3,158 matches
-
conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul locul unde sau Întîlnit Berlioz și Bezdomnîi cu trupa de șoc a diavolilor : este un parc mic și cam dezamăgitor, murdar, Înțesat de sticle și gunoaie, cu homeleși”) sau glisări ludice , delec tabile pentru chisnovatul de mine(„ Îl tachinăm pe Virgil că seamănă la figură cu Lenin și cu Paul Everac”). Pentru cercetătoare, realitatea moscovită este surclasată de cea din roman, casa lui Bulgakov situîndu-se sub așteptările bulgakofilei, Casa Griboedov nefiind
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
conține cîte un pic din toate : comentarii la Macbeth-ul lui Shakespeare, impresii asupra operei lui Verdi și a interpreților ei, rețete culinare, informații muzicale. Rețetele celebrei Lady Macbeth (House of Guides, 2007) este genul acela de carte care are spirit ludic, dar și ambiții interdisciplinare. CÎndva, am publicat și noi ceva asemănător ( Spectacol gastronomic, Casa cărții de Știință, 2000) și , mărturisim, exercițiul ni s-a părut sedu cător. El cere Însă pasiune bifurcată: pentru arta teatrală și arta culinară. Pasiune pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bun răspuns pentru bombardamentul mediatic la care sîntem supuși constant, însă rezultatul nu este o simplă probă de entropie informațională. Comportamentul așa-zicînd brownian al mitemelor utilizate este caracteristic numai nivelului superficial al textului. Ceea ce la acest prim nivel este carusel ludic al "aluziilor pierdute", în profunzime devine pretext de gravă meditație istorică. "Surpriza" din final descoperirea sub travestiul fanariot al boierului intrigant a însuși autorului Manifestului Comunist este un anti-catharsis programat. Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze, dar tandru ori duios (dacă mi se îngăduie aceste calificative). Nici eu nu am scăpat de asemenea stâlciri, dar în cazul meu admit că a fost vorba exclusiv de simpatie și prietenie ludică, întrucât Matei Călinescu, de pildă, m-a tachinat asupra titlului romanului meu Tricephalos, pe care l-a (ușor) rebotezat, în chip previzibil - nu-i așa? - Tricephalus! Iar un alt prieten (Călin-Andrei Mihăilescu) a exclamat cu umor perdant: tii, ce phalus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
pe nimeni de fapt, de aceea e ușor să refuzi. Interviu cu Alain Seban, președintele Centrului Pompidou din Paris „Instituția noastră e larg deschisă creației românești“ Cristina Hermeziu Centrul Pompidou din Paris a donat Muzeului de Artă al României expoziția ludică Pasărea ascunsă în piatră. Cu alura sa stranie, făcută din tubulaturi, scări exterioare și module din sticlă, Centrul Pompidou domină, de 30 de ani, inima Parisului și atrage anual 6 milioane de vizitatori. Clădirea, creată de arhitecții Enzo Piano și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de departamentul „Atelierul copiilor“ în 1995, cu ocazia retrospectivei Brâncuși, este donată de Centrul Pompidou, Muzeului Național de Artă al României. Acest spațiu-joc de 200 de metri pătrați, cu ansambluri de elemente inspirate de opera lui Brâncuși, propune o „introducere“ ludică în sculptura modernă: module din lemn care se pot asambla după modelul Coloanei fără sfârșit, o masă „tactilă“, un puzzle gigant, oglinzi magice sunt tot atâtea piese dintr-un alfabet al sculpturii brâncușiene pe care copiii sunt invitați să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în primul rând un nou spațiu la Muzeul Național de Artă, creat special pentru a adăposti definitiv expoziția Pasărea ascunsă în piatră, concepută de „Atelierul Copiilor“ de la Centrul Pompidou. Este vorba despre un ansamblu de piese care, printr-un demers ludic și pedagogic, încearcă să-i sensibilizeze și să-i familiarizeze pe cei mici cu opera lui Brâncuși. Mânuind direct tot felul de volume și de obiecte, copiii descoperă practic vocabularul plastic al artistului. Expoziția a fost creată în 1995, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
istorie literară" e ceea ce dorim astăzi, ci o reconstituire (chiar și o reconstruire) afectivă a trecutului, o restaurare a vechilor și îngălbenitelor fotografii până la claritatea realității, o întîlnire virtuală sub semnul respectului pentru adevăr - dar a unui alt adevăr, relativizant, ludic și simpatetic - cu cei pe care am învățat să-i iubim din scrierile lor. Fapte în copilărie era "mic și îndesat"1, foarte negricios, ca toți frații săi. La Cernăuți avea o frică patologică de stafii 2. Adolescent, "era un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
enigmatic-butaforică a baladelor cum aș fi studiat sub lupă o insectă fascinantă și ambiguă. Mi-era imposibil să-mi dau seama dacă poemele îmi plăceau cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
