16,589 matches
-
KGB și confiscat. A fost ridicată din casa lui Grossman până și banda de la mașina de scris, cu promisiunea că romanul n-o să se publice vreme de vreo 300 de ani. Autorul le-a dat, din timp, două copii ale manuscrisului unor prieteni, și astfel romanul a putut apărea, în rusește în 1980, la Geneva, și în franțuzește trei ani mai târziu. În Rusia s-a publicat abia în 1988, și s-a reeditat în 1991, imediat după căderea regimului comunist
Întoarcerea manuscriselor () [Corola-journal/Journalistic/3388_a_4713]
-
în 1980, la Geneva, și în franțuzește trei ani mai târziu. În Rusia s-a publicat abia în 1988, și s-a reeditat în 1991, imediat după căderea regimului comunist. Mort din 1964, Grossman nu a văzut nici una dintre ediții. Manuscrisul luat în primire de ministrul Culturii din Rusia numără peste 11.000 de file, cu corecturile olografe ale romancierului, ciorne, forme intermediare care clarifică felul cum Grossman își concepea scrierile, procurându-le cercetătorilor informații valoroase. Șirul manuscriselor eliberate, dau asigurări
Întoarcerea manuscriselor () [Corola-journal/Journalistic/3388_a_4713]
-
nici una dintre ediții. Manuscrisul luat în primire de ministrul Culturii din Rusia numără peste 11.000 de file, cu corecturile olografe ale romancierului, ciorne, forme intermediare care clarifică felul cum Grossman își concepea scrierile, procurându-le cercetătorilor informații valoroase. Șirul manuscriselor eliberate, dau asigurări conducătorii FSB, nu se va opri aici, știut fiind că în arhivele de la Lubianka mai stau în arest destule cărți cândva incomode.
Întoarcerea manuscriselor () [Corola-journal/Journalistic/3388_a_4713]
-
Bunăvoința matale o aștept zi de zi. Dimitrie Stelaru Note Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București, iar cea trimisă istoricului literar Mihai Gafița se găsește în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României - Manuscrisul 35.480. 1. Geo Dumitrescu (1920-2004), poet, eseist și traducător. A înființat gruparea și revista Albatros din care făcea parte și cel ce a scris Ora fantastică (1944). 2. Trimiterea se face, în chip explicit, la angajarea scriitorului în noua
Întregiri la biografia lui Dimitrie Stelaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5432_a_6757]
-
de Eugen Pavel și Gheorghe Chivu, nu îi este prin nimic tributară. Cu excepția studiului De originibus populorum Transylvaniae/ Despre originea popoarelor din Transilvania, preluat cu acordul autorului după ediția Ladislau Gyémánt din 1991, restul textelor au fost reproduse pornind de la manuscrise, olografe sau transcrise de copiști. Este vorba, așadar, în ciuda titlului neutru, de o nouă ediție științifică a operei lui Ioan Budai-Deleanu, îmbogățită față de precedentele nu numai cu un aparat critic minuțios, ci și cu o serie de texte de interes
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
care mi-au fost încredințate de contesa Orsola, conțin acest jurnal, un ferpar la moartea unui membru al familiei (unde pe o coală A4, apar foarte multe nume din nobilimea română) și un contract editorial cu o editură din Iași. Manuscrisele inedite ale contelui-scriitor, Petru de Roma, au fost predate Arhivelor de Stat Brăila, la un loc cu o peliculă filmată conținând piesele de teatru jucate ale acestuia, în sala special amenajată. Așadar, o familie pornită din orizonturile unei insule grecești
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
conceput romanul, autoarea nu știa cum îl va încheia. Se poate deduce de aici că epilogul a salvat-o, un procedeu rarisim în proza polițistă, în general. Și, pe deasupra, un pic artificial, dacă nu de-a binelea forțat. Istoria cu manuscrisul vârât într-o sticlă aruncată în mare a fost de obicei un mod de a începe romanele, nu de a le sfârși. Mai este un detaliu în mărturisirea din preambul și anume că Agatha Christie a scris cartea „după o
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
autorul a relatat-o nu o dată; o face și acum, într-o notă introductivă: cu o primă variantă elaborată în 1995, în satul natal Flutura, și rechiziționată în contul unei datorii la chirie de un proprietar basarabean emigrat în Italia, manuscrisul a fost rescris pe alt calapod, preluînd ceva din istoria aventuroasă a primei variante. Cadrul istorico-politic în care se desfășoară evenimentele, pe axa Brașov-Chișinău, dar cu escapade în Craiova, Pitești, Vaslui, Iași, Flutura, este finalul guvernării CDR (în România) și
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
