3,738 matches
-
marea pe care călătorește, decât ogorul pe care-l seamănă, decât femeia pe care o ia în căsătorie, întrucât el crede în Dumnezeu, Tatăl care a creat toate, și în Cel Care, cu o neasemuită dăruire de Sine și cu măreția unui suflet dumnezeiesc, a avut curajul să propovăduiască această învățătură la toți locuitorii pământului, cu prețul celor mai mari primejdii și al unei morți izbăvitoare, deși socotită rușinoasă, pe care l-a îndurat pentru mântuirea oamenilor”. (Origen, Contra lui Celsus
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și 13 că mai avea puțin de bătut. Dar el murise de atâtea ori cu eroii lumii eline, încât propria lui moarte era oarecum străjuită și împrumuta ceva din măreția morții acestora. Mă uitam la el cum vorbea. Se săltase în șa, privea dincolo și ne comunica, fără să mai întoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu văzuserăm încă. O făcea cu desăvârșită seninătate. Ultima oară când l-am văzut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
încleștări blestemate. Ahile îl plânge pe regele Troiei pentru suferințe pe care tocmai din pricina lui le îndurase, Priam nu-l mai privește cu ură, ba chiar se uită lung la el, uimit de frumusețea lui, așa cum pe Ahile îl uimește măreția bătrânului. Apoi, șezând unul în fața celuilalt, se cufundă fiecare în gândurile lui, care sunt gânduri de durere. O durere care, în vraja sumbră și totodată senină a acelei clipe, e descărcată de ură și, într-un sens, împărtășită, ca durere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot ce au de trăit - până la vremea și la felul morții lor - le este prescris de soartă. Și că, între ei și Soartă, se află și zeii, care se joacă adesea cu ei. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte a ei, înstrăinată de frumusețea și adâncimea legăturii de căsătorie. Nu importă aici din ce determinări istorice. Faptul este că Homer rămâne marele poet al ei și, în măreția lui, chiar singurul poet al familiei ca realitate omenească esențială și permanentă. Și nu e vorba numai de Hector, de Andromaca și de Astianax, 65 ei sunt doar mai bine puși în lumină și mai înalt cântați. Iliada întreagă și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui, îi spune că e nemilos și crud și îl înduplecă să-l lase pe el să facă ceea ce Ahile ar fi trebuit să facă: să-i salveze pe ahei. Poate nu clipa morții lui, ci clipa aceasta este clipa măreției lui Patrocles. După aceea, arătându-i-se în vis celui pe care-l iubise, umbră deșartă aidoma lui, îl roagă, aproape reproșându-i că l-a uitat, plângând, să-l îngroape mai curând și, apoi, să-i pună cenușa în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sub pașii căruia răsuna greu câmpia slavei, a neîndurării și a morții. Știa cine este. În chipul cel mai limpede, retragerea lui din luptă este întemeiată pe convingerea că, fără el, aheii se vor vedea înfrânți. Își știe valoarea și măreția și le spune cu mare glas, adesea. Fiind însă tocmai ce știa că este, niciodată, când își afirmă 115 excelența, vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lucru, Ahile nu se coboară în ochii noștri înălțându se pe sine în felul acesta. Și nu numai pentru că ce spune el este adevărat, ci și din alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert. Fără tragicul înscris în ființa lumii, nu am avea măsura bucuriei cosmice de a fi. Trec prin cer stele călătoare care dau rotirii astrelor un spor de liniștită măreție și un sens august. * E greu de știut ce rost anume a vrut să-i dea Homer în poem descrierii amănunțite a scutului făcut pentru Ahile de Hefaistos. În poezia Iliadei există o relație între imaginile de pe Scut și cele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înalt îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și că mai avea puțin de bătut. Dar el murise de atâtea ori cu eroii lumii eline, încât propria lui moarte era oarecum străjuită și împrumuta ceva din măreția morții acestora. Mă uitam la el cum vorbea. Se săltase în șa, privea dincolo și ne comunica, fără să mai întoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu văzuserăm încă. O făcea cu desăvârșită seninătate. Ultima oară când l-am văzut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
încleștări blestemate. Ahile îl plânge pe regele Troiei pentru suferințe pe care tocmai din pricina lui le îndurase, Priam nu-l mai privește cu ură, ba chiar se uită lung la el, uimit de frumusețea lui, așa cum pe Ahile îl uimește măreția bătrânului. Apoi, șezând unul în fața celuilalt, se cufundă fiecare în gândurile lui, care sunt gânduri de durere. O durere care, în vraja sumbră și totodată senină a acelei clipe, e descărcată de ură și, într-un sens, împărtășită, ca durere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot ce au de trăit - până la vremea și la felul morții lor - le este prescris de soartă. Și că, între ei și Soartă, se află și zeii, care se joacă adesea cu ei. