4,285 matches
-
plăcere admirându-mă în cabinele de probă. Duse erau zilele alea! Ați fi uluiți ce diferită e viața atunci când ai atârnat de piept un copil. Libertatea de mișcare e teribil de îngrădită. Ca să nu mai pomenesc de groaza care mă măcina ca nu cumva cineva să se lovească de Kate și s-o rănească. Sau, și mai rău, s-o trezească din somn. Ziua petrecută în supermarket nu fusese deloc rea, fiindcă avusesem de-a face cu mame civilizate și calme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a zis el cu blândețe, te deranjează dacă te rog să mă lași câteva minute cu Claire? — Da! a sărit Helen pusă pe harță. Mă deranjează. A urmat o pauză pe parcursul căreia Helen s-a luptat cu curiozitatea care-o măcina. După care a întrebat: —De ce? Îți explic mai târziu, a spus Adam cu o privire blândă. Helen a rămas lângă ușă. Pe fețișoara ei superbă se citeau suspiciunea și gelozia. — Cinci minute, a zis ea aruncându-mi o privire otrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simultan. Cel mai bine-ar fi să le efectuezi Într-o altă țară, de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate ceasurile arată aceeași oră, cotidianul carnivor mărunt, care te macină În țara lui Menumorut, este distrus, sfărîmat cu precizie, simți că te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-a lui Caragiale, această ființă solară, ultimul om la care te-ai fi putut aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din propria noastră operă pe care rar o citește altcineva, cel mai normal fiind cazul În care plătim singuri totul, inclusiv dreptul de a folosi toaleta editurii. Asta ne obligă să mergem la unul sau mai multe servicii, să ne măcinăm, să ne crape artera și să expirăm mai devreme: lumea Întreagă va fi fericită. A better place to live. 2. Considerați că soarta cărților dumneavoastră depinde (și În ce măsură) de eforturile promoționale ale editorilor? Soarta cărților noastre nu depinde de efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ne-nconjoară de vreo treizeci de mii de ani Încoace. Dacă m-ar fi Întrebat și pe mine acel reporter de televiziune dintr-o vineri care cred eu că este cauza tuturor relelor ce stau la baza societății, care o macină și o distrug, aș fi dat aproape același răspuns ca invitatul: cauza este proasta aliniere a oaselor sacrale. I.M. Ai renunțat la medicină numai și numai din pricina literaturii? Ar fi fost imposibil să fii robul celor două pasiuni? R.P. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trufia, nu știe să fi avut până acum asemenea dorințe ce izbucnesc dintr-odată în clipele despre care toți ar putea spune că sunt cele mai nepotrivite. Dar nici clipele nu sunt nepotrivite și nici trufie nu e, oricât de măcinată de orgoliu ar fi fost întreaga ei viață, dar și asta se poate explica. În fond, nu i s-a întâmplat nimic deosebit, s-ar putea zice. Toți oamenii au trecut prin câte ceva, mulți vor fi trăit ce vrea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neîntrerupte, pe drumeagurile înguste, o dată la o lună după cumpărături mărunte sau de câteva ori pe an să schimbe merele ce-i prisoseau cu un țăran ce le ducea mai departe la oraș, iar grâul obținut în schimb să-l macine, la întoarcere, la singura moară pe care o cunoscuse ea și o cunoscuseră și părinții ei și care mai rezista printr-o minune, între cocoașe de munți, oprindu-se întotdeauna, și la dus și la întors, în poarta mânăstirii, întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândea. Principiile și le pot permite cei de pe margine. Vreau să fiu sincer tot timpul, dar nu pot fi sincer tot timpul. Multe din jur sunt nesincere. Oamenii din jur, raportul acesta social, angrenajul din care fac parte, care mă macină și pe mine, luați cu toții de rutină, de viața exterioară, de mașina vieții, ajungem să ne credem sinceri până la capăt, dar de fapt nu suntem. Nu mai suntem de mult. Nu te simți la fel? Nu te simți la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eșuase și n-ar avea rost să mai creadă în ea. S-a speriat în prima clipă. Pe urmă l-a cuprins bucuria, se simțea mai ușor, mai liber, știa că nu mai există firele acelui contract blestemat care-i măcinase nopțile. Mai erau urmele lui, simțea uneori gustul de metal, dar dispăruse condiția contractului și acum toate nu depindeau iarăși decât de el. În unele momente era vesel, chiar surprinzător de vesel, de parcă s-ar fi bucurat că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în șold, rotindu-și privirea prin cameră. Îl vedeam prima oară, avea doi ochi albaștri mari, care sclipeau la lumina lumânărilor inutile și ușor fumegânde, un obraz plin de energie, cu vagi urme de oboseală a bolii care continua să macine în el. În rotirea ei, privirea i s-a oprit în pragul ușii dintre camere, unde stăteam sprijinit, legănându-mă ușor într-o