3,020 matches
-
luptă al vânătorilor domnești se rostogoli, greu și amenințător, peste luminișul Ursului. Alexandru ordonase atacul imediat ce trupele sultanului apăruseră la marginea pădurii. Și imediat ce văzuse al treilea semn. Începuse vântul. - Ce se Întâmplă? Întrebă voievodul. N-am poruncit atacul! -Nu, măria ta, răspunse spătarul Costea. Dar Alexandru conduce deja șarja pe flancul stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți ai Imperiului. Nu va scăpa nimeni cu viață dintr-o confruntare cu ei, o mie contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la o mie cinci sute de pași. - Cât de sigură? - Cât să te ucidă pe măria ta cu o săgeată exact În inimă, indiferent de lumină și de direcția vântului. Voievodul tăcu. Îi scăpau prea multe lucruri din ceea ce se petrecea În jurul lui. În josul luminișului, vânătorii domnești rămași În viață descălecaseră și luptau cu Înverșunare. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi, căpitane. - Nu l-am mai auzit niciodată, dar am Învățat În tinerețe ce Înseamnă. Amânăm atacul. - Nu Înțeleg... spuse voievodul. Timpul lucrează pentru Mahomed. Primește ajutoare. - Așteaptă semnalul meu, măria ta... spuse, cu o voce obosită, Oană. Îl voi da imediat ce Înțeleg unde vor lovi mongolii. - Vor lovi? De ce? Pe cine? - Nu mai există iertare după acest semnal. E capătul drumului. Cineva a permis folosirea lui, ceea ce Înseamnă că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
forța pe care el Însuși o declanșa. La lumina unui fulger care străbătu cerul dintr-un capăt În altul, Alexandru văzu siluetele unor corăbii Încercând să urce creasta Înaltă a unui val. Apoi nu mai văzu nimic. Noaptea coborî asupra mării. Vântul se dezlănțui sălbatic, asemeni unui animal lăsat liber după un lung prizonierat. Era o eliberare a elementelor, o revanșă asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doctorul Rim, plin de grație. Ce căutau acolo? se întrebară reciproc. Căutau ceea ce lipsea deocamdată: pictură bună. Rim își reaminti că nu a văzut pe Mini de mult, și că în timpul acesta a intrat în posesia unor tezaure: desenuri ale Măriei Bașkirtscheff. Fără voie, Mini se uită la ceas. Știa că Rim pe subiectul Măriei Bașkirtscheff era foarte locvace. Era marele lui amor ideal - cum spunea - lăsând loc deschis altor categorii. îi respecta pasiunea, nu o împărtășea însă. Dar Rim vroia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tăceri pe-o geană de seară. Venim cu luare aminte, Doamne, cei ce mai fac rău o să piară-n curând Căci sabia ta de sute de ani, nu mai doarme, Și lovește-n demonii sufocați în veșmânt. Venim la tine, Măria Ta, Ștefane, cum a venit prin istorie neamul românesc, ai rămas îngerul triumfal al dreptății privind înghețat un fluviu de veac strămoșesc Venim la tine cu albul ceresc, Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de nevăzutul ochiului închis; ca un talaz strivit pe plaja udă și resorbit de nesfîrșitul mării; ca limba unei flăcări pe scoarță de stejar nedrept îngurgitată de verdele pădurii; ca Hamlet încheindu-și monologul după metodica furie-a răzbunării; ca umbra unui gînd ascuns ce înfioară în unda lacului o aripă de lună; ca gîndul unei
La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe tavă? Da, serenisime! O văd și îngenunchez spre a-i săruta pământul sfânt odată cu pulpana Măriei Tale. Că de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a mai avut hodină și nici stăpân! Numai de ne-ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Se interzice consumul mustului și al vinului cu desăvârșire. La fel și apa de foc fie ea chiar și de caise sau de pere pergamate, toate animalele și grânele întâlnite în cale se confiscă pentru hrana armiei noastre pospolite. Dar, Măria Ta, să ai în vedere că în fața noastră totul este numai un pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de ani 75, de loc de prin părțile Hindăului, frate mai mare pârcălabului de la Cetatea Neamțului, s-a prezentat în fața Măriei Sale regele de Polonia, duce de Lituania și suveran de Letonia. Măria Ta! Noi cetatea nu ți-o dăm! Bogății și grâne nu avem într-însa. Dar pușci, sacalușuri, obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poate sălbatecul din tine să lase gîndul limpede să-l subjuge? E chiar un atac direct asupra propriei potențe și fertilități. Ești masochist?” V. tînăr sare din fotoliu gesticulînd. Și gesturile lui sperie și mai tare pescărușii ce plutesc deasupra mării. „-Ce gînd, cît de adînc, venit din miracol ar putea umple suferința organică? Tu cînd tratezi un canceros îi ceri să facă apel la logică și rațiune? Crezi că nu știu că nu sîntem impuri decît prin gîndire, că ea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
