5,936 matches
-
ori îndepărtați dacă vorbesc despre asta, dacă îl reclamă pe cel vinovat, sau consideră că această formă de abuz este o formă normală de viață. Indicatorii de abuz emoțional includ comportamente nepotrivite ale copilului, care este ori imatur, ori prea matur pentru vârsta lui, printre care: agresivitate; instabilitate emoțională, ciclotimie; lipsă de cooperare; socializare deficitară, absența încrederii în sine și în ceilalți, absența prietenilor; frica neobișnuită pentru ceva, neconcordanță cu vârsta copilului (frica de a merge acasă, de a rămâne singur
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
se dezvoltă devreme, mai ales datorită programelor de stimulare pentru preșcolari și copiii mici, părinții par să uite că un copil nu are și aceeași dezvoltare emoțională, ci e mai instabil și mai imatur decât adultul, deși poate gândi mai matur ca acesta. Deci, ceea ce pierd din vedere părinții sau educatorii este faptul că un copil nu are discernământ, oricât de matur s-ar comporta în majoritatea situațiilor. De asemenea, fiindcă își văd copilul inteligent și percep faptul că acesta poate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
nu are și aceeași dezvoltare emoțională, ci e mai instabil și mai imatur decât adultul, deși poate gândi mai matur ca acesta. Deci, ceea ce pierd din vedere părinții sau educatorii este faptul că un copil nu are discernământ, oricât de matur s-ar comporta în majoritatea situațiilor. De asemenea, fiindcă își văd copilul inteligent și percep faptul că acesta poate înțelege multe, părinții prea singuri îi dezvăluie propriile lor probleme, depășind limita suportabilității acestuia și destabilizându-l emoțional. Alteori, părinții pedepsesc
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pentru a cerceta temerile și dorințele individuale ale membrilor familiei” (p. 258). „Esența tratamentului psihanalitic” constă în arta de a „ști unde să te uiți ca să descoperi dorințele și temerile de bază care împiedică acești indivizi să interacționeze în mod matur” (p. 259). Ultimul capitol al părții a doua, se focalizează pe terapia de familie cognitiv-comportamentală. „Premisa de bază a terapiei comportamentale este aceea că un comportament este menținut de consecințele sale.” (p. 288). În acest context, autorii se axează pe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea și formațiunea reacțională. 4) A patra categorie, aceea a apărărilor mature, cuprinde altruismul, sublimarea, reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea și umorul. O altă clasificare ce se apropie în mod evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se face că, de pildă, încrederea în omnipotența doctorului reprezintă o modalitate de a face față unei boli fizice grave. Aceste apărări pot fi însă utilizate într-o manieră neadaptată de către persoanele cu unele dificultăți cronice în a stabili relații mature. În psihopatologie, stilul defensiv se asociază cu tulburările de personalitate de tip narcisic și de limită (Kernberg, 1967). Factorul 3 este răspunzător de 9% din varianța totală. Itemii saturați din cadrul acestui factor au fost concepuți în scopul testării formațiunii reacționale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorbit în secțiunea 2 a capitolului de față, trebuie să notăm dezvoltarea unei terminologii (deja menționată în capitolul 1) care se referă la momentul apariției mecanismelor de apărare: - mecanisme arhaice versus primitive (Fenichel, 1945/1953; English și Finch, 1964); - mecanisme mature versus imature (Semrad, 1967; Vaillant, 1971, 1977; Semrad et al., 1973). Apărările imature sunt considerate a aparține primilor ani de viață, în timp ce apărările mature ar caracteriza stadii de dezvoltare mai târzii. Această terminologie ridică problema relațiilor dintre momentul de apariție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apariției mecanismelor de apărare: - mecanisme arhaice versus primitive (Fenichel, 1945/1953; English și Finch, 1964); - mecanisme mature versus imature (Semrad, 1967; Vaillant, 1971, 1977; Semrad et al., 1973). Apărările imature sunt considerate a aparține primilor ani de viață, în timp ce apărările mature ar caracteriza stadii de dezvoltare mai târzii. Această terminologie ridică problema relațiilor dintre momentul de apariție a unui mecanism și proprietățile sau calitățile sale ca apărare. Conștient de confuzia pe care o astfel de relație ar putea-o stârni, Willick
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
