3,007 matches
-
sau nu) faptul că am fost onest scriind ce (și cum) am scris. Oricît de modeste literar, sub ochiul „sufletului liniștit”, fragmentele parvin la calitatea de mărturii și semne. S-a văzut: nu evocă lucruri extraordinare, ci incidentele unei vieți mediocre, viața mea într o perioadă care, prin simplul fapt că eram încă tînăr, ar fi trebuit să fie luminoasă. N-a fost. Am considerat-o și o consider una de eroziune, de agitații sterile și discontinuități. Nu port însă pică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
singurul lucru pentru care lupt și pentru mine. Există o apropiere Între construcția noastră spirituală, noi vom suferi În conjuncturi În care alții se găsesc zâmbitori și cu o mână pe burta În care o mâncare bună și un vin mediocru sincronizează complecta mulțumire. Nici nu-mi dau bine seama dacă noi suntem vinovați de aceasta, sau dacă o sensibilitate dăruită nouă de providență ne ajută să ne apropiem, să ne cunoaștem 406 (...) (am făcut o Întinse noțiuni asupra trecutului cultural
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cartea Românească, a mai apucat să-l răsfoiască, proaspăt ieșit de sub tipar - sunt câteva notații, „În căutarea lui Cehov”, care spun, poate, cum ar fi dorit Sorin Titel să-i fie receptate cărțile. Amintindu-și prima sa lectură, „teribil de mediocră”, din Cehov, dar și de un extraordinar spectacol-vodevil pe care, ca profesor, l-a montat cu elevii unui liceu din Banat, lectorul-scriitor atrage atenția asupra „prefăcătoriei savante și foarte subtile” ascunse sub aparența de simplitate a artei cehoviene. Sorin insistă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai picante.” Negustorul ambulant (deci sărac), ba Încă și ilegalist, nu prea avea, să recunoaștem, datele unui reprezentant pentru România al celebrei firme americane! Mi se Întâmplase să descopăr, stupefiat, asemenea spontane izbucniri ale unui mai adânc fond rudimentar și mediocru la unele Înalte fețe ale intelectualității. Un rafinat și greu de citit amestec de fudulie și frustrare exploda, când nu te așteptai, pelicula cosmetică. Mi se mai Întâmplase și eram, totuși, de fiecare dată derutat de gafele țopești-„elitare” ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intelectuali cu care era asociat În mișcarea politică de extremă dreaptă (Eliade, Noica), Cioran era, după război, obsedat de „vinovata” sa tinerețe. Considera angajamentul politic față de „Revoluția” de extremă dreaptă un amestec de nebunie și stupiditate, datorat mediului sufocant al mediocrei și apaticei sale țări, o fundătură opresivă, fără trecut sau viitor. „Țara mea! Am vrut cu orice preț să mă agăț de ea, dar nu aveam de ce să mă agăț”, scria el la Începutul anilor ’50. Gândindu-se fără Încetare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pielea mea după ce trec prin câteva rânduri de uși transparente. Abia mai târziu zona a devenit cartierul birocraților, așa cum îi arată și denumirea. Nu era vorba însă de oficiali de rang înalt, și nici de simpli slujitori, ci de birocrați mediocri. Trăiau modest, fără pretenții. Au dispărut și ei. N-am nici cea mai vagă idee încotro au apucat-o. Au urmat apoi militarii în rezervă. Au renunțat cu toții la umbre - ca niște insecte care se descotorosesc de carapacele lor - și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
volumul Viață de probă (1998), care alătură poeme inedite din perioada de exil unor piese vechi, preluate din Stare de asediu și readuse la forma de dinaintea intervenției cenzurii. Patetic sau lucid, grav sau ironic, poetul sondează de fiecare dată „drama mediocră” a individului marginalizat într-un regim totalitar sau într-un spațiu de adopție nu întotdeauna primitor, iar conștiința derizoriului este dublată de aceea a inevitabilei curgeri a timpului. Autorul oferă o viziune spiritualizată asupra lumii în volumul Dincolo - De l
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
interviurilor după câteva repere filosofice și estetice esențiale, urmărind valorizarea culturii românești într-un context larg. Partizan al stilului elaborat, el cultivă un anume liberalism estetic în culegerea Cum să prinzi o pasăre măiastră (1987), respingând ceea ce este fals ori mediocru. În considerații cu tendință teoretică, uneori destul de confuze, definește, printre altele, creația ca un plus adăugat realității și accentuează rolul dinamismului în operele dramatice, dat fiind specificul receptării lor. F. își manifestă oarecare aptitudini de romancier în Jocul de-a
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
