5,805 matches
-
fi ajutată în eforturile sale reparatorii. științei observației i se adaugă arta priceperii de a reface sănătatea, armonia funcțională a organismului, de a o recrea. Arta medicală constă mai întâi în priceperea de a explora, de a cunoaște totul în legătură cu maladia și cu bolnavul care a contactat-o. Orice cunoaștere parțială va duce la soluții dubitabile. și ca în Jurământul său, nimic nu trebuie întreprins în necunoștință de cauză, pentru a nu dăuna. Deci, nimic nu trebuie neglijat din secretele bolii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în măsură să îndepărteze durerea și să favorizeze vindecarea. Hippocrat recomandă ca orele de vizită să se efectueze dimineața, când spiritul este mai apt să observe, analizeze, sintetizeze și să prescrie tratamentul. În Corpus Hippocraticum se întâlnesc titluri diverse: „Despre maladii“, „Despre vechea medicină“, „Aforisme“, „Despre decență“, „Despre artă“, „Despre alimente“, „Legea“, „Aerul, apa, mediul“, „Despre natura omului“, „Despre localizări în om“ și „Despre epidemii“ etc. Este relevantă diversitatea tematică, varietatea de conținut, interdisciplinaritatea între: știință, artă, filosofie, etică, pedagogie etc.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lor și-n cele din urmă, precizează Hippocrat, poți diagnostica, prognostica, prescrie un tratament, în funcție de boală, bolnav, reactivitatea sa, a vârstei sale și într-un anume timp: iarnă, vară etc. Fără a intra în detaliile recomandărilor sale, folosind tratamentul unei maladii și a unui caz, putem concluziona că metodologia medicală hippocratică este preponderent pragmatică. Este de înțeles că în Grecia lui Hippocrat, nu toți bolnavii puteau ajunge la el și nici el la toți bolnavii. Magia, vrăjitoriile, medicina profană, ignoranța și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în 1895 în Franța. Acest tratat îl impune ca fondatorul ginecologiei și obstetricii. Probleme ca: virginitate, pubertate, fecundație, patologie ginecologică, naștere etc. sunt judicios tratate. Adversar al avortului, Soranos propune proceduri anticoncepționale. Prescripțiile pentru naștere ca și metodele tratamentului unor maladii au fost utilizate timp de secole până în Evul mediu. Soranos s-a impus și ca pediatru, tratând problematica igienei, alimentației, selecției doicelor, abordând probleme de medicină infantilă etc. S-a ocupat de asemenea de infecții respiratorii și cutanate. Medicina antichității
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
enciclopedist (sec. I î.Chr.). Figură complexă, Celsus scrie De artibus (Despre Arte) din care transpare cultura științifică, filosofică, literară, abordând probleme din agricultură, juridice, militare. Cartea a VI-a din De artibus este medicală, ea cuprinde prefață, șase diviziuni, maladii, tratamente, diete, medicamente, artă medicală. Maladiile sunt împărțite în universale și locale (specifice), cronice, pasagere, de chirurgie generală, specială, osoasă, ortopedie etc. Acest tratat e considerat cel mai relevant din antichitatea latină. Multă vreme nu s-a mai știut de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
complexă, Celsus scrie De artibus (Despre Arte) din care transpare cultura științifică, filosofică, literară, abordând probleme din agricultură, juridice, militare. Cartea a VI-a din De artibus este medicală, ea cuprinde prefață, șase diviziuni, maladii, tratamente, diete, medicamente, artă medicală. Maladiile sunt împărțite în universale și locale (specifice), cronice, pasagere, de chirurgie generală, specială, osoasă, ortopedie etc. Acest tratat e considerat cel mai relevant din antichitatea latină. Multă vreme nu s-a mai știut de acest tratat, circulând doar legenda. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
născut în Ephes, a circulat în Imperiu, a fost și la Roma, dar s-a stabilit în „Noua Romă“. Unul dintre frați este arhitectul catedralei Sf. Sofia. Scrie Douăsprezece cărți despre medicină, o carte de patologie generală, descriind sistematic toate maladiile. Este interesat prioritar de traumatismele craniene. Se ocupă de concepțiile lui Hippocrat și Galen punând accent pe diagnosticul precizat prin dialogul cu pacientul. Partea sa de originalitate este centrată pe etiologia bolilor. Jac Psychristul (sec. V) născut la Damasc, umblat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Opera sa a fost repede tradusă în arabă, constituindu-se în sursă de specializare și cercetare pentru medicii califatelor secolelor următoare. Nu este un compilator, dar recunoaște că prezintă pe înaintașii de referință. S-a străduit să nu omită nici o maladie, făcând și retușuri unde ideea era anacronică. Descrie în a 7-a carte, în extenso, ciuma studiată de Rufus din Ephes. A rămas și ca specialist în chirurgia ganglionilor, tumorilor de suprafață, uterine, mamare etc. Orizontului teoretic aprofundat îi adaugă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