simplă rotiță a vieții, un atom fără însemnătate și rost. Mă doare și durerea mea rescrie de la capăt istoria universului gînditor. Sînt însăși viața iar tremurul și zbuciumul meu sînt irizarea ultimă a acesteia, eternitatea sub care îmbogățit, pășesc deasupra mării. Doctore, la un moment dat ești inutil!” Doctorul înghite în sec. Se vede că aprecierea mea l-a jignit. „-Mulțumesc!”-îmi spune. Apoi mă întreabă: „Cît crezi că ai să poți rezista în nebunia asta?” Sună neliniștitor ce mă întreabă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nou căci nu sînt nici Judecătorul pe care-l simt încă în mine așa cum mă retrag prin grădini fosforescente. V. cel din sticlă, cu mișcări încete își eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea își ia zborul tăcută pierzîndu-se deasupra mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele două siluete se întrepătrund ca atingerea trupului cu reflexia sa, la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
colorez în cuvinte, folosind acele nuanțe corespunzătoare atât mie, cât și autorului - singurul în măsură să aprecieze încercarea de față. Pornesc de la titlul înscris pe copertă: „Boul bucătar” și constat că e mare lucru să fii un remarcabil bucătar, precum „Măria-sa Boul”, din volumul în discuție. Titlul e incitant, cu o adresă și o țintă directă, raportat la o epocă nu prea îndepărtată, când, tuturor celor ce viețuiam pe meleagurile mioritice, ni se impuneau anumite meniuri delicate, preparate tuturor din
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pus la tot felul de încercări grele. Și pentru că i s-a făcut foame a poruncit să scrie ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să zbierați așa la mine, că nu sunt surd! Împăratul: Da, dar eu sunt!...Și nu zbier la tine, zbier la mine, ca să aud ce spun...Spune-i viteazului și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta... Împăratul: E, da..., mă rog...Spune-i...Ce să-i spună, mă? (către slujitor) Slujitor I: Că Măria Voastră-i mulțumește! Împăratul: Așa, așa, spune-i că Măria-mea îi mulțumește! (Împăratul își apucă în mâini capul și începe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
zbier la mine, ca să aud ce spun...Spune-i viteazului și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta... Împăratul: E, da..., mă rog...Spune-i...Ce să-i spună, mă? (către slujitor) Slujitor I: Că Măria Voastră-i mulțumește! Împăratul: Așa, așa, spune-i că Măria-mea îi mulțumește! (Împăratul își apucă în mâini capul și începe să-l clatine a durere.) Of, of, ai, ai, ai... Cotoșman: Te doare capul, Măria Ta? Împăratul: Care cap
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta... Împăratul: E, da..., mă rog...Spune-i...Ce să-i spună, mă? (către slujitor) Slujitor I: Că Măria Voastră-i mulțumește! Împăratul: Așa, așa, spune-i că Măria-mea îi mulțumește! (Împăratul își apucă în mâini capul și începe să-l clatine a durere.) Of, of, ai, ai, ai... Cotoșman: Te doare capul, Măria Ta? Împăratul: Care cap?...(Nedumerit) Cotoșman: Capul Măriei Tale, văd că te vaieți! Împăratul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
slujitor) Slujitor I: Că Măria Voastră-i mulțumește! Împăratul: Așa, așa, spune-i că Măria-mea îi mulțumește! (Împăratul își apucă în mâini capul și începe să-l clatine a durere.) Of, of, ai, ai, ai... Cotoșman: Te doare capul, Măria Ta? Împăratul: Care cap?...(Nedumerit) Cotoșman: Capul Măriei Tale, văd că te vaieți! Împăratul: A, da... capul meu, că bine zici, mai am și cap, dar nu mă doare, mă supără. Cotoșman: Ce capul? Împăratul: Nu! Coroana de deasupra! Cotoșman
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]