lui Vianu, poetul, filosoful culturii și al valorilor, esteticianul, criticul, comparatistul, călătorul, surprinzând totodată metamorfozele personalității profesorului. E. Lovinescu scria, cu amărăciune, în Istoria literaturii române contemporane, că „sburătoristul” Tudor Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar.” G. oferă acum o posibilă explicație: „vocația lui nu era într-adevăr aceea a unui critic de direcție sau a unui cronicar, ci a unui critic care, chiar când e atent la
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în cultul solar, Lamippe și Melia, gemene, se alătură lui Dionysos și dispar într-o infinită orgie, Melibeea și Xanthos încalcă legea morală (complexul oedipian) și, după ce păcătuiesc, se sinucid. O fiică, Eunoia, măsurată și liniștită, piere într-o căsnicie mediocră. Unul singur dintre fii, Amfion, scrie poeme și acesta ar putea fi un simbol al scriptorului care înregistrează tragedia. Nu se salvează însă nici el pentru că poemele sale sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit. Niobe își pierde, rând pe
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și, în spațiul cuprins de roman, mai cunoaște una, manifestată prin izbucniri aprige de plâns, fuga de acasă și baricadarea într-o cameră de hotel. Pe fiul cel mare, Sebastian, îl urăște în chip irațional, pe Erasmus (naratorul) îl socotește mediocru și nu-l bagă în seamă, cu Fili (Filip), tânăr cu gusturi homosexuale, raporturile sunt, tot așa, de ostilitate. Atmosfera unei familii, bine prinsă în roman. Apar la lectură relațiile dintre părinți și copii în mediul românesc, aducând în discuție
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
la lectură relațiile dintre părinți și copii în mediul românesc, aducând în discuție și sugestii din câmpul psihanalizei. Sebastian este imaginea răzvrătită a tânărului care, ieșit din adolescență, vrea să scape de tutela unei mame posesive. El ia apărarea tatălui mediocru și onest și, când conflictul nu mai poate fi evitat, pleacă de acasă, înrolându-se voluntar în armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice: D. Micu, „Visele au contururi precise”, CNT, 1963, 24; Zaharia Sângeorzan, O reconstituire mediocră, CRC, 1973, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 189; Virgil Cândea, Chipul interior al trecutului, LCF, 1978, 18; Sultana Craia, Întoarcerea fiului risipitor, LCF, 1980, 25; Piru, Ist. lit., 485; Ioan Adam, „Călătoria spre zei”, CNT, 1983, 16; Tia Șerbănescu, „Călătoria
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
de speculație decât de decizie, până la a deveni victima propriilor șovăieli, cu consecințe asupra întregii sale vieți, inclusiv a celei sentimentale. În Deruta (1973), existența vidă a unui funcționar, care trăiește cu intensitate disproporționată micile drame ale experienței cotidiene, întotdeauna mediocră (încurcături birocratice, aventuri galante, o promovare în funcție), este privită cu un amestec de compasiune și detașare ironică de un narator sensibil la ridicolul, dar și la tragismul insului anonim, incapabil să-și depășească propria condiție. Romanele de analiză psihologică
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea nevoie: aha, ți-e ciudă că sînt bun, Înseamnă că tu ești un mediocru, deci n-am ce discuta cu tine. Excepțiile de la acest război surd dus Între o dreaptă legitimă, campioană en titre a societății civile, și o stîngă eteroclită, cu un lot tînăr dar insuficient, care avansează mai mereu mascat, se numără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește În mistagog sau profet, ori, naufragiază Împreună cu minuscul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, În așa hal Încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Am cunoscut ura, disprețul, decrepitudinea și alte lucruri; am cunoscut chiar foarte scurte clipe de iubire. Nimic din ceea ce sînt nu-mi va supraviețui, și nici nu merit ca ceva din mine să-mi supraviețuiască; voi fi fost un individ mediocru, sub toate aspectele. Voi fi uitat. Voi fi repede uitat.” (sfîrșit) În fine, traducerea românească, comandată după un oarecare răgaz de gîndire - să apară o astfel de carte, „reacționară”, În românește? - Încearcă să dilueze, fără Însă a denatura, vitriolanța și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din Cugetări), Max Stirner, etc. De ce cosmétique? “La cosmétique, ignare, est la science de l’ordre universel” dar “les estheticiens ont récupéré ce mot admirable”. Cititorului ingenuu romanul Îi oferă un produs al capitalismului turgescent, personajul Jérôme Angust, tipul occidentalului mediocru mereu Înfometat de bani și atît de nefericit În fond - personajul negativ prin excelență al satirei franceze contemporane; un funcționar Într-o mare companie comercială. De partea cealaltă, Textot Texel, așadar, acest avatar mult mai eficace În plan diegetic al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
