2,956 matches
-
împrumuturilor din mozaism, pe care și Justin le presupune, fie acestei largi explicații teologice, care implică influența Logosului asupra cugetării. Pentru întărirea acestei idei, Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fie acestei largi explicații teologice, care implică influența Logosului asupra cugetării. Pentru întărirea acestei idei, Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t. I, pag. 316. ( Vezi și capitolul „Ortodoxie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t. I, pag. 316. ( Vezi și capitolul „Ortodoxie și Clasicism”în Ortodoxie și Etnocrație )). Justin nu identifică Logosul creștin cu această idee, de care se slujește numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t. I, pag. 316. ( Vezi și capitolul „Ortodoxie și Clasicism”în Ortodoxie și Etnocrație )). Justin nu identifică Logosul creștin cu această idee, de care se slujește numai ca de un exemplu de fond aperceptiv în larga sa explicație teologică. Strigătul cunoscut, pe care apologeții creștini îl aruncă scriitorilor păgâni în toiul polemicii: „Ceea ce e bun la voi e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Apusul, în primele veacuri ale Evului Mediu, e mult înapoiat pe scara culturii. Expresia de „noapte medievală” privește tocmai starea culturală a Occidentului din acest timp. Oricum însă larga teorie, formulată de Justin Martirul și Filosoful, despre înrâurirea tainică a Logosului asupra cugetării omenești, o întâlnim și la scriitorii apuseni. Iată cum o rostește unul dintre ei, Rhaban Maurus (776-856) în cartea sa De institutione clericorum, cap. II: „Adevărurile ce se găsesc în cărțile învățaților veacului nu trebuie atribuite decât Adevărului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Răsăritul bizantin n a existat ca în Apus un vacuum istoric. Aici valorile culturii antice au fost necontenit prezente, ca din ansamblul lor, spiritul ecumenic să aleagă critic ceea ce convenea creștinismului. Și dacă doctrina despre revelația naturală ne învață că Logosul s-a descoperit numai parțial și fragmentar cugetării păgâne, selecția s-a făcut în ortodoxie potrivit acestui principiu, adică parțial și fragmentar, fără ca ca să îmbrățișeze integral vreo concepție sau vreun autor păgân. Din această pricină, la noi nici nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
crearea lumii, ea era de față (înțelepciunea lui Solomon, IX, 9). „Când el a întemeiat cerurile, eu eram acolo” spune în Proverbe, VIII, 27. Și cum lumea a fost creată de Dumnezeu prin Cuvântul său, putem să raportăm Sophia la Logos îndeosebi, care e rațiunea supranaturală a lumii. Într-adevăr la Sirah (II, 5) stă scris: „Izvorul înțelepciunii e Cuvântul lui Dumnezeu”. Participând la creație, Sophia se revarsă în universul întreg, îi imprimă formele mărețe, îl cârmuiește precum cârmuiește istoria și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se poate numi Sophia creaturală. Modelul de frumusețe sofianică, necreată și creată totdeodată, e personalitatea Mântuitorului care, ca Logos e necreat, iar ca întrupare în om e creat. Ideea de Sophia creaturală îndumnezeită constituie una din cele mai subtile și mai neclarificate probleme de teologie. Ea muncește inteligența filosofică a unor scriitori ruși ca Pavel Florenski și îndeosebi ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Omilia, I,11 ). Am putea să rezumăm această idee cu următoarele cuvinte ale lui Pavel Florenski: „Din punct de vedere al ipostazei Tatălui, Sophia e substanța ideală, fundamentul creaturii, puterea sau forța ființei sale; din punct de vedere al ipostazei Logosului, Sophia e rațiunea creaturii, sensul și adevărul ei; în sfârșit, din punct de vedere al ipostazei Duhului, noi înțelegem prin Sophia spiritualitatea creaturii, sfințenia ei, puritatea și neprihana ei, adică frumusețea ei”. Să adăugăm la acestea că puterea sofianică, manifestată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletul creștin ca putere suprafirească de mântuire de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin care Justin Filosoful își explica similitudinile dintre cugetarea păgână și adevărul creștin, similitudini fragmentare și nedesăvârșite, dar nu mai puțin reale. Ceea ce numim inspirație supranaturală se leagă de prezența harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din enigmele lucrurilor acestei lumi. Fragmentar întrezărim binele; fragmentar frumusețea. Adică lucrăm după chipul lui Dumnezeu înnegurat în ființa noastră spirituală Nu se poate zice că, în această stare de păcat. Dumnezeu și-a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare spre bine ale omului căzut, spre adevăr și frumos, trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează necontenit în lume înainte de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare spre bine ale omului căzut, spre adevăr și frumos, trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează necontenit în lume înainte de a se întrupa ca Mântuitor al ei. Căci, în toate felurile, Dumnezeu e autorul binelui, iar omul, redus la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează după chipul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși rațiunea de a fi a lumii. De aceea, precum am văzut. Biserica ortodoxă zugrăvește geniile antichității pe zidurile exterioare ale altarelor, fără ca prin aceasta să le confunde cu sfinți. Pentru ea, revelațiile fragmentare ale geniului antic sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
categoriile cunoașterii, la fel emisfera obscură e organizată în categoriile creatoare ale spontaneității. Ca și la Jung, inconștientul e dinamic și în necontenită activitate; pe care noi, firește, n-o știm. Dacă în etajul de sus al sufletului există un logos sau o rațiune cu feluritele ei forme de cunoaștere, există în etajul inferior un dublet al acestui logos, un fel de umbră a lui reflectată în adânc, dar care activează, ca să zicem așa, în chip autonom, independent, față de cel dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e dinamic și în necontenită activitate; pe care noi, firește, n-o știm. Dacă în etajul de sus al sufletului există un logos sau o rațiune cu feluritele ei forme de cunoaștere, există în etajul inferior un dublet al acestui logos, un fel de umbră a lui reflectată în adânc, dar care activează, ca să zicem așa, în chip autonom, independent, față de cel dintâi. Acest logos secret, pe care Lucian Blaga îl numește când larvar, când abisal și care aduce pe departe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o rațiune cu feluritele ei forme de cunoaștere, există în etajul inferior un dublet al acestui logos, un fel de umbră a lui reflectată în adânc, dar care activează, ca să zicem așa, în chip autonom, independent, față de cel dintâi. Acest logos secret, pe care Lucian Blaga îl numește când larvar, când abisal și care aduce pe departe cu logosul stoicilor și oarecum cu logosul din concepția lui Justin Martirul, e puterea misterioasă, care organizează obscurul domeniu al inconștientului. Inconștientul acesta e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fel de umbră a lui reflectată în adânc, dar care activează, ca să zicem așa, în chip autonom, independent, față de cel dintâi. Acest logos secret, pe care Lucian Blaga îl numește când larvar, când abisal și care aduce pe departe cu logosul stoicilor și oarecum cu logosul din concepția lui Justin Martirul, e puterea misterioasă, care organizează obscurul domeniu al inconștientului. Inconștientul acesta e, după cum am spus în treacăt altădată, mult mai amplu și mai simetric structurat decât al lui Jung. El
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reflectată în adânc, dar care activează, ca să zicem așa, în chip autonom, independent, față de cel dintâi. Acest logos secret, pe care Lucian Blaga îl numește când larvar, când abisal și care aduce pe departe cu logosul stoicilor și oarecum cu logosul din concepția lui Justin Martirul, e puterea misterioasă, care organizează obscurul domeniu al inconștientului. Inconștientul acesta e, după cum am spus în treacăt altădată, mult mai amplu și mai simetric structurat decât al lui Jung. El e, cu alt termen, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