colecție de legi, jurisprudențe, obiceiuri i s-au adăugat în timp comentariile, formând Talmudul care cuprinde legile și legendele și redactarea s-a făcut în era creștină și în timpul persecuțiilor păgâne. Se întâlnesc texte referitoare la vindecători, la bolnavi, la maladii ca lepra, ciuma, epilepsia, eczema, boli venerice, boli nervoase, paralizii, reumatism, boli de stomac și intestine. Medicii mergeau și acasă la bolnavi. în Iudeea, locuitorii îi numeau „rophe“ și-i retribuiau după caz și posibilități. Igiena talmudică e predilect colectivă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
confruntarea de idei, lărgirea orizontului și creșterea premiselor pentru avântul medicinei iudaice de mai târziu. Cităm, în acest sens, pe medicul Assaph Iudeul sau Tiberiadul care, orientat de Hippocrate, Dioscorides și Galen, scrie un tratat medical „Ghidul doctorului“ în care maladiile sunt văzute și într-un mod mai original, unele fiind congenitale (sec. VI d.Chr.). El este cel care a susținut circulația sângelui deși nu a demonstrat-o. Testamentul său medical este edificat , ca și la Hippocrat, pe caracter, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aerul - umorile - bila. Sediul vieții era localizat în ombilic de unde ar pleca nervii și canalele sanguine. Un interes deosebit era acordat vieții intrauterine. în aceleași texte sunt prezente și manifestările bolilor precum: tuberculoza, lepra, icterul, hemoroizii, variola, reumatismul poliarticular, diabetul, maladiile febrile etc. În registrul terapeutic sunt înscrise băile, sângerara, regimul dietetic, clismele, farmacia botanică, minerală ca sarea, petrolul, sulful, mercurul și cea de natură animală: blănuri, piei, sânge, carne proaspătă pusă pe rană și bandaje, folosirea lipitorilor, a prafului de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
blănuri, piei, sânge, carne proaspătă pusă pe rană și bandaje, folosirea lipitorilor, a prafului de rocă neagră etc. Pentru stabilirea diagnosticului, medicul lua în considerare mai multe elemente privind atent limba, ochii și culoarea urinei, după caz, precum și luarea pulsului. Maladiile infecto contagioase erau tratate dietetic și prin izolarea bolnavului. Unele plante erau utilizate ca antiseptice, altele ca purgativ, iar altele ca bandaj-pansament. Pentru intervenții chirurgicale reparatorii de luxații, fracturi, hernie, rinoplastie, scoatere a calculilor etc., se foloseau diferite instrumente corespunzătoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Egiptul faraonilor sau cele dintre Tigru și Eufrat. Tratatele de Istoria Medicinei popoarelor antice ne oferă imagini surprinzătoare, ca fotocopia manuscrisului Atharwa-Véda (Cartea a IV-a a Vedelor), care dă referințe exacte la concepția și practicile medicale din India preariană, maladiile și tratamentele. Textul Tsharaka poartă numele medicului care l-a scris și înscrie cunoștințele care înainte se transmiteau oral. Zeul Indra protejează suferinzi. Energia sa se reflectă în cea care circulă organic prin canalele: nadi, dhamani și hira. Pe această
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dezvoltat și medicina pragmatic-empirică, afirmându-se tot mai mult în mileniul I al erei noastre. Principiile ei vizau relația medic-bolnav, medic și medicamente, medic și tehnici medicale. Accentul cădea pe consultul minuțios, controlul atent al pulsului, care ar exterioriza orice maladie, de unde numărul mare de vreo 200 tipuri de pulsuri descrise, unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la tratamentul cu anticorpi, ca în cazul variolizării cu cruste microbiene prizate. Pe parcurs, medicii chinezi au ajuns la diviziunea muncii, formându-se pe specialități: curtea imperială avea din cele mai vechi timpuri un număr mare de medici, 10-20. În maladiile cu dureri mari, se folosea și opoterapia, iar ca vitalizante, pe lângă masaj, mișcare, gimnastică, aer, controlul respirației și al pulsului, foloseau și afrodisiace, dintre care Jinseng (rădăcina vieții), produs botanic ce se află și azi în farmacii. întemeietorul medicinei e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
intitulată Summa naturalium, parcă în echilibru cu Summa teologicae a Sf. Toma d’Aquino. Marile spirite, prin preocupările lor multiple și prin rezultate, sunt renascentiste și intervin în sfera universalului. Or, medicina prin excelență are limbaj și viziune universale. Numeroasele maladii cu care s-a confruntat și Evul Mediu și Renașterea au sporit atenția față de medicină și au mărit prestigiul medicilor. Dorinței oamenilor de a fi sănătoși, de a trăi mai mult, medicina i-a răspuns cu eforturile și sacrificiile sale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