agitate. Intriga amoroasă se subordonează analizei acute a experienței, autenticitatea sentimentelor este greu de stabilit, fiind vorba de trăiri contradictorii, traduse în cazuri majore de conștiință: Irina reprezintă, în același timp, un obiect al disprețului, descrisă fiind ca o persoană mediocră intelectual, dar și un reper de stabilitate afectivă, fără ea Sandu simțindu-se singur, nevoit să-și încerce din nou norocul de cuceritor, rol ale cărui subtilități recunoaște că nu le deține decât teoretic; relația cu Ioana - cea dintre doi
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
din Timișoara pentru Amintiri inventate și pentru Iubirea, Chiajna și eu. Mărirea și decăderea lui Alior Sfoiag. Romanele și culegerile de proză scurtă ale lui C. se axează pe descrierea și căutarea de semnificații în lumea faptului mărunt, a existențelor mediocre sau ratate. Scriitorul are, în ciuda aparent insignifiantelor subiecte, un spirit de observație care radiografiază cu precizie momente, conștiințe, destine aparținând intervalului totalitarist din istoria noastră. Unele scrieri sunt simple exerciții umoristice ori ironice, cu pretexte fantastice. Ultimele romane revin la
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
care îl pune în situații considerate reprezentative pentru o anumită epocă. Indiferent cum se numește acesta, Alexandru Severin, Crișan, Ion Mușat, drumul său e unul singur - în slujba clasei muncitoare. Romantismul sincer și naiv și scriitura alertă salvează aceste texte mediocre de la ridicol. C. reprezintă însă cazul acelui scriitor la care toate celelalte scrieri au fost puse în umbră de apariția, mai întâi a unei cărți, apoi a unui ciclu de succes, Cireșarii, cu suita de narațiuni: Teroarea neagră (1956), Castelul
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
marii educatori ai „perioadei axiale” din istoria umanității (K. Jaspers)2, adică Lao Zi, Confucius, Socrate, Buddha și Iisus Hristos, au respectat principiul „interdicției imposibilului”, reușind să genereze nu doar mari religii, ci și generații de credincioși ai acestora. Educatorii mediocri preferă, apaidetic, retorica puterii nelimitate a educației asupra naturii umane și încalcă „interdicția imposibilului”, alegându-se doar cu un nesfârșit șir de eșecuri școlare. Guthrie insistă asupra situațiilor educative simple. El observa eroarea educativă prin care mama își împinge copilul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
țării (Dobrescu, Blaga, 1973, 126). Premisa de eterogenitate regională este și mai plauzibilă atunci când vorbim despre distribuția capitalului uman în regiunile locuite de maghiari. Maghiarii sunt concentrați în mare măsură în Secuime, care este o regiune cu indicatori de dezvoltare mediocri în comparație cu cei ai restului Transilvaniei (Sandu, 1999), ceea ce implică și stocuri de educație mai precare (vezi tabelul 4). Admițând chiar măsurările lui Sandu din lucrarea citată, în comparație cu restul țării, indicatorii capitalului educațional din județele secuiești se situează peste media națională
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ar „înainta înapoi”, mișcare specifică proiecției mitice). S-a apropiat entuziast de câștigurile expresionismului, mai cu seamă în dramaturgie și în arta dramatică (prețuiește piesele lui Lucian Blaga și din această rațiune), totdeauna în polemică necruțătoare cu oamenii de teatru mediocri. Nu întâmplător, el compune o piesă de teatru de factură expresionistă (Sburător cu negre plete) și traduce din Karel Capek piesa R.U.R. Aspirația de a găsi cheia unei paradigme, personalitatea umană și îndeosebi personalitatea creatoare, își menține intactă
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
le numește geniul: "fieșcare ceea ce scrie scrie după genia și ideile lui". Nu pentru capacitatea extraordinară a lui Homer importă cuvântul, ci pentru capacitatea banală a concetățenilor săi. E destinat viitorilor poeți care se vor face din oameni de rând. Mediocrilor. Geniul intervine acolo unde resursele sunt puține, ca o garanție universală, acordată tuturor. Misiunea sa e să deschidă nelimitat câmpul literaturii, printr-o cuprindere difuză, imprecisă și nonexclusivă a disponibilităților creatoare. De aici și entuziasmul lui Mumuleanu: în sfârșit, are
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]