5,440 matches
-
și se expune mâniei divine. Eliminarea lui Socrate din cetate nu e simpla rezultantă a unui proces (mai mult sau mai puțin contestabil), ci expresia unei orbiri generalizate care duce în cele din urmă la destrămarea țesutului social. Viu fiind, menirea lui Socrate e aceea de a arăta primejdia care apasă asupra cetății; o dată mort, primejdia aceasta nemaivăzută, difuză, ocupă și în cele din urmă pervertește întregul spațiu comun. Pe de altă parte, prezența lui Socrate (inclusiv în atitudinea față de moarte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să spună este faptul că expunerea platoniciană a Statului nu are la bază un model istoric (statul istoric fiind un rod al pasiunilor și al violențelor care dau naștere nedreptății), ci reprezintă un model ideal a cărui simplă prezentare are menirea unei funcții corective. Pe ce anume se bazează viața în comun? Pe faptul că nici un om nu poate revendica o autarhie absolută - pentru satisfacerea nevoilor vieții oamenii intră în legătură și colaborează unii cu alții. Această societate elementară este cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un exercițiu temporar (asemenea stagiului militar), ci de un atrenament permanent - la fel cum permanent este și angajamentul lor în apărarea colectivității. Condiția gardianului nu constă doar în dimensiunea lui războinică, ci și în educația permanentă căreia îi este supus. Menirea acestei educații nu constă în a-i conferi gardianului o serie de cunoștințe cu valoare circumstanțială, ci în a-i furniza motivația existenței sale la limită: distincția dintre bine și rău. Să mai remarcăm faptul că ceea ce contează pentru gardieni
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru ambii, propriul omului constă în deschiderea lui către lucruri, în capacitatea de a le fixa și de a le da astfel ființă. Și de fiecare dată acest propriu al omului și totodată receptacolul lucrurilor este același: sufletul. Pentru Platon, menirea sufletului constă în a se elibera de umbrele concretului pentru a se regăsi în plenitudinea unității; pentru Aristotel, rostul sufletului constă în decizia sa de a acționa tocmai în concret. Pentru cel dintâi, viziunea deplină pe care o conferă perspectiva
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
artei”. Pentru Platon imaginea e un instrument moral-politic. (Metaforic vorbind, imaginea e un instrument de fasonare, o veritabilă „daltă” a ființei și a istoriei.) De aici importanța conceptului de eikôn în filosofia lui Platon. Eikôn-ul are în filosofia lui Platon menirea de a expune sensuri ontologice. Imaginea nu este doar un derivat al unei poziționări mentalitare, ci mai ales un vector determinant al acțiunilor umane. De aceea a devenit foarte important în ansamblul preocupărilor noastre, nu doar să aflăm ce este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
celor care îi sunt parteneri în acel moment. Reducerea partenerului Ă în cazul de față elevul/elevii Ă la statutul de receptor pasiv și depersonalizat transformă comunicarea didactică în simplu act de informare, scăzându-i simțitor randamentul și denaturându-i menirea. Mai poate fi vorba de comunicare, și încă didactică, în situația în care profesorul, chiar din momentul intrării în clasă, se „lipește” de tablă, „dialoghează” exclusiv cu aceasta și câteva zeci de minute nici nu-și privește clasa pentru a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de la rezultate spre obiectivele inițiale Ă, retroacțiunile sunt principalele modalități care permit adaptarea interlocutorilor unul față de altul, la situație și, esențial, la finalitatea urmărită. Acționând în orice structură sistemică Ă și comunicarea prezintă această caracteristică Ă, principiul retroacțiunii are ca menire echilibrarea și eficientizarea structurilor, dimensiunea sa adaptativă fiind evidentă. Dintre formele de retroacțiuni prezente și în comunicarea de tip didactic, rețin atenția două: feed-back-ul și feed-forward-ul. 4.1. Delimitări conceptualetc "4.1. Delimit\ri conceptuale" Într-o accepțiune foarte largă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
apariția de emoții, introducând oarecare dezorganizare, ceea ce împiedică progresul, ducând chiar la regres. Școala, profesorii pot contribui la formarea unor aspirații, a unui „eu ideal” superior. Mai întâi, modelul profesorilor poate fi un exemplu demn de urmat. Apoi, ei au menirea de a facilita constituirea unei imagini de sine corespunzătoare, de a favoriza o justă autocunoaștere. Un nivel de aspirație adecvat depinde de o justă apreciere a propriei posibilități, căci supraestimarea te condamnă la o viață plină de eșecuri, iar subestimarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
maxime. Instituțiile și organizațiile structurează viața cotidiană a oamenilor, ordonează comportamentele individuale și colective, stabilesc norme de interacțiune socio-umană. Ele reduc incertitudinea vieții individuale, reglementează performanțele și instituie recompense. Dacă instituțiile sunt structuri relativ stabile de statusuri și roluri, având menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale indivizilor sau la îndeplinirea anumitor funcții sociale, organizațiile sunt definite ca sisteme de coordonare a activităților indivizilor pentru realizarea unor obiective comune. Ele îndeplinesc aceleași funcții de structurare și abordare, dar pun
