmopolitismului În știință, (Despre „Bulletin linguistique”). În: Lupta de clasă, nr. 3, ian.-mart. 1949 79. În: Contemporanul, nr. 143, 1 iul. 80. Idem, nr. 147, 29 iul. 81. Emil Petrovici. - Hotărârea Prezidiului Academiei R.P.R. va Întări pe lingviștii români În hotărârea de a apropia preocupările lor științifice de viața poporului nostru. În: Scânteia, nr. 1476, 13 iul. 1949 82. P.A.C.. - Cum vorbim. (Rubrica „Relief”). În: Flacăra, nr. 18 (70), 7 mai 1950 83. În: Contemporanul nr. 194
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unei asemenea clase a făcut ca mișcarea "de la '48" să fie mult mai palidă. Curentul francez, ca curent politic, a fost mai slab. Curentul latinist, care prin originea și conținutul său era un curent revoluționar, deși în aparență era unul lingvist și istoric, n-a putut prinde în Moldova, căci, neexistând aici o clasă cu instincte revoluționare, el n-avea unde să se dezvolte, nu era cerut, nu putea să aibă trecere. "Iașul, zice A. Russo 1, la 1839, ca și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
voiau să 1 "Albina romînească", 1839, 12. 2 Ibidem, 75. "stropieze" limba, recomandarea cărților bisericești ca bază a limbii literare, prin urmare o atitudine cuminte, aproape ca și a școlii critice moldovenești; dar, totodată, propunerea raționalistă ca un "tribunal" de lingviști să decreteze "îmbunătățirile" limbii. Această contradicție între tendințe nu se va rezolva niciodată în spiritul lui Asachi. Într-un loc1 Asachi declară că scopul literaților este de "a nimeri formele și stilul limbii" și, pentru aceasta, trebuie respectată limba cărților
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adaptau cuvintele la deprinderile lor fonetice. Influența substratului geto-dacic asupra latinei de la Carpați, Tisa, Nistru, Dunăre și Marea Neagră a fost definitivă. Morfologia, sintaxa și stilistica latinei vorbite în acest vast teritoriu au fost influențate de limba autohtonilor. Marea majoritate a lingviștilor este de acord că evoluția latinei spre limbile romanice s-a încheiat în secolele al VI-lea și al VII-lea. Limba română s-a dezvoltat pe o bază teritorială largă, ce cuprindea întregul spațiu carpatodanubiano-pontic, unde romanitatea asimilase fondul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
biografia lui Iorga a trebuit s? consult cele 1�200 de c? r? i ? i cele 20�000 de articole scrise de el ? i s? m? ocup nu numai de Iorga istoricul, politicianul, ziaristul, criticul literar, dramaturgul, scriitorul, poetul ? i lingvistul, ci ? i de Iorga oratorul, profesorul ? i � ultimul, dar nu cel din urm? �, de Iorga că fiin?? uman?. Dimensiunile fantastice ale acestui titan, acest veritabil Tatmensch goethian, m? au convins c? nu aveam alt? posibilitate dec�ț s? apelez la metoda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sarcin? u?oar?: opera lui Nicolae Iorga este alc? tuit? din circa 1�200 de volume ? i 20�000 de articole; el a fost un ziarist ? i un pamfletist politic prolific, dramaturg, eseist, poet, istoric ? i critic literar militant, orator, lingvist, memorialist ? i profesor universitar de prim rang, care �? i fascina auditoriul. Plus activit?? ile sale politice, conferin? ele, numeroasele c? l?torii ? i volume care le descriu. S? zugr? ve? ți imaginea integral? a unui fenomen aproape supraomenesc este dificil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
14.XI.1920, Cubolta, j. Bălți), poet și gazetar. Este fiul Mariei și al lui Ion Grosu, descendenți ai unei familii de răzeși înstăriți. Urmează clasele primare și liceul la Bălți, unde este coleg de clasă cu Eugen Coșeriu, viitorul lingvist. Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește la Editura Bucovina volumul de epigrame Muștar. Între 1941 și 1943, ca redactor la Direcția Presei din Ministerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
am realizat o prezentare critică a încercărilor de a descrie sintaxa limbilor ergative cu instrumentele folosite pentru descrierea limbilor acuzative. Acest tip de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârșitul secolului al XX-lea, când au apărut îndoielile lingviștilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondențe exacte. Problemele tratate în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ERGATIVITATEA DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ 1. DIN ISTORICUL STUDIILOR DESPRE ERGATIVITATE Existența ergativității a fost remarcată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Fenomenul a fost inițial pus în legătură cu limbile caucaziene indigene, studiate și descrise de generalul, inginerul și lingvistul rus Peter von Uslar în anii 1860 (Hewitt 1987: 319). Fără a vorbi explicit despre ergativitate, în 1896, Schuchardt 1 se pare că este primul care descrie acest tip de sistem lingvistic, asociindu-l, mai bine zis