plăsmuiri e dat ca într un fel de apriorism inconștient în această matcă, precum forma pruncului ce se va naște preexistă în sânul mamei. Stilul, atât al unei opere individuale cât și al unei culturi întregi, e determinat astfel de logosul inconștient, pentru că în noi există două feluri de categorii abisale, unele care ne aparțin numai nouă, altele care aparțin rasei din care facem parte și pe care le moștenim. Caracterul personal al unei opere plăsmuite se datorește categoriilor individuale; caracterul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Să trecem acum la stilul bizantin, pe care l-am numit instituțional, stil care are prin excelență atributul perenității, fiindcă durează pe deasupra veacurilor și va dura cât Biserica lui Hristos. Se poate lămuri oare uimitoarea unitate a acestui stil prin logosul larvar sau prin matca stilistică a categoriilor abisale? La această întrebare, chiar numai durata lui de peste un mileniu și jumătate poate să răspundă negativ. Pentru că, admițându-i un început abisal. ceea ce este inexact totuși în decursul atâtor veacuri ar fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luptă e dezbinare și unde e dezbinare e nimicire. Olimpul conține într-adevăr principiul nimicirii. E drept că zeii lui se hrănesc cu nectar și ambrozie, care le dau un fel de nemurire, idee ce pare o prefigurare inspirată de Logos a harului îndumnezeitor ce avea să se reverse în creștinism, dar zeii nu sunt fără început. Ei există prin generație, ca oamenii. Șeful lor suprem, Jupiter însuși, e fiul lui Cronos adică fiul Timpului! Iar alteori olimpienii sunt înfățișați ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vorbește atât de puțin, sublimitatea lumii divine a spiritelor pure în opoziție cu infernul lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e țâșnită din mizeria terestră a orbului. „Eu nu mai văd, zice Milton în cântul III, blândele apropieri ale zorilor sau amurgul zilei, nici florile primăverii, nici trandafirii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta este diminuat. C. Păunescu precizează că „În structura perceptivă și sistemul gândirii, funcția care vehiculează informații este cea semiogenetică ce se servește de calitatea instrumentală a limbajului. Ea are rol de mediație... Deci elaborarea relației sistemice dintre intelect și logos are ca primă deschidere problema rolului mediator al limbajului în organizarea structurii morfofuncționale perceptive” (136; p.189). Luria și Vîgotski, acordă semnului lingvistic un rol fundamental în organizarea și funcționarea cunoașterii. Ei spun: „semnificația cuvintelor pe care încercăm să o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
1999. Marian, Rodica, " Subiectul absolut al artei și alteritatea creatoare", în Proceedings of the EITM Congress, 2nd edition, 2007, Editura Universității "Petru Maior", Târgu-Mureș, 2007, pp. 125-129. Martínez del Castillo, Jesús Gerardo, Las relaciones lenguaje - pensamiento o el problema del logos, Madrid, Biblioteca Nueva, 2010. Martínez del Castillo, Jesús Gerardo (ed.), Eugenio Coseriu (1921-2002) en los comienzos del siglo XXI, vol. 1-2, Universidad de Málaga, Málaga, 2012. Martins-Baltar, Michel (ed.), La locution en discours, Didier, Paris, 1995. Martins-Baltar, Michel (ed.), La
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Oparina și Irina Sandomirskaya, "Phraseology as a Language of Culture: Its Role in the Representation of a Cultural Mentality", în A.P. Cowie (ed.), Phraseology, pp. 55-78. 371 Jesús Gerardo Martínez del Castillo, Las relaciones lenguaje - pensamiento o el problema del logos, Madrid, Biblioteca Nueva, 2010. 372 Sextil Pușcariu, Limba română, vol., 1, p. 157. 373 Ibidem, p. 11. 374 Lucian Blaga, "Studiul proverbului" [1925], în Opere, vol. 7: Eseuri, ediție îngrijită de Dorli Blaga, Editura Minerva, București, 1980, p. 390. 375
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]