10,420 matches
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O cumplită teamă mi-a-mpânzit pustiul. Unde ești tu mamă să îți aperi fiul? Totul este veșted, fără căpătâi e. Mâna ta pe creștet vreau să mă mângâie. Moartea-n mine cântă și viața-mi o-ngână. Mamă, mamă sfântă ține-mă de mână! Hohotul infamei răsună pe-aproape. Doar iubirea mamei poate să mă scape. Nu mai văd ieșire din firescul scapăt. Mamă, cu iubire roagă-te
MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368384_a_369713]
-
nu doară când pașii ai să-i treci Firava mea făptură migrează acum în toamnă, Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci. M-aș scrie versul alb în iarna cea polară, Să ningă poezie frenetic și suav Să-mi mângâie angelic și ridul din obraz! M-aș scrie veșnicie pe firele de lună, Când doarme tot pământul în rugă să mă aprind Cu un sobor de îngeri să mă țin strâns de mână În marea de iubire și cerul să
M-AŞ SCRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368401_a_369730]
-
pentru a-i vedea reacția când se murdărea cu praful rămas pe degetele lui de pe furajul uscat. Ea nici nu clipi. Respiră fără efort aerul încărcat cu miros de balegă proaspătă și se avântă de-a lungul șirului de animale, mângâind câte un exemplar pe frunte. Ochii verzui îi străluceau ca luminați de o bucurie lăuntrică. Interesant. - Ne-ați spus să folosim baia din vestiar, se întoarse la un moment dat spre el, nu merge apa la toalete! În ferma lui
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
găsea cuvintele. - Uite, aș vrea să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății! Raluca Radu nu izbucni în râs și nu îl repezi, deși era surprins el însuși de ce putuse debita. Se ridică doar pe vârfuri și îi mângâie cu degetele fine cutele de pe frunte. - Accept să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății, dar nu pentru că vreau să urmez pas cu pas directivele de partid sau pentru că mi-ar păsa de avantajele unei astfel de poziții
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Lumini și umbre, pe chipul tău frumos, ars de soare, scăldat uneori de valuri, sărutat de mine, pe nesaturate, mângâiat de vânt, străbătut de lacrimi și mai apoi, de zâmbetul, ce mă-nfioară, mă-ntreb, când l-am văzut ultima oară ? Mi-e teamă, să-l ating, cu mâinile-mi prea aspre, mai bine îți cuprind, sufletul în brațe și-l
CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? de COSTI POP în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368419_a_369748]
-
Toate Articolele Autorului scutur în dimineață perdeaua cu vise urâte și-aștept păsările albe care-și caută locul la tine la mine strig și-aprind Universul ecoul tot spune numele tău și iar aștept ecoul la ecou care m-ar mângâia mă gândesc cum te-aș pierde-n așternuturi neprihănite înfruntându-mă din umerii tăi și-apoi ți-aș închide murmurul cu petale roșii și albe șampania mi-ar încălzi mâinile și-așa aș descoperi conturul amețitor al zeiței Freya pregătit
SONATA ARE NUMELE TĂU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368424_a_369753]
-
le cunoșteam.Mult timp am stat cu ochii deschiși în întuneric frământată de gânduri.Într-un târziu moș Ene a venit și peste genele mele și somnul odihnitor m-a cuprins și am adormit. Raza soarelui destul de timidă mi-a mângâiat pleoapele închise și m-am trezit..O nouă zi ,noi experiențe, noi puseuri de teamă.Au venit infirmierele care ca un roi de harnice albine,dar încet să nu ne deranjeze,au început curățenia salonului,pregătind totul, ca nouă să
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
și ai întregului univers, ne spune Irina. Fără să vrei înveți să nu mai fii rasist, egoist și singur în trai, vei vedea dintr-o dată că se ridică soarele și luminează întreaga lume, vei simți o adiere de vânt, îți mângâie fruntea - este raiul din suflet, cititorule! ---------------------- Ben TODICĂ Melbourne, Australia 20 octombrie 2016 Referință Bibliografică: Ben TODICĂ - VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA / Ben Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA de BEN TODICĂ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368455_a_369784]