confundându-l, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sugerat că este foarte probabil ca limba dyirbal să fie ergativă. De-abia în 1967, întorcându-se în Australia, Dixon a înțeles manifestările ergativității în dyirbal, atât la nivel sintactic, cât și la nivel morfologic. În anii '70, foarte mulți lingviști sunt interesați de ergativitate. Silverstein explică, într-un studiu conceput în 1973 și publicat în 19766, partițiile ergativ−acuzativ (vezi infra, 3.1.3.) printr-o ierarhie nominală. În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția ergativă, necunoscută limbilor moderne occidentale, ca fiind ciudată, exotică, marginală. Participantul cel mai important la acțiune ar fi pacientul, care întreține cu verbul o relație mai intimă decât agentul, participantul cel mai puțin important, marcat și facultativ. Nu toți lingviștii care au avut în vedere fenomenul împărtășesc această idee. În finalul cărții sale, Dixon se arată convins de faptul că, pe de o parte, existența ergativității nu influențează statutul intelectual și viziunea vorbitorilor asupra lumii, iar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
descrierea limbilor − pivot, agent, topic? Există mai multe tipuri de subiect? Relația dintre subiect și obiect poate fi descrisă ca fiind simetrică sau asimetrică? − acestea sunt întrebările la care voi încerca să răspund în această secțiune, folosind soluții propuse de lingviști de diferite orientări. Confuzia privind identitatea subiectului în limbile ergative − arată Dixon (1994: 111) − are drept cauză faptul că teoria lingvistică este bazată pe cele mai cunoscute limbi europene, care sunt de tip acuzativ. În privința relevanței noțiunii subiect pentru descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Confuzia privind identitatea subiectului în limbile ergative − arată Dixon (1994: 111) − are drept cauză faptul că teoria lingvistică este bazată pe cele mai cunoscute limbi europene, care sunt de tip acuzativ. În privința relevanței noțiunii subiect pentru descrierea limbilor ergative, părerile lingviștilor sunt împărțite. De exemplu, Comrie (1973: 242; 1989: 104) este de părere că folosirea noțiunilor subiect și obiect e utilă pentru descrierea limbilor ergative, iar lipsa unei accepții comune a subiectului printre lingviști este determinată mai ales de analiza construcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
noțiunii subiect pentru descrierea limbilor ergative, părerile lingviștilor sunt împărțite. De exemplu, Comrie (1973: 242; 1989: 104) este de părere că folosirea noțiunilor subiect și obiect e utilă pentru descrierea limbilor ergative, iar lipsa unei accepții comune a subiectului printre lingviști este determinată mai ales de analiza construcțiilor ergative. În schimb, Levin (1983: 13) susține că noțiunile subiect și obiect din limbile acuzative nu coincid cu opozițiile relevante pentru fenomenele de ergativitate, în aceeași direcție mergând și opinia formulată de Lazard
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1980)58, arată că gramatica ergativă este sensibilă la tranzitivitate, iar partea ergativă dintr-o limbă în care există partiție acuzativ/ergativ este mai tranzitivă decât partea nonergativă. Acest tip de relație este discutat pe larg în câteva studii ale lingvistului francez D. Creissels (2004a, 2006, 2007). Autorul arată că noțiunea de ergativitate privește modul de organizare a contrastului între termenii nucleari ai unității frastice, cu observația că nu toate limbile au argumente principale marcate contrastiv. În alinierea acuzativă, P (corespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative: Il dort avec un somnifère/ Un somnifère le fait dormir ' El doarme cu un somnifer'/' Un somnifer îl face să doarmă'. Așa cum se poate observa, autorul include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor: pasivul cu auxiliar, alternanța cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că verbele ergative din limbile acuzative reprezintă manifestări ale ergativității lexicale (vezi Capitolul 1, 4.) 1. DISTINCȚIA TRANZITIV−INTRANZITIV ȘI IPOTEZA INACUZATIVĂ Așa cum am arătat în Capitolul 2, 5.3., începând din anii '80 ai secolului al XX-lea, majoritatea lingviștilor sunt de acord asupra faptului că tranzitivitatea nu este un concept rigid, ci o noțiune scalară, fapt ce reiese din compararea atât a limbilor între ele, cât și a unităților verbale dintr-o limbă dată. Faptul că verbele considerate în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
clasei de verbe supuse analizei, inacuzative și ergative. Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanța cauzativă de cele care nu acceptă această alternanță. Haegeman (1994: 333) arată că nu există motive pentru ca verbul din exemplul (c) să fie considerat inacuzativ: (a) The
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]