într-o lungă corespondență cu Clujul, al cărei rezultat e cu totul negativ: la nici una din bibliotecile de acolo nu se găsesc aceste scrieri. Răspunsul acesta abia cu o săptămână înainte l-am primit. Îndată după primirea lui am dat manuscrisul la mașina de scris, așa cum îl aveam. Lucrarea nu v-o pot însă înainta pentru că mă tem că, fără de consultarea acelor scrieri, nu se va putea publica. Părerea d[umnea]voastră va decide. Cu toate că m-am purtat rău și merit
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
odată, drept și sincer, ca întotdeauna. De la Paris mă întorc cu un material pentru o a doua lucrare asupra lui Michelet și românii 5, cu mult mai importantă, cred, decât cea dintâi. Am copiat tot ceea ce se putea găsi printre manuscrisele de la Carnavalet (de care amintea profesorul Carré) și am făcut multe cercetări la Biblioteca Națională. Aș fi redactat-o la Paris, dar am avut mare nevoie de informația românească, informație a cărei lipsă se simte și în întâia lucrare, și
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
Kaci, o reprezentare a lui Camus, cetățean al lumii. Epurată de orice aluzie ideologică, expoziția se concentrează pe literatură, ispitindu-i pe vizitatori să-l recitească, pur și simplu, pe Camus. După ce fiica lui, Catherine, a refuzat să-i încredințeze manuscrisele lui Benjamin Stora, primul curator, iar înlocuitorul lui, Michel Onfray, a renunțat la organizare, documentele rămase de la Camus au ajuns în cele zece vitrine din expoziția, gândită ca un tunel negru jalonat de citate colorate din opera lui. Zece vitrine
Expoziție Camus () [Corola-journal/Journalistic/3148_a_4473]
-
către Constantin Ciopraga. București, Editura Academiei Române, 2007, 559 pagini. Cartea cuprinde și o tabletă sugestiv intitulată - Scrisori și rezonanțe. 2. Constantin Ciopraga - Calistrat Hogaș. șBucureștiț, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1960, 264 pagini. 3. Dumitru Micu a citit manuscrisul și a întocmit un excelent referat. 4. Dumitru Micu - Romanul românesc contemporan. Realizări, experiențe, direcții de dezvoltare. [București], Editura de Stat pentru Literatură și Artă, [1959], 439 pagini. Într-o epistolă, inedită, aflăm informația că istoricul literar Const. Ciopraga a
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
literatura adevărată își trage seva din folclor. Viața lui Creangă, până la absolvirea Seminarului de la Socola este un rezumat al Amintirilor din copilărie, ceea ce este o eroare de percepție literară și nu declarat documentară. Prezentarea operei începe cu o descriere a manuscriselor, deplângând lipsa unei griji deosebite pentru păstrarea lăsământului literar al lui Creangă, recuperat parțial de G. T. Kirileanu, marele admirator al povestitorului și unul dintre primii lui editori. Amintirile din copilărie, Poveștile sunt tratate în capitole diferite. Vrând să evidențieze
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
culturală a provinciei, ingenioasă în reconstrucția unei atmosfere sau a coerenței unui grup, folosind totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar”. Biblioteca ocupă prim-planul o dată cu Anatomia unui miracol, prima carte din proiectatul triptic Clujul interbelic (au rămas în manuscris Viața cotidiană și Dicționar de personalități). Reveriilor memorative le ia locul, sub orizontul posomorât al prezentului, evocarea nostalgic-admirativă, febrilă, a unei epoci exemplare. Eseu și studiu de istorie culturală, „cartea aceasta vrea să fie în primul rând un manifest. Ea
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
detaliile ce preced iubirea și îi urmează, sentimentul fiind dezbărat de intimitate, spre a fi îmbrăcat în argumente, temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc. Din acest motiv, relicva aceasta scolastică, ajunsă pînă la noi sub forma a 41 de manuscrise păstrate în felurite biblioteci occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
Gabriel Dimisianu Se recurgea odinioară la procedeul (pretextul) găsirii unei sticle plutitoare în ocean, cu un manuscris închis în ea care, după scoaterea la lumină, furniza materie narativă scrierii astfel începute. Rolul sticlei cu manuscris în ea îl joacă, în noua carte a lui Daniel Vighi (Istoria din cutia de pantofi, Ed. Cartea Românească, 2013), o cutie
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
Gabriel Dimisianu Se recurgea odinioară la procedeul (pretextul) găsirii unei sticle plutitoare în ocean, cu un manuscris închis în ea care, după scoaterea la lumină, furniza materie narativă scrierii astfel începute. Rolul sticlei cu manuscris în ea îl joacă, în noua carte a lui Daniel Vighi (Istoria din cutia de pantofi, Ed. Cartea Românească, 2013), o cutie de pantofi, cum suntem avertizați din titlu, plasată într-un dulap care aparține Bibliotecii Academiei Române, secția din Timișoara