-
de real este o necesitate pentru Irina Lucia Mihalca. Numai în acest mod se poate salva de zbucium, de efemerul clipelor, de „mâna” timpului care „vinde” totul fără urmă de milă. O altă mână, din umbră, simte nevoia să-i mângâie obrazul, să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,/ cărarea râdea, ochi-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar șoapte
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Zăpezile de altădată, Mă-nlănțuie dinspre trecut, Amoruri vechi sau ne-ncepute Par vii, remodelate-n lut. Zăpezile de altădată... Din vremuri dulci, colinde vechi, Ne mângâie în ierni, spre mâine, Împărățind stele-perechi. Zăpezile de altădată, (Ori nu mai sunt, ori nu mai vin) Placid, mă însoțesc în noapte Prin vis, dulceață și divin. Zăpezile de altădată... Mă ard, dar totuși le iubesc, Au fost cândva a
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368492_a_369821]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > LEGENDA GHIOCELULUI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului După o iarnă lungă, plină de frig și zăpadă, natura răsufla ușurată mângâiată de razele soarelui de primăvară. Grădina fremăta de viață, plină de armonie, florile zâmbeau oacheșe tuturor, mângâind cu miresmele lor îmbietoare. Trandafirii stăteau falnici și plini de candoare, impresionând de la primii pași privitorii. Ei întrebară florile care a fost calea
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului După o iarnă lungă, plină de frig și zăpadă, natura răsufla ușurată mângâiată de razele soarelui de primăvară. Grădina fremăta de viață, plină de armonie, florile zâmbeau oacheșe tuturor, mângâind cu miresmele lor îmbietoare. Trandafirii stăteau falnici și plini de candoare, impresionând de la primii pași privitorii. Ei întrebară florile care a fost calea pe care au străbătut-o și unde au poposit o iarnă întreagă și mai ales cu ce
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
florile sunt eroine, deoarece toate aducem speranțe și încântăm oamenii, trezindu-le bucuria vieții!”, își sfârși povestea, ghiocelul retras într-un colțișor, având căpșorul plecat, deoarce era modest din fire. Câteva momente se lăsă o tăcere, iar vântul începu a mângâia florile pe creștet, cu pălmile lui pline de raze de soare, punându-le câte o coroniță de premiant. Când ajunse la ghiocel, acesta îi puse pe căpșorul suav și aplecat o coroniță de învingător. Marina Glodici Cluj Napoca, 26 martie 2016
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca lui inundabilă, pe unde cultivă sătenii porumburi, după care se ridică iar dealul ce duce spre pădurea Căldăraru. Din balconul dormitorului meu se văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
iubito ești nebună, nebună...” Credeam că mor - nu mi-a ieșit figură Un calendar de cruci e carnea mea Abia la vârsta asta simt arsura Sărutului din noaptea când ningea...” (St. D.D.) Iubite, rănile din unghii Mă împiedica să iți mângâi părul Pe chipul tău iarnă singurătății Îmi scrie depărtarea, flori pe geamul uitării Voievozi și spadasini colinda, la pieptul tău ninge cald Mi-am așezat iubirile sub brad Cetățile îngenunchiază, statuile de gheață ard La flacăra din miezul cuvintelor nespuse
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
în locul vechiului meu trup plutind prin lume ca apus în golul sferei ce-l astup [15] Și mă trezesc ca dintr-un somn și mă văd mortu-acelei sfere acelui cer acelei lumi plutind prin neguri și prin ere [16] Și mângâiam pe dinlăuntru dinspre adânc înspre afară femeia albă ce-o privisem pe țărmul mării într-o seară [17] Și începea un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Îi va da Silviei libertatea, cei doi se vor despărți, fiecare mergând pe drumul lui... În viața lui Mirel îl vedem apărând pe prietenul lui, Rubin, un om înțelept, un prieten cald, un suflet nobil.. El este cel care îl mângâie, îl împacă în modul cel mai profund și cel mai bine cu el însuși, cu sensul nostru de ființe umane pieritoare și tragice în timp. și care rămâne alături de el: „Acum eram prieteni buni. Câte-o lacrimă se ivea în