parte și în alta. Mi-a făcut un semn să iau sanviciuri, am negat din cap, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i cu tine, aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să nu închizi speranța în vorbe care numai printr-o minune, atât de rară încât e de necrezut, se va împlini. Însă acum i se părea că durerea și disperarea lui vor dura o veșnicie. Știa foarte bine că timpul macină și alină orice și că după o vreme totul nu va fi decât o amintire pe care va fi liber s-o gândească ori nu, după bunul plac. Dar până atunci i se părea o veșnicie, de parcă disperarea lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar se săltară, se istoviră și bătură mai slab țărmul. Fraser aruncă o piatră. — Cum zice Arnold? CÎntecul etern al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fii În stare să-ți transformi timpul de așteptare În ceva mai palpabil - Într-un obiect sau un puzzle. N-aveai altceva de făcut. Asta era Închisoarea - nu era un purceluș de porțelan, ci o mașinărie mare, greoaie, care măcina orele. Viața Îți intra acolo și era făcută pulbere. Își săltă capul și-și schimbă poziția din nou, se rostogoli pe partea cealaltă. Sunetul tremurător se pornise pe culoar, dar bătaia era atît de ușoară de data asta, atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crește pelinul Și aici două cuvinte par să se îngâne și să rimeze semantic, susținând simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” și “pelinul” sunt invers proporționale și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Bisericii o astfel de metodă, care este singura demnă de ea? Cine va reda școlilor sacerdotale marile lor cărți și marii lor învățători? Într-un cuvînt, cine va vindeca plaga atît de adîncă a insuficientei educații a Clerului, care o macină zi de zi pe frumoasa Mireasă a lui Cristos și o face să suspine? Nimeni altcineva decît Episcopatul, căruia i-a fost încredințată conducerea acesteia, lui i s-a dat puterea miraculoasă de a o vindeca, dar acesta trebuie să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
episcopal să supraviețuiască unor astfel de separări? Încet, încet, Episcopii s-au despărțit unii de ceilalți; iar acum, deși cauzele separării au fost eliminate în mare parte, lipsa de uniune rămîne una dintre cele mai serioase și urîte plăgi care macină îndurerata Biserică a lui Dumnezeu. 67. Este limpede că Episcopii implicați în grijile și afacerile lumești trebuie să lupte alături de puternice figuri publice, la fel de limpede este faptul că nu pot continua pentru multă vreme să viețuiască într-o astfel de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și de a dobîndi, administra și dispune de bunurile sale după cum dorește. Această lipsă de control asupra administrării și întrebuințării bunurilor temporare ale Bisericii, în conformitate cu standardele tradiționale și spiritul ecleziastic, este cea de-a cincea plagă care încă afectează și macină corpul său mistic. 132. Feudalismul în mare parte s-a prăbușit și dispare pe măsură ce națiunile devin mai civilizate; Biserica nu mai este implicată în feudalism. Dar principiile legale, obiceiurile și spiritul sistemului continuă să supraviețuiască în politica de guvernare și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-i viața perfectă. N-am mărturisit nimănui, dar, câteodată, înainte să plec la o petrecere, mă uit în oglindă și văd o persoană care pare ieșită dintr-un film ca Fargo. Am auzit că aproape toate fetele din Manhattan sunt măcinate de boala asta. Dar nici ele nu recunosc. Julie e afectată de sindromul Fargo în așa hal încât niciodată nu poate să plece la timp din apartamentul ei de la The Pierre. Toată lumea crede că o viață plină de petreceri este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe care o putea obține din Vanity Fair pentru numai 3,50$. De altfel, și psihiatrul tot de acolo aflase despre rădăcinile etnice ale lui Gwyneth Paltrow. Când cineva nu-i de acord cu Julie, înseamnă că acel cineva e măcinat de conflicte, iar când Julie nu-i de acord cu psihiatrul ei, asta se întâmplă numai pentru că, de fapt, el este cel care are nevoie de psihiatru. Când mi-am exprimat speranța că odată și odată va scăpa de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el este În mare măsură personal și nu se Înscrie În limitele descrierii lucide și analizei raționale. La fel de bine am putea să argumentăm că firul verde de grâu nu prezintă relevanță pentru că nu oferă nimic morarului și pietrelor sale de măcinat. Știm Însă că, În oricare realitate rațională, firul verde este totuna cu bobul copt, așa cum copilul este părintele omului. Comparația nu se aplică, bineînțeles, numai artei, de vreme ce cu toții ne creăm, Într-un fel, propriul nostru viitor din propriul nostru prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]