KorAP: Find »[drukola/base=mediocru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...123 >

3,067 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu imponderabilitate și, din buzunarul din spate al pantalonilor, îi căzuse, spre stupoarea comisiei, un „Paris-Match” vechi. — Poftiți aici, vă rog, spuse un mediocru slab, în vârstă, trăgându-se și facându-le loc lângă el pe banca de scândură. Aciobăniței și Amărășteanu se așezară. — Imediat o să vă aducă și farfurii și tacâmuri - spuse mediocrul în vârstă - și, dacă doriți, pot să vă dau ardeiul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
stupoarea comisiei, un „Paris-Match” vechi. — Poftiți aici, vă rog, spuse un mediocru slab, în vârstă, trăgându-se și facându-le loc lângă el pe banca de scândură. Aciobăniței și Amărășteanu se așezară. — Imediat o să vă aducă și farfurii și tacâmuri - spuse mediocrul în vârstă - și, dacă doriți, pot să vă dau ardeiul meu iute. Știți, eu am probleme cu... și arătă spre stomac. — Vă mulțumesc - spuse încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
pot să vă dau ardeiul meu iute. Știți, eu am probleme cu... și arătă spre stomac. — Vă mulțumesc - spuse încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare a acestor șoapte și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
dovezi de simpatie, comandantului Aciobăniței aproape că-i dădură lacrimile. „Măcar dac-am fi avut niște pixuri sau niște brichete, să le dăm și noi”, gândi el cu amărăciune. — Suntem de-a dreptul copleșiți... nu trebuia... - spuse încet Aciobăniței către mediocrul în vârstă - ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
și noi”, gândi el cu amărăciune. — Suntem de-a dreptul copleșiți... nu trebuia... - spuse încet Aciobăniței către mediocrul în vârstă - ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut pe lotul de căpșuni. Pe vremea aceea extramediocrii nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut pe lotul de căpșuni. Pe vremea aceea extramediocrii nu erau repartizați pe lângă instituții, ca acum, erau lăsați pe lângă familiile care-i prindeau. Tipul găsit de tata știa latina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-i prindeau. Tipul găsit de tata știa latina, teorema lui Pitagora, teorema lui Kant-Laplace, teoria literaturii, WM-ul austriac, 4-3-3-ul olandez, mă rog, o mulțime de minunății. — Și v-a învățat pe dumneavoastră toate astea? făcu Amărășteanu. — Eram un copil mediocru, nu prea s-a prins nimic de mine, răspunse bătrânul mediocru. Eram bâtă la declinări, la deposedări, la parabole. Tot ce-am reținut au fost câteva expresii și proverbe care se potriveau la situația de la noi: „Cui prodest”, „Ex nihilo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
teorema lui Kant-Laplace, teoria literaturii, WM-ul austriac, 4-3-3-ul olandez, mă rog, o mulțime de minunății. — Și v-a învățat pe dumneavoastră toate astea? făcu Amărășteanu. — Eram un copil mediocru, nu prea s-a prins nimic de mine, răspunse bătrânul mediocru. Eram bâtă la declinări, la deposedări, la parabole. Tot ce-am reținut au fost câteva expresii și proverbe care se potriveau la situația de la noi: „Cui prodest”, „Ex nihilo nihil fit”, „Aut Caesar, aut nihil”, „Vae victis”. „Eu nici pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un semn caracteristic, vreun morcov, o legumă recognoscibilă, ceva. — Dar rețeta propriu-zisă - întrebă el - pe ce se bazează în principiu? La auzul acestor cuvinte, lingurile câtorva mediocri care erau așezați în apropierea pământenilor încremeniră în aer. Tânăra comeseană de vizavi, fără să ridice ochii din farfurie, spuse încet: — Rețetele nu țin de competența noastră. Noi avem datoria să mâncăm. Și v-aș sfătui și pe dumneavoastră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea la felul doi. Felul doi? făcu mediocra pistruiată. Ce zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea la felul doi. Felul doi? făcu mediocra pistruiată. Ce zi e astăzi? — Marți, spuse surprins Amărășteanu. — Dacă e marți e varză, răspunse pistruiata. Luni, marți, miercuri, joi și vineri se dă varză călită. Sâmbătă și duminică ni se rezervă surprize. Ce surprize? întrebă comandantul Aciobăniței. — Cartofi, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
lanț până la fund. Episodul 12 Sentimente general-umane După ce terminară masa, ieșiră cu toții în fața cantinei. Era o după-amiază frumoasă. Soarele, chiar dacă mai mic decât cel terestru, lumina plenar, încălzindu-le întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