foc. El însuși rămânând cu toate acestea o enigmă. In 1981 i-a apărut prima carte, "Cîntece de trecut strada", cuprinzând câteva dintre cele mai frumoase poeme ale lui: "Aer cu diamante", "Duelul", "Titanic Vals". S-a remarcat imediat caracterul ludic și ironic al acestor poeme. Nu s-au observat însă alte lucruri mai clare și mai importante: Florin Iaru este totuși un suprarealist, chiar dacă unul evoluat. Este singurul din întreaga generație '80 ce are legături serioase cu Tonegaru, Gellu Naum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au crescut peste noapte picioare. Nu mai are corp, nu mai are stăpân. Nasul, regizat de Alexandru Dabija la Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu, e o jucărea muzical nazalizată, o poveste excelent dramatizată ritmic de doi muzicieni cu miros ludic rafinat. Ada Milea și Bobo de la Fără zahăr creează chitaristic și vocal tensiune și comic de situație. Inventează rime haioase, jocuri de cuvinte năstrușnice, cântă pe mai multe voci strania dispariție a nasului umblător. Nasul e istoria unei „emigrări corporale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat și plasând ludicul, râsul și derâderea printre pivoții textelor analizate: "Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta", scrie ferm Carmelia Leonte care descoperă, la rigoare, în continuarea amintitelor considerații privind "sacralitatea" din preajma poeziei și scenei, fără a supralicita nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Neurastenie, Copacul zice că ești o ucigașă, o vrăjitoare... (Așteptare) Totul intră în degringoladă, inclusiv sensul personajelor, care se întorc ca niște giruete mecanice spre bine sau spre rău: Melancolie, iubirea mea... (De caelo) Alteritățile poetului pot îmbrăca o haină ludică, gingașă, efemeră: licuricii, arborii, vântul, "privighetoarea-n sutană", un cuc eremit (v. Confidență) sunt incluși în sfera ludus-ului. Huizinga ne învață: "În orice configurare, de la cea mai sacrală până la cea mai literară (...), personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cuc eremit (v. Confidență) sunt incluși în sfera ludus-ului. Huizinga ne învață: "În orice configurare, de la cea mai sacrală până la cea mai literară (...), personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare a minții omenești și în același timp o funcție ludică".2 Poezia este un personaj central, ambiguu, în continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator de sensuri, idol sau fantoșă spre care converg evenimentele poetice. Un simbol. Dar pentru Emil Botta orice simbolistică devine un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Efemerul, iluzia sunt chemate să salveze lumea, adică să o releve și să o numească. În Post ludum, poezia este un intermediar între poet și această lume, între poet și celelalte personaje. În primul plan al lecturii, apare evidentă funcția ludică. "Poiesis este o funcție ludică"3. Zeflemeaua, tonul glumeț, expresiile populare sau de argou ("că-mi plâng și pietrele de milă"; "am tras mereu la fit") se constituie într-un joc inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
salveze lumea, adică să o releve și să o numească. În Post ludum, poezia este un intermediar între poet și această lume, între poet și celelalte personaje. În primul plan al lecturii, apare evidentă funcția ludică. "Poiesis este o funcție ludică"3. Zeflemeaua, tonul glumeț, expresiile populare sau de argou ("că-mi plâng și pietrele de milă"; "am tras mereu la fit") se constituie într-un joc inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre concluzii grave: Apoi, Poezie, Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dar nu putem înțelege jocul decât ca pe o prefigurare a gravității. Sau ca pe o mască a acesteia. "Jocul se preschimbă în seriozitate, iar seriozitatea în joc"4. Plurifațetarea poeziei lui Emil Botta îi conferă acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața mai puțin dorită, și deseori hulită, a tragicului. Între aceste două ipostaze aparent contrare se mai întâmplă câte ceva. Întâmplarea cea mai surprinzătoare în acest context este sacralitatea poeziei, aspectul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ar fi un liant dacă forțele centrifugale nu ar acționa în profunzime. Protagoniștii nu respectă regula jocului. Or, jocul are un caracter închis, limitat. Regulile sunt stricte. Disprețuirea lor înseamnă pulverizarea întregii lumi, care nu își mai cunoaște mântuirea prin ludic. Înăuntrul spațiului de joc (aici, scena) trebuie să domnească o ordine proprie, absolută. Jocul creează ordine. El este ordine. Pe de altă parte, se știe, tragismul este asigurat de o mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întreabă mereu: "Unde-o fi omul palid care mi-a promis că se va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai (1943), pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
planului își va imagina, probabil, plutirea corpurilor în spațiu, în timp ce corpurile tridimensionale se vor strădui să pătrundă sensul suprafeței. Pentru a câștiga încă un plan e nevoie de un salt imens, spectaculos, un fel de mutație genetică. În această situație, ludicul, ironia nu își mai găsesc rostul: În slăvita seară am pornit printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte. Printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte umbrele noastre s-au întâlnit. O, Himera, torță aprinsă ți-e chipul! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a sinucis un pițigoi". De parcă un actor plin de talent și lacrimi joacă rolul vieții lui, își trăiește drama pe viață și pe moarte, dar cu o clipă înainte de lăsarea cortinei se întoarce complice spre public și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]