4,696 matches
-
în acele vremuri tulburi, la ceas de mare taină, în timpul când apa și codrul dorm, există și astăzi spre mângâiere și spre aducere aminte în mănăstire. Ce s-a putut salva de la „drumul Moscovei” sunt doar o părticică din inima măreață a celor ce le-au dăruit Mănăstirii Secu în semn de recunoștință și spre veșnica lor pomenire din neam în neam. Au existat chipuri de părinți și monahi, știuți numai de Dumnezeu, iar unii și din paginile cronicilor bisericești, care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe părintele Stareț pentru grija deosebită pe care o poartă Sfântului Lăcaș și îi mulțumesc pentru ospitalitate. Antonie Ploieșteanul Vicar Patriarhal * 6 martie 1975 Astăzi am poposit câteva ceasuri și ne am închinat în Mănăstirea străveche Secu în stare de măreață restaurare. 91 Duhul ortodox și românesc al străluciților înaintași care odihnesc trupește în acest sfânt așezământ ne-au strigat cu putere cuvintele dumnezeiescului Apostol Pavel: “Fraților, fiți nouă următori precum și noi am fost următori ai lui Hristos”(I Cor.11
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Nestor Ureche va înflori spre lauda evlaviei străbune. Pr. Prof. Dr. C. Moisescu Parohul Bisericii Ortodoxe Române din Viena * 3 august 1972 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae și soția Maria, cu inimile înălțate am îngenuncheat la mormântul Mitropolitului Varlaam, în ctitoria măreață a lui Nestor Ureche. 3 august 1972 Pr. Prof. Ioan G. Coman cu soția Irina dăm slavă lui Dumnezeu pentru tăria și frumusețea Sfintei Mănăstirii Secu. 2 noiembrie 1972 Vizitând acest măreț monument bisericesc, de Ortodoxie și de cultură națională
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
am îngenuncheat la mormântul Mitropolitului Varlaam, în ctitoria măreață a lui Nestor Ureche. 3 august 1972 Pr. Prof. Ioan G. Coman cu soția Irina dăm slavă lui Dumnezeu pentru tăria și frumusețea Sfintei Mănăstirii Secu. 2 noiembrie 1972 Vizitând acest măreț monument bisericesc, de Ortodoxie și de cultură națională, simți nevoia sfântă să admiri spiritul creștin ortodox și geniul poporului român care a adunat asemenea monumente pe plaiurile moldovene și ale întregii țări, restaurate și consolidate, 101 spre a dăinui peste
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zi ca asta. În loc să mă simt strivit și sufocat de explozia ei crudă și Îngîmfată de putere, bogăție și abundență, În loc să trăiesc sentimentul că mă Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Să gîndești astfel Însemnă să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd un pumn de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd un pumn de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Împingeam și ne Înghionteam să ne croim drum ca și cum am fi fost prinși Într-o Întrecere cu timpul, ca și cum ni se oferea o mare recompensă dacă mai cîștigam două minute sau ca și cum alergam cît puteam de repede spre o Întrunire măreață, spre un eveniment fericit și rar, spre un țel plin de frumusețe, bogăție sau dragoste, cu ochii țintă la semnalele sale luminoase. Atunci, În timp ce băgăm moneda În aparat și treceam printre barele rotitoare de lemn, l-am văzut pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nesfîrșită, nenumăratele transformări ce alcătuiesc străvechiul suflet germanic. Ce crudă, ce derutantă, ciudată și dureroasă este enigma rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește atît de dureros și de trainic și se contopește cu foamea oarbă și animalică a pîntecelui și cu fiara din om. Toate erau ale lui, toate făceau parte din viața lui. Și era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zăpezile alpine singuratice și pădurile Întunecate vrăjite, trăi sentimentul firesc al recunoașterii imediate, sentimentul că locurile acestea Îi fuseseră totdeauna cunoscute, că se afla acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uriaș ansamblu simfonic monoton, care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avusesem niciodată nimic de zis. Ni s-a