comandantul. Dumneavoastră cum rezolvați problemele ce se mai ivesc - cum să zic? din împărtășirea neașteptată a unor sentimente general-umane? — Nu înțeleg, spuse tânăra. — Nici eu nu prea înțeleg, dar simt ce vreau să spun, zise Aciobăniței. Adică mai clar: dumneavoastră, mediocrii, care observ că aveți o structură moleculară asemănătoare cu a noastră, vă puteți manifesta niște afecțiuni, vă puteți, de pildă, plimba de mână, de talie, de comun acord? Vă puteți îndrăgosti? — Sunt două probleme deosebite, dacă-mi permiteți, răspunse tânăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
fi atins stadiul în care ne putem plimba de mână. Credeți că, dacă ne-am ține de mână până la baraca aceea de-acolo, după baracă ne-am putea lua de talie? — Cu siguranță, da, spuse Aciobăniței. — Ei bine, nu! spuse mediocra. Aici greșiți. Noi doi nu ne putem lua de talie câtă vreme suntem în faza ținutului de mână. — Și ce ne oprește să depășim firesc această fază? întrebă comandantul. — Părinții, spuse tânăra. Numai ei se pot ține de talie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-i implică în egală măsură pe cei doi parteneri: divorțul. Episodul 13 Somnul — Știți ce observ la dumneavoastră? spuse comandantul Aciobăniței, după câteva clipe de tăcere. Sunteți toți foarte lucizi. Asta ne-ar mai lipsi, să nu fim, răspunse tânăra mediocră. Suntem lucizi de mici. Nu vă dați seama ce bine e să fii lucid de mic, să-ți dai seama ce te așteaptă când vei fi mare și, când în sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
curând prezența mea o să vă adoarmă complet. Sunt o fată ca oricare, n-am nimic deosebit. Și sunt o infinitate ca mine. — Interesante valori dați dumneavoastră somnului, schimbă vorba comandantul. — Pentru noi, oricât de ciudat, somnul e esențial, spuse tânăra mediocră. Avem adevărați maeștri la dormit. Ei pot adormi instantaneu, indiferent de împrejurare sau tocmai din cauza ei. Dar pentru asta trebuie exerciții, antrenament... Noi, ăștialalți, ne mulțumim cu un somn normal, fără vise. Și unde dormiți? Aici, arătă tânăra spre șirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
noi. Episodul 14 Probleme gramaticale — Știți - spuse comandantul Aciobăniței, schimbând vorba -, felul cum stăm noi doi aici pe bancă îmi evocă, dacă pot să mă exprim așa, o pagină din adolescență. — Bineînțeles că puteți să vă exprimați așa, spuse tânăra mediocră. Este chiar indicat să vă exprimați într-un chip cât mai ales. Ați putea intra în cercul nostru de exprimare aleasă. — Aveți așa ceva? întrebă, plăcut surprins, Aciobăniței. — Bineînțeles. Avem o grămadă de cercuri: de filatelie, de lăcătușărie, de columbofilie, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
învăț să mă exprim ales. Eu unul mai mult cu motorul în patru timpi, cu cilindrii, apoi, mai târziu, cu graficele, cu efectul Coandă, mă-nțelegeți, nu? — Într-o oarecare măsură, nu-mi sunt total străine problemele dumneavoastră, răspunse tânăra mediocră. — Ați activat și dumneavoastră în cercul suspomenit? spuse Aciobăniței. Deoarece văd că vă exprimați într-un fel care nu lasă de dorit. — La cercul de exprimare aleasă au fost locuri puține și nu am putut să mă-nscriu, răspunse tânăra. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
rână se apropie de ei pilotul Amărășteanu. — Deranjez? întrebă el. — Dimpotrivă, răspunse comandantul. Ia loc. Tocmai discutam cu domnișoara... Iertați-mă, am cam uitat cum vă cheamă... mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme... — BȚ 3, răspunse tânăra mediocră. — Așa, da, tocmai discutam cu domnișoara BȚ 3 despre activitățile de-aici din timpul liber. Știi ce multe, ce atractive cercuri au? Am putea să ne înscriem și noi într-unul. — Eu m-aș înscrie pe-o orbită și-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
și dumneavoastră? Noi am mai sta nițel treji, răspunse comandantul. Oricum, ne-a făcut multă plăcere. Dormiți în pace! Tânăra se îndepărtă spre barăci. — Știi că nu e rea? zise comandantul, uitându-se după femeie. N-ai zice că e mediocră. — Eee - făcu Amărășteanu -, toate sunt la fel. — Nu te știam așa misogin, spuse Aciobăniței. Ai avut pojar când ai fost mic? Pilotul nu răspunse. — Auzi, Amărăștene - zise comandantul după un timp -, cum se scrie, mă, „datu-mi-o-ai”? — Cum se aude, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]