5,376 matches
-
complex cu spații de cultivare a plantelor medicinale și școală de inițiere în arta vindecării, devenind centru de pelerinaj și tămăduire. Ulterior apar și alte spitale pe lângă mânăstiri și catedrale, ca cel din Paris „Hôtel Dieu“ (829) sau cel al Mânăstirii Cluny, cu 28 de paturi. Ca și în Bizanț, aceste spitale aveau și orfelinate, case de bătrâni (azile) pentru neajutorați, farmacii, infirmerii, cantine etc., dar și secții de leproși, ciumați, alienați, care, desigur nu au apărut simultan. Medicina de asistență
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
teosof, mag și peregrin. Paracelsus este mai mult decât un emancipat, el este un reformator. Numele adoptat este greco- latinizat. S-a născut în Elveția dar a umblat prin toată Europa, ajungând și în Transilvania. își începe instruirea într-o mânăstire benedictină și la 16 ani, începe studiile medicale la Basel dar diploma de medic o ia în Italia, la Ferrara. Neastâmpărul său temperamental nu-l ține pe loc nicăieri. Recomandă medicilor să călătorească pentru a cunoaște diversitatea realității, a oamenilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Apus se înmulțeau Universitățile, în țările Române se înmulțeau școlile, în 1480 luând naștere școala românească din Brașov; în 1562 apare Schola latina de la Cotnari, unde Despot Vodă aduce profesori umaniști din vest, ca Johann Sommer. în școlile de pe lângă mânăstiri (Putna, Suceava) desigur că se însușeau și normele sanitare, de viață particulară și familială, având ca fond medicina populară. Bibliotecile cunoșteau și ele o dezvoltare prin legăturile pe care biserica le cultiva nu numai cu Bizanțul. În spațiul românesc circulau
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
apar în această perioadă, de exemplu în 1775 se organizează în București „Orfanotropia“ și se discută insistent înființarea unui spital pentru copii bolnavi cu vârste între 3 - 15 ani. Va fi inaugurat abia în 1858. Continuă să funcționeze ospiciile de pe lângă mânăstirile, Neamț, Golia. Epilepsia numită „boala copiilor“ rămâne fără leac și în acest secol. Luesul adus de soldații străini, de cărăușii comerciali ca și alte boli venerice încep să se extindă. Spitale pentru luetici vor apărea abia în secolul următor. În
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină pe cale să urmărească o operație (această vedere detașată, spre în jos, îi dă, în plus, acțiunii un sens de transgresiune morală). Sau întreaga sală este utilizată ca o piață concretă: "Cina cea de Taină" a lui Faust în refectoriul mânăstirii, în care Faust conversează cu spectatorii, care sunt invitații serbării baroce servite la niște mese imense, oferind episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur și simplu o arie de cercetări
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
derivate din concentrarea abuzivă responsabilă de lipsa de precizie a anunțurilor, telegrama este și la Damian Stănoiu utilizată ca mijloc de informare denaturată. În microromanul Cazul maicii Varvara, poznașa notiță din telegrama prin care Trilifia informa mitropolia în legătură cu incidentul din mânăstire, are un conținut trunchiat, care produce în rândul destinatarilor nedumerire și îngrijorare și provoacă dezbateri interminabile pe marginea interpretărilor posibile. Succinta știre redată sofistic astfel: "Tănase Păcătosul găsit spânzurat maica Varvara"144, ridică întrebări juste: Cine este Tănase? De ce i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unele schițe caragialiene (Telegrame, Situațiunea), unei întâmplări derizorii, fără însemnătate publică, i se amplifică gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras"23, eroul din După furtună "ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită și roasă de vremuri a mânăstirii, de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 de ori în șir, fără să obțină nici un rezultat"24. Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de farmecul peisajului
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Întâmplat aproape exact, Însă cu mult Înainte de a citi romanul acesta. Într-o vară, la Slatina, când eram În clasa a VII-a, am plecat la Olt să ne scăldăm. Drumul era cel știut: „printre vii“, prin „poiană“, ocolul pe la mânăstirea de maici din Clocociov, urcușul pe poteca din marginea apei de pe malul abrupt și apoi, țuști, săritura curajoasă În Olt de la o Înălțime de peste zece metri. Acolo am fost cel mai bun la Înotul sub apă, aproape am traversat Oltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gușteri și chiar șerpi la trecerea noastră gălăgioasă, În șir indian, ajungeam deodată În buza unei văi, de unde se vedea departe linia argintie a Oltului Înconjurând insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le fie vreodată satisfăcută curiozitatea teribilă de a vedea cum sunt acele femei tinere dinăuntrul zidurilor de cărămidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărămidă și ce fac ele ascunse acolo; era aici un mister ce ne făcea să visăm cu furia vârstei de 16-l7 ani, când te uiți altfel la o ființă feminină; ideea de a fi călugăriță ni se părea ceva extraordinar. Mânăstirea aceea de călugărițe mă atrage și acum cu o forță magnetică bizară, deși nu știu dacă aș avea curajul să merg vreodată să o vizitez. Probabil că nu, ca să păstrez intact acel potențial de mister și imaginație romantică, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