făcând loc tifosului exantematic, holerei asiatice, depistată de portughezul Garcia de Orta, rabiei, identificată de Jean Bauhin, dizenteriei, cercetată de Fabrice del Dingo, a scarlatinei, descrisă de John Caius, malariei și gripei cercetate de Amatus Lusitanus, ca și a altor maladii ca difteria, ulcerele, tuberculoza, angina, reumatismul. Se fac vestiți în patologia infecțioasă Guillaume de Bouillon, David de Pomis, care scoate la Veneția în 1577 „Scurte și eficace mijloace de a feri un oraș de o maladie infecțioasă“. De tuberculoză s-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca și a altor maladii ca difteria, ulcerele, tuberculoza, angina, reumatismul. Se fac vestiți în patologia infecțioasă Guillaume de Bouillon, David de Pomis, care scoate la Veneția în 1577 „Scurte și eficace mijloace de a feri un oraș de o maladie infecțioasă“. De tuberculoză s-a ocupat Fracastoro, dar Koch este cel care în 1882, pune în evidență bacilul care-i poartă numele. Fracastoro propunea ca remediu în tuberculoză arsenicul. Hippocrat o asimilase tuturor bolilor pulmonare. Epidemiologia este lărgită de studiile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Stilul său aforistic, pe alocuri amalgamat, datorită prea întinsului său orizont de cunoaștere este incitant și provocator. Ca medic al minerilor din Tirol și ca cercetător prin ateliere și alte locuri de muncă, Paracelsus a observat că muncitorii sufereau de maladii profesionale. Alți medici l-au confirmat ulterior (sec. XVII). După el „natura“ este cartea deschisă în care se află soluțiile vindecărilor. în studiul său asupra epilepsiei, gutei, tulburărilor metabolice, edemelor, reumatismelor, sifilisului, el afirmă că bolile sunt dezechilibre, dezarmonii ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
coroborează cu astrologia, macrocosmosul reflectându-se în microcosmosul organismului uman. Medicamentele în comprimate și tincturi sunt chimie concentrată. în acest sens, Paracelsus propune înființarea de laboratoare de analize prin care să se aprecieze exact starea chimică din organism și etiologia maladiei în vederea precizării științifice a diagnosticului. Ideea lui Paracelsus a ajuns în timp să fie confirmată. În diversele maladii Paracelsus propune în tratament dozarea atentă a sărurilor de plumb, fier, potasiu, sulf, după caz sau a mercurului și sărurilor de antimoniu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în acest sens, Paracelsus propune înființarea de laboratoare de analize prin care să se aprecieze exact starea chimică din organism și etiologia maladiei în vederea precizării științifice a diagnosticului. Ideea lui Paracelsus a ajuns în timp să fie confirmată. În diversele maladii Paracelsus propune în tratament dozarea atentă a sărurilor de plumb, fier, potasiu, sulf, după caz sau a mercurului și sărurilor de antimoniu în cazul sifilisului, a arsenicului și a extractelor sub formă de elixiruri, bioenergizante. Cu proprietăți anestezice recomandă acidul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poemul parabolico științific: Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive de morbo gallico) Veneția, 1530. Autorul își imaginează un cioban cu numele de Syphilis care ar fi fost penalizat de Apollon pentru practici amoroase eronate, dând astfel o tentă mitologică maladiei, pe care învățatul Leoniceno o numește „lues gallico“. Peste timp s au impus ambii termeni. Ceea ce intuiseră medicii cândva, Fracastoro demonstrează. Astfel el descrie procesul infecției prin contact direct și indirect, prin intermediul unor particule de „seminaria contagionis“, cum numește el
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
treia, infectarea la distanță și propune arderea lucrurilor infectate. De contagione et contagionis morbis („Despre contagiune și bolile contagioase“, Veneția, 1546) devine o carte de referință valoroasă. Descrieri clinice, clasificări, căi de transmitere, agenți patogeni, relevă pe savantul care, pe lângă maladiile amintite l-au preocupat și febra tifoidă, gripa etc., pentru fiecare boală și pacient căutând remedii, stabilind diagnostice, recomandând izolarea lor (carantina). Fracastoro și-a onorat profesia aducând contribuții în domeniul bolilor contagioase, a epidemiologiei acestora și a tratamentului. Poate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acest secol, de războaiele microbilor. Agenții patogeni n-au frontiere. Sănătatea popoarelor europene e pusă în pericol. Ciuma traversează secolul, cu puseuri maxime, în Italia (1630), în Anglia (1665). Variola o acompaniază ajungând în 1670, la starea de endemie. Aceste maladii sunt dublate de bolile mizeriei: tuberculoza, holera, difteria, febra tifoidă etc. Luesul a mai diminuat dar nu eradicat. Morbiditatea e mare. Mortalitatea infantilă face ravagii. Alimentația este precară, apar anemii, febre, sunt medicamente puține. Instrumentarul medical este insuficient și rudimentar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
răspântiile. Spiritul satiric al timpului îi prinde în obiectiv iar cel mai mare dramaturg comic al lumii, Moliére, îi biciuie în „Doctorul fără voie“. într-o Anglie considerată „Spital“ și pe continentul cuprins de boli fizice își fac loc și maladiile psihice între care ipohondria. Mulți sunt realmente bolnavi, dar printre aceștia și cei sănătoși se cred afectați. în Bolnavul închipuit (Le malade imaginaire) Moliére surprinde și acest tip de european al timpului. Specialiștii caută pentru toți leacuri. în căutarea remediilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]