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
de mâne!). Sunt ostenită. Din ce în ce mai ostenită. Îmi vine să mă așez pe marginea drumului și să mor. Dar... n-am vreme. Am atâtea de făcut! Două zile am lucrat, la via dșomnuțlui Sadoveanu, ca să pun un pic de ordine în manuscrisele lui. Caietele, însemnările lui, claie peste grămadă într-un sac! Le-am scos, le-am netezit, le-am rânduit. Filosofie, psihologie, fizică, studii despre stil, versuri, teatru Papură-Vodă, Microcosm... Așa de tare m-a emoționat, așa de cumplit m-a
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
tare m-a emoționat, așa de cumplit m-a speriat imensa bogăție de material de preț pierdut, așa de tare m-a obosit efortul, că am venit acasă bolnavă, cu corpul prins de dureri rele, cu fălcile încleștate. Și lipsesc manuscrise! De ce le-au luat? Ce-or să facă cu ele străinii, nepricepuții? Era, știu bine, un capitol dintr-un roman în franțuzește, un deliciu. Romanul s-ar fi chemat Souvenirs d’un nourrisson. Și începea: Je me souviens... Ți-l
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
mata, știu tot. Și dacă cu vreo vorbă nesocotită team blesat, iartă-mă. N-am vrut s-o fac, și nu mi-o iert. Tot miercuri voi ruga pe d[omnu]l Sadoveanu să vadă ce s-a făcut cu manuscrisul 1 matale. (Căi lăturalnice, nu? Ori mai era și altul?). Nu, nu te mângâia cu gândul că n-am ce face cu el. Îl țin din răutate. Toți cei pentru care el a avut prietenie sau dragoste, trebuie să plătim
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
salvat. Restul... Iartă-mă, n-am putut face mai mult. C-o zi înainte luasem, cu complicitatea unui doctor, a nevestei lui Demostene Botez, a surorii mele, scrisorile mele intime, fotografiile noastre, scrisorile intime de la trecătoarele lui prietene și câteva manuscrise (un capitol din Sisoe, câteva caiete) și le pusesem în casa de fier (cu cheia la mine) a proprietarei (soacra lui Demostene Botez). Făcusem așa pentru că îmi ceruse el asta. S-a observat. Am fost amenințată cu parchetul, mi s-
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
sfârșește. La fel viața. O problemă veche și mereu actuală. În fine, istoricii literari ne vor lumina cât și cum a influențat gruparea Netz scrierea romanului, dar și felul în care s-a construit dialogul prozei scurte cu poezia din manuscrise (mai ales că Aglaja obișnuia să scrie zilnic). Romanul înfățișează, preluând cuvintele autoarei, tentativa „desprinderii de comportamentul primitiv al familiei ce trăiește o deșertăciune spirituală”. De ce fierbe copilul în mămăligă este povestea unei nubile ce-și construiește ludic antidotul fricii
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
construindu-și scenele cu meticulozitate de dramaturg (talentul de dramaturg al lui Dumitru Crudu e, de altfel, evident în întreg romanul), precum cea din locuința opulentă a lui don Călin (Vlasie), căruia Anton merge să-i propună spre publicare un manuscris; aici însă e lăsat în compania ogarului vigilent al gazdei, care îi vânează fiecare mișcare, terorizându-l până la întoarcerea stăpânului său: „Când ogarul se năpusti peste el în bucătărie, poetul ținea în mână o tartină cu icre roșii. Și așa
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
Nicolae Scurtu Biografia poetului, prozatorului și epistolografului George Topîrceanu (1886-1937) continuă să surprindă prin noi și revelatoare aspecte. Unul dintre acestea este cel de mentor al tinerilor scriitori, cărora le citește manuscrisele cu maximă atenție, le corijează, unde este nevoie, face observații pertinente, le dă sfaturi și le scrie lungi și edificatoare epistole. George Topîrceanu mărturisea căcinci scriitori români îi datorează totul: descoperirea, debutul, în presă și în volum, precum și impunerea lor
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
aș vrea să-ți încarc mintea, făcându-te să exagerezi, împotriva naturii d[umi]tale psihice, că iar nu-i bine. Aranjamentul grafic e aproape bun acum. Poți urma așa cu transcrierea până la sfârșit. De punctuație mă voi îngriji eu. Manuscrisul având acum o osatură grafică convenabilă, se pot face mai ușor pe el corecturile mărunte sau tăieturile necesare, fără a mai fi nevoie să fie transcris când va merge la tipar. Să nu mai pui însă ghilimele la dialog, că
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]