călugăr de la Sâmbăta și că mă ia și pe mine și m-a dus la un domn și i-am spus că vreau să mă călugăresc. „De ce?”, m-a Întrebat el. „Așa vreau eu!” „Bine. La Sfântu’ Ilie vii la mânăstirea Sâmbăta”. Și mi-a dat un bilet. Într-o duminică stăteam pe bancă În Dumbravă și mă uitam la bărcile de pe lac și așteptam să se facă mai repede Sfâtul Ilie și erau acolo niște băieți militari de la aviație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Carlos María de Borbón y Austria-Este, duce de Madrid (1848-1909), pretendent carlist la coroana Spaniei. Nepot al lui Carlos María Isidro de Borbón, și-a luat numele de Carlos al VII-lea și a declanșat ultimul război carlist (1872-1876). Yuste: mânăstire din Spania (Cáceres), la 45 km E de Plasencia. Acolo s-a retras în 1566 și și-a trăit restul vieții împăratul Carol Quintul (Carlos I al Spaniei și al V-lea al Germaniei). Unamuno se referă la campania din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană Saint-Victor, autor al unei vaste și influente opere teologice și mistice (De sacramentis christianae fidei, c. 1134; De arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi etc.). Sp. solitarios. Unamuno pune aici o problemă care a și stârnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Până și În ziua de azi, prietenii mai chicoteau cu o afecțiune amuzată când, În lipsa lui, venea vorba despre „anul țapului“ prin care trecuse Fima. Se povestea că pe la jumătatea lui iulie, a doua zi după ultimul examen, În grădina mânăstirii Ratisbonne, se Îndrăgostise de ghida franțuzoaică a unui grup de turiști catolici. Stătea pe o bancă din grădină, așteptându-și prietena, pe Șula, studentă la școala de asistente medicale, care doi ani mai târziu se căsătorise cu prietenul său Țvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
provoacă În mod cert nenorocirea, iar relațiile lipsite de dragoste aduc numai durere și umilință. Părăsi Malta fără un ban În buzunar, la bordul unui vas de pescuit turcesc. Intenționa să se Închidă pentru cel puțin un an Într-o mânăstire din insula Samos. Pe drum fu cuprins de panică gândindu-se că și fosta lui soție ar putea fi gravidă și se Întrebă dacă n-ar trebui să se Întoarcă la ea, Însă simți că făcuse totuși bine lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu aveau nici o Însemnătate, În afară poate de nivelul absolut exterior, de suprafața schimbătoare. Așa cum apa se preschimba În zăpadă, ceață sau abur sau Într-un sloi de gheață sau În nori sau În grindină. Așa cum clopotele bisericilor sau ale mânăstirilor se deosebeau doar prin sunet și ritm, semnificația lor fiind aceeași. Le Împărtășea aceste gânduri fetelor, dintre care două le acceptau, iar a treia Îl făcea naiv și se mulțumea să-i coasă cămașa, dar În toate astea Fima vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al moralității? Ce i-ai făcut azi? Ea, care a avut Încredere În tine de la prima vedere? Care a crezut cu naivitate că o vei salva, ca o țărancă necăjită care se prosternează la picioarele omului lui Dumnezeu În vreo mânăstire pravoslavnică și Își deschide sufletul În fața lui. Singura femeie din viața ta care ți-a zis frate. Niciodată nu ți se va mai oferi un asemenea dar, ca o femeie străină să-ți spună frate. A avut Încredere În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o zi lungă. 19 La mânăstire În vis Îi apăru Uri, stând În viscol, chemându-l să-și ia rămas-bun de la Annette, care era pe moarte din cauza unei complicații la naștere Într-un spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În viscol, chemându-l să-și ia rămas-bun de la Annette, care era pe moarte din cauza unei complicații la naștere Într-un spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre mese erau așezate lectici. Dând la o parte perdelele uneia, Fima Își văzu soția făcând dragoste, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Wahrhaftig, un pacificator neîndemânatic, se grăbi să devieze discuția spre subiecte actuale: —Ei, ce ziceți de polonezii ăștia antisemiți? N-au Învățat nimic și n-au uitat nimic. Ați auzit la radio ce-a spus cardinalul ăla din Varșovia despre mânăstirea de la Auschwitz? A reluat Întocmai vechile lor melodii: de ce se Înghesuie evreii, de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că doar au fost uciși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]