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
vedem privirile de dincolo de moarte, simțim spiritualitatea creștină din închisorile comuniste și credința nemărginita a Sfinților Romani care au primit cu bucurie și nădejde mucenicia. E încă un îndemn să cunoaștem puterea iubirii lui Hristos care i-a întărit și mângâiat, transformându-le suferința în bucurie și speranță. Ei au trăit profund credința așa cum au trăit-o și sfinții din vechime și ne transmit mesajul credinței a tot biruitoare. Închinându-ne la moaștele lor, ne simțim mai mici, trufia din noi
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în genunchi, și începu să-i mângâie părul năclăit de lut. -O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot așeza, liniștit, în locul tău de odihnă! ...Începu să care
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
-l dă pe Jack, viața mea ar fi în cel mai bun caz o viață de mâna a doua. Numai că drumul nu a fost atât de simplu... Un gând mi-a trecut prin minte. Cum poți tu să mă mângâi? Doar nu ai fost acolo (la moartea tatălui e ice s-a întâplat într-o perioadă de mai sus).. Nu poți ști prin ce am trecut. De fapt nu mă poți înțelege! Și inima mea era rece. M-am închis
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
inimă clipește, Întoarce-ți spatele spre lună Și noaptea fă-mi-o zi! Tu cere-i cerului să umbli Mereu prin a mea ființă, Iar nopții celei negre Să îi refuze viață. Să mă îmbraci în raze Și să îmi mângâi visul, Să-l scalzi în împlinire Și viața-n fericire. Tu cere-i cerului...atât! Referință Bibliografică: Tu cere-i cerului! de Gabriela Crăciun / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de
TU CERE-I CERULUI! DE GABRIELA CRĂCIUN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367825_a_369154]
-
poziție verticală sau orizontală. Crucea verticală este așezată ocrotitor lângă clădiri, la mormânt sau este sculptată pe pereți de fântână. Pretutindeni vezi chipul reginei în îmbrăcămintea ei albă, vaporoasă, gândind, visând, meditând, contemplând. Mintea îți este îmbogățită, sufletul îți este mângâiat, simțurile îți sunt îmbătate, întreaga ființă îți este conectată la marile energii ale Cosmosului. Simți că o blândețe divină plutește în aer, că Maica Domnului te privește dulce și mângâietoare și Iisus îți zâmbește de pe cruce, că pământul este numai
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
bisericilor unde am putea crește spiritual și să avem puterea de stăruință în rugăciune pentru a avea forță de a depăși toate momentele grele din viață cu surâsul demn pe față a unui învingător prin Duhul Adevărului, care ne poate mângâia și reda speranța în vârtejul acesta de hărțuire spirituală din partea celor răi și fără Dumnezeu în lume. Bunica îmi spunea că cine nu crede în Dumnezeu nu are nici legi și nici caracter. Și așa este. Să ne ajute Dumnezeu
DESPRE MOTIVUL FRECVENTĂRII BISERICII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367826_a_369155]
-
Traian Vasilcău”) ” Ploaia caldă din inima ta... Lacrima de cristal din palma mea ... O floare ce încă zâmbea ... și spera. Șoapte de iubire, încet s-au stins pe chipul tău atât de trist. Visele uitate-n patul tău te-au mângâiat ușor, în noapte”, (”Ploaie de cristal”, de Cristina Cărbune”) „Frumosul foc te contura lumine Mai tânără cu o floare ca mine. Timpul era ilustrator divin Cu icoana la care mă închin. Prin toate culorile reușite M-a-mpins în grota
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
moartea lor a fost moneda, Iubirii mari ce au trăit. Ei au ales să-nfrunte moartea, Dar dragostea nu și-au trădat. Așa cum este scris în cartea, Iubirilor de neuitat. Acele vremi, mai trăiesc unii, Cei ce iubesc adevărat. Și mângâiați de raza luni, Îi simt fiorul minunat. Poeții astăzi nu mai cântă Iubirea și al ei fior. Ce te îmbată,te avântă, Purtându-te pe aripi de dor. Nici floarea nu ne mai desfată, Cu-al său parfum și colorit
AM UITAT CE E IUBIREA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367854_a_369183]