relațiilor dintre momentul de apariție a unui mecanism și proprietățile sau calitățile sale ca apărare. Conștient de confuzia pe care o astfel de relație ar putea-o stârni, Willick (1985) consideră că apărările nu pot fi descrise ca primitive sau mature în sine. Cu și mai mare atenție tratează problema Laughlin (1970), care clasifică mecanismele în apărări de rang inferior (încorporarea, refularea originară și refuzul) și apărări de rang superior (raționalizarea, proiecția și identificarea 25). Mecanismele de rang inferior sunt primitive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care clasifică mecanismele în apărări de rang inferior (încorporarea, refularea originară și refuzul) și apărări de rang superior (raționalizarea, proiecția și identificarea 25). Mecanismele de rang inferior sunt primitive, „magice” și succeptibile de a fi prezente la indivizi mai puțin maturi. Ele sunt deci asociate primei copilării și se întâlnesc, după cum afirmă Laughlin, „mai ales în cursul primilor ani de viață”. Pentru acest autor, apărările de rang superior pot fi întâlnite la orice vârstă, dar de cele mai multe ori ele apar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asociate primei copilării și se întâlnesc, după cum afirmă Laughlin, „mai ales în cursul primilor ani de viață”. Pentru acest autor, apărările de rang superior pot fi întâlnite la orice vârstă, dar de cele mai multe ori ele apar mai târziu, la persoanele mature. Chestiunea maturității mecanismelor de apărare se află în centrul preocupărilor lui Vaillant (1977). Acesta s-a alăturat, în 1967, importantului studiu longitudinal întreprins de Fundația Grant, care a permis culegerea unei impresionante cantități de date cu privire la dezvoltarea a 268 de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trei categorii de vârstă (12-19 ani, 20-35 ani și 36-50 ani) îl conduce pe Vaillant la concluzia că, în decursul ciclului vieții, tipul de mecanisme de apărare utilizate se schimbă, această schimbare conducând la o utilizare din ce în ce mai accentuată a mecanismelor mature: reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea, altruismul, umorul și sublimarea. Dar ce se întâmplă oare la persoanele în vârstă? Ihilevich și Gleser (1986) notează că puține sunt studiile care abordează această chestiune. Potrivit lui McCrae (1982), ar exista două poziții divergente în privința utilizării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în privința utilizării mecanismelor de apărare la persoanele de vârsta a treia: pe de o parte, punctul de vedere conform căruia aceste persoane tind să regreseze către forme mai primitive de apărare, iar pe de altă parte, opinia că, asemenea persoanelor mature, vârstnicii ar utiliza mai puține apărări care distorsionează realitatea. 3. Evoluția mecanismelor de apăraretc "3. Evoluția mecanismelor de apărare" Afirmațiile privind dezvoltarea fiecărui mecanism de apărare sunt în mare parte de natură teoretică. Observațiile transversale concordă, în general, cu teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
inițială o anumită perioadă de timp. Mai târziu, ea se va modifica, rămânând o variantă a aceleiași apărări, sau se va transforma într-o apărare cu totul diferită. Ipoteza că mecanismele imature sau de nivel scăzut evoluează către alte apărări, mature ori mai avansate, a fost discutată de Semrad et al. (1973) și de Dorprat (1985). Eventualitatea ca, pentru fiecare mecanism de apărare, să existe o linie de dezvoltare (Stolorow și Lachmann, 1978) constituită din modificări și rafinări ale apărării respective
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și rafinări ale apărării respective a fost sugerată de Lichtenberg și Slap (1972), Kernberg (1975), Chess și Thomas (1976), precum și de Willick (1985). Ultimul autor citat se întreabă dacă este util să se vorbească despre forme mai primitive ori mai mature ale unei apărări și evocă posibilitatea de a descrie mai degrabă forme precoce și tardive de refuz, de proiecție sau de formațiune reacțională. Astfel, pentru refuz - mecanism ce va face obiectul unei tratări mai detaliate în ultima secțiune a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el cade într-o profundă și dureroasă depresie, iar când credința sa în persoanele idealizate se erodează, Candide trăiește sentimente de insignifianță, de abandon și fragmentare. Tipul de interpretare eronată a realității - sub forma idealizării - ar constitui forma cea mai matură a negării realității. Prezentă la adulții excesiv de optimiști, pozitivi, mulțumiți, ea este desemnată în psihologia clinică prin termenul refuz pollyanic, de la numele tinerei eroine Pollyanna din nuvela scriitoarei americane Eleanor H. Porter. Pollyanna este prototipul persoanei excesiv de optimiste, care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