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte a ei, înstrăinată de frumusețea și adâncimea legăturii de căsătorie. Nu importă aici din ce determinări istorice. Faptul este că Homer rămâne marele poet al ei și, în măreția lui, chiar singurul poet al familiei ca realitate omenească esențială și permanentă. Și nu e vorba numai de Hector, de Andromaca și de Astianax, ei sunt doar mai bine puși în lumină și mai înalt cântați. Iliada întreagă și toate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui, îi spune că e nemilos și crud și îl înduplecă să-l lase pe el să facă ceea ce Ahile ar fi trebuit să facă: să-i salveze pe ahei. Poate nu clipa morții lui, ci clipa aceasta este clipa măreției lui Patrocles. După aceea, arătându-i-se în vis celui pe care-l iubise, umbră deșartă aidoma lui, îl roagă, aproape reproșându-i că l-a uitat, plângând, să-l îngroape mai curând și, apoi, să-i pună cenușa în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sub pașii căruia răsuna greu câmpia slavei, a neîndurării și a morții. Știa cine este. În chipul cel mai limpede, retragerea lui din luptă este întemeiată pe convingerea că, fără el, aheii se vor vedea înfrânți. Își știe valoarea și măreția și le spune cu mare glas, adesea. Fiind însă tocmai ce știa că este, niciodată, când își afirmă excelența, vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că, de când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lucru, Ahile nu se coboară în ochii noștri înălțându se pe sine în felul acesta. Și nu numai pentru că ce spune el este adevărat, ci și din alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert. Fără tragicul înscris în ființa lumii, nu am avea măsura bucuriei cosmice de a fi. Trec prin cer stele călătoare care dau rotirii astrelor un spor de liniștită măreție și un sens august. E greu de știut ce rost anume a vrut să-i dea Homer în poem descrierii amănunțite a scutului făcut pentru Ahile de Hefaistos. În poezia Iliadei există o relație între imaginile de pe Scut și cele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mărirea Ta. Osana întrucei de sus. Binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului.Osana întru cei de sus! Cu aceste fericite puteri și noi, Iubitorule deoameni, Stăpâne, strigăm și grăim: Sfânt ești și preasfânt și slava Taeste plină de măreție. Tu ai iubit atât de mult lumea Ta, că și peUnul-Născut, Fiul Tău, L-ai dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, cisă aibă viață veșnică. Și Acesta venind și toată rânduiala cea pentru noi plinind
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
etiologia și medicațiile corespunzătoare. Secolul XVIII, deși intitulat al Luminilor, face tot ceea ce poate, cu mijloacele existente și cu pasiunea mai mare pentru idei, neacoperite totdeauna experimental. Dar pasiunea pentru construcții teoretice pe bază de studii și observații dă o măreție finalizărilor medicale corespunzătoare demonstrației acestui veac, în care se conturează Anatomia patologică de Morgagni după cum vom vedea. Mai subliniem și apariția a numeroase publicații în diverse domenii ale medicinii: Tractatus cutaneis (1777) de Anne-Charles Larry; Pathologia methodica (1759) de Boissier
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pare că am creierul mai bine curățit (am mintea mai sănătoasă, mai clară) și nasul mai bun (posed mai multă finețe) decât alții." (Cartea II, cap. 2) Capitolul II Clasicismul Vârsta de aur a teatrului francez, clasicismul este comparabil, în măreția sa, cu teatrul grec. Chiar dacă teoreticienii se declară urmași ai lui Aristotel și Horațiu, ei creează o estetică scenică perfect originală, foarte diferită de cea a umaniștilor, prizonieri ai modelului antic pe care au visat în zadar să-l reînvie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fapte cu totul imaginare, și totuși verosimile. Tragedia descrie în stil ales acțiunile și pasiunile unor persoane alese, în timp ce comedia nu vorbește decât de mediocri, în stil simplu și mediocru. Tragedia la începutul ei este plină de glorie, și arată măreția celor mari; la sfârșit este demnă de milă, ca aceea care arată regi și prinți căzuți pradă disperării. Comedia la începutul ei este plină de neprevăzut, turbulentă la mijloc, căci aici se fac toate înșelăciunile și toate intrigile, iar sfârșitul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau amândouă, numai să respecte în rest regulile, sunt și ele perfecte în genul lor, deși rămân de un rang mai puțin elevat și nu se apropie de frumusețea și strălucirea celorlalte, dacă nu împrumută din pompa versurilor sau din măreția spectacolului sau din orice alt agrement care vine din altă parte decât de la subiect." (Discurs despre Tragedie) Rareori situează Corneille drama numai la nivelul transgresiunii alianței de sânge. El tratează desigur de două ori, în 1635 în Medeea și în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
purificare, cu această deosebire totuși că mila nu se poate produce fără teamă, iar că teama poate să se realizeze fără milă." (Discurs despre Tragedie) Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în Examen
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umanității propusă de Terențiu, blânda emoție care emană din piesele sale, în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât pe Filoctet sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]