părut că auzim Întreaga națiune Înaintînd În pas de marș peste cîmpiile tăcute și misterioase ale nopții, că auzim pasul cadențat, blînd și răsunător a milioane de bărbați. Iar această imagine unică, măreață, a bucuriei și a unității și a forței ne dăruise tuturor o viață nouă și o speranță nouă. Tata era bătrîn, suferea de un cancer care Înflorea și se hrănea din măruntaiele sale, măcinîndu-i de la o zi la alta țesuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu, poem banal și uriaș al Morii lui Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca timpul, a ajuns să ne sune obsedant În urechi, plin de făgăduința bucuriei și a victoriei, a norocului, fericirii și iubirii cum n-a mai existat pe lume. Hai, fraților, În oraș, În farmecul acelui oraș misterios, strălucitor, Îndepărtat, măreț, vrăjit de timp, o să Întîlnim bărbați de seamă și femei frumoase și mii de plăceri mereu noi, mii de Întîmplări de basm! O să ne trezim În zori În camerele noastre de un cafeniu somptuos ca să auzim din nou tropotul copitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tine, mîndră stradă! Stradă inundată de mirosul greu și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt al portului, ce-ți amintește de portul tău Înțesat de catarge și puzderia sa de vapoare, măreață stradă! Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă și plăcută a negoțului... stradă năpădită de mii de picioare ce se grăbesc veșnic dimineața În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte, de canion, ne vom cîștiga averea, faima, puterea și respectul pe care le merită viețile și Însușirile noastre! — Stradă a nopții! au strigat ei. Măreață stradă a misterului și Încordării, a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și a Împlinirii, stradă a veseliei, a căldurii și viciului, stradă a marilor hoteluri, a restaurantelor și barurilor luxoase, a luminii blînde și aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În lumea noastră de o șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nicicînd clipe atît de frumoase, iar cînd m-am uitat la tata am văzut că are ochii plini de lacrimi și a exclamat: „CÎtă măreție! CÎtă măreție!“, iar apoi rosti cu glasul său minunat: „Ce făptură minunată e omul! Ce măreț În gîndire! Ce plin de daruri! Ce curat și frumos În forme și mișcări! Ce angelic În faptele sale! Ce divin În judecată!“. Iar cuvintele Îi erau așa de frumoase, muzicalitatea lor atît de Înălțătoare că mi-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a blestemat și s-a Întors din nou spre răsărit, spre mare. Păsările treceau pe deasupra lui la zbor Înalt, drept și iute, spre mlaștinile de la mal. Asta a fost tot. Pămîntul uriaș și-a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe care n-a ajuns să le vadă, umbrele sorilor treceau peste pustiul veșnic, noaptea copacii se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al apelor limpezi și iuți, milioane de ochișori clipeau și licăreau, totul se mișca Într-o lunecare foșnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
celor trei secole a absorbit structura și culoarea acestui pămînt, și-a construit un caracter, o tradiție și o istorie proprie: este o istorie obscură, necunoscută lumii, ce nu poate fi găsită În paginile unei cărți, dar este o istorie măreață, plină de eroism, de tărie și de tăcerea veșnică a pămîntului. Ea viețuiește in inima locuitorilor, În mintea lor, În faptele lor neconsemnate, iar ei sînt mulțumiți să știe acest lucru și nu simt nevoia de a se amăgi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
venit acasă. „Bagă de seamă ce-ți spun“ - a zis - n-am auzit de cînd sînt ceva pe măsura discursului pe care l-a adresat astăzi juraților Zeb Pentland“ - vărul tău, Zeb Pentland, vorbea În numele acuzării. „A fost un discurs măreț, păcat că nu l-ai auzit“ - a zis tatăl tău. „Ei, și-acum ce-o să facă? O să-l condamne?“ - am zis. „Da’ de unde! O să scape“ - a zis tatăl tău. „O să scape pentru că era În legitimă apărare, dar să știi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]