subiecții celorlalte două grupuri -, între 10 și 30 de descrieri care ilustrau utilizarea diferitelor mecanisme de apărare. O dată încheiată identificarea mecanismelor de apărare, maturitatea acestora a fost evaluată, pentru fiecare subiect în parte, pe o scală de la 1 (cel mai matur) la 9 (cel mai puțin matur). Acest tip de evaluare a permis observarea unor dezacorduri între evaluatori, considerate ca atare atunci când diferențele în cotare depășeau două puncte (în cazul „Bărbaților din Boston”) sau un punct (în cazul „Eșantionului Terman”). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și 30 de descrieri care ilustrau utilizarea diferitelor mecanisme de apărare. O dată încheiată identificarea mecanismelor de apărare, maturitatea acestora a fost evaluată, pentru fiecare subiect în parte, pe o scală de la 1 (cel mai matur) la 9 (cel mai puțin matur). Acest tip de evaluare a permis observarea unor dezacorduri între evaluatori, considerate ca atare atunci când diferențele în cotare depășeau două puncte (în cazul „Bărbaților din Boston”) sau un punct (în cazul „Eșantionului Terman”). Astfel de dezacorduri au fost totuși notate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
permit să concluzionăm că evaluatorii independenți, fără o formație psihanalitică, sunt în măsură să identifice în mod fidel mecanismele de apărare - mai cu seamă la subiecți provenind din medii socioeconomice defavorizate - și pot să se pună de acord în privința caracterului matur sau imatur al stilului defensiv al unei persoane. Cea de-a doua problemă enunțată la începutul acestei secțiuni se referă la validitatea evaluării mecanismelor de apărare. Pentru a o soluționa, Vaillant a calculat corelațiile dintre, pe de o parte, evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezvoltare reprezentat de vârsta adultă. Mai trebuie adăugat că valoarea ridicată a corelațiilor dintre maturitatea apărărilor și sănătatea mintală este independentă de clasa socială, de nivelul de instruire și de sex. Existența acestor corelații ne conduce la întrebarea dacă apărările mature le permit subiecților să găsească bucuria vieții sau, dimpotrivă, bucuria de a trăi le permite să utilizeze apărări mature. Această întrebare ne determină să demonstrăm că maturitatea stilului de apărare are mai curând o validitate predictivă decât una actuală. Formă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este independentă de clasa socială, de nivelul de instruire și de sex. Existența acestor corelații ne conduce la întrebarea dacă apărările mature le permit subiecților să găsească bucuria vieții sau, dimpotrivă, bucuria de a trăi le permite să utilizeze apărări mature. Această întrebare ne determină să demonstrăm că maturitatea stilului de apărare are mai curând o validitate predictivă decât una actuală. Formă particulară de validitate - constituind ea însăși calitatea cea mai importantă a unei măsurători -, validitatea predictivă răspunde la următoarea întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de ani. Datele culese în cadrul cercetării demonstrează că la nici unul dintre bărbații evaluați ca utilizând apărări imature înainte de 47 de ani nu s-a înregistrat o stare de bine la 65 de ani. Dimpotrivă, dintre bărbații care recurgeau la apărări mature între 20 și 47 de ani, unul singur era într-o stare relativ rea la vârsta de 65 de ani. Compararea apărărilor la care recurgeau cei 23 de bărbați din grupul „Studenților la Harvard”, care au fost într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
probleme (adică aceia care în 30 de ani de supraveghere nu utilizaseră niciodată tranchilizante, nu consultaseră nici un psihiatru și nu făcuseră obiectul vreunui diagnostic psihiatric) evidențiază existența unei diferențe semnificative privind maturitatea globală a apărărilor utilizate. Astfel, apărări în general mature erau semnalate la 61% dintre bărbații cu mai puține probleme și doar la 9% dintre bărbații cu depresii accentuate. În schimb, 47% din bărbații deprimați și 7% dintre cei cu mai puține probleme utilizau în mod curent apărări mature. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
general mature erau semnalate la 61% dintre bărbații cu mai puține probleme și doar la 9% dintre bărbații cu depresii accentuate. În schimb, 47% din bărbații deprimați și 7% dintre cei cu mai puține probleme utilizau în mod curent apărări mature. Dacă maturitatea apărărilor este semnul unei viitoare sănătăți mentale, capacitatea sa de predicție în privința sănătății fizice este mai redusă. Rezultatele lui Vaillant arată totuși că, pentru un anumit timp, opțiunea pentru apărările adaptative poate oferi un fel de „imunizare” împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]