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
exprimarea), repartizarea funcțiilor în cazul unor sarcini speciale, organizarea unor discuții în grup sau consfătuiri ale profesorilor din aceeași specialitate pentru sarcinile instructive și ale tuturor profesorilor pentru cele educative. 3. Rolurile profesoruluitc "3. Rolurile profesorului" Cum își înțelege profesorul menirea sa? Acționează el în numele statutului și societății, al părinților sau în calitate de apărător al copilului? Se rezumă el la transmiterea cunoștințelor în domeniul disciplinei sale, sau le prezintă elevilor ca modele? Iată întrebări pe care și le poate pune orice profesor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de acești subiecți și prin încercările lor de a le pune de acord justificând eșecul acțiunii pedagogice. Reprezentările inteligenței, așa cum le dezvoltă profesorii, asigură echilibrul sistemului lor cognitiv, furnizând explicații acceptabile pentru fenomenul diferențelor individuale. În plus, aceste reprezentări au menirea de a conferi o identitate pozitivă, menajând stima de sine a subiecților prin negarea responsabilității lor în cazul eșecului școlar. 6. Atribuire și explicație în mediul școlartc " 6. Atribuire [i explicație în mediul [colar" În capitolul anterior am analizat atribuirile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
selecției bazată pe cunoștințe (ceea ce știe). Conform modelului incitativ-personal, rolul profesorului nu mai este centrat pe prelucrarea și transmiterea unor cunoștințe de tip „semipreparat” pe care elevul Ă dacă vrea, sau dacă i se impune Ă doar să le „încălzească”. Menirea sa este de a-l conduce pe elev către dorința și instrumentele care să-i permită „alegerea” și „prepararea” independentă a „meniului”. Rolul de mediator atitudinal și cognitiv între cel ce se formează și sursele informării sale incumbă alte stagii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stagii educaționale și didactice (Barthélémy, A., 1997). Se schimbă chiar poziția profesorului în raport cu conținuturile învățării. El le poate alege pe cele mai potrivite obiectivelor urmărite, refuzând să mai fie supus presiunii unor conținuturi sufocante ca volum și care-i reduc menirea la „automat de predat”. În bună parte, aceste noi cerințe decurg din reprezentarea elevului ca individ implicat într-un proces formativ. În modelul incitativ-personal, ea se centrează asupra câtorva elemente-cheie: autonomie, responsabilitate, proiecte personale de dezvoltare, motivație autoactualizatoare. Ca urmare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
in creativity: An interactionist perspective”, în J.A. Glover, R.R. Ronning, C.R. Reynolds (eds.), Handbook of creativity (pp. 77-92), Plenum, New York. O istorie a cercetărilor în domeniul creativității Robert S. Albert și mark A. Runco Titlul conferit acestui capitol are menirea de a atenționa cititorul că istoria pe care o înfățișăm constituie doar una dintre multiplele versiuni posibile ale aceluiași subiect. Capitolul de față dezvăluie în realitate una dintre istoriile cercetării creativității, și nu singura existentă. Încercarea noastră de a prezenta
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
numeroase progrese intelectuale. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, încrederea științelor naturale în legile naturii era acceptată în cercuri largi. Justificarea constantă a încrederii absolute putea fi surprinsă în toate invențiile practice pe care știința naturală avea menirea să le insereze în economia Angliei - mașina rotativă și motorul cu aburi -, invenții ce au accelerat revoluția industrială și superioritatea manufacturii și afacerilor Angliei față de concurența străină. Se poate spune că, la un nivel mai mult speculativ, pentru artiștii, poeții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
zonă mentală, formațiune ce conduce la exprimarea unor identități noi” (Rothenberg și Hausman, în publicații periodice). Gândirea homospațială a fost manipulată experimental prin suprapunerea unor diapozitive care le-au fost apoi proiectate unui eșantion de scriitori și artiști. Suprapunerea avea menirea de a facilita formarea concepțiilor homospațiale. Evaluatorii experți au confirmat că metaforele induse de imaginile suprapuse erau mai creative decât cele generate în urma altor proiecții de diapozitive prezentate pentru a induce metafore prin intermediul asociațiilor, a analogiilor și a proceselor gestaltiste
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
clasicii Antichității. Cele două fonduri - „Cuza” și „Zappa” - au constituit, de altfel, baza materială a viitoarei societăți academice. Prin decretul nr. 582 din 1/13 aprilie 1866 al Locotenenței Domnești, lua ființă la București Societatea Literară Română, a cărei principală menire era de a alcătui dicționarul și glosarul limbii române, „acele două colonade ale templului său literariu”, precum și de a stabili normele ortografice ale limbii. Societatea urma să fie formată, pentru început, din 21 de membri aleși din toate provinciile românești
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Delavrancea, Din estetica poeziei populare, 1913; Gh. Balș, Începuturile arhitecturii românești din Moldova, 1925; Emil Racoviță, Speologia, 1926 ș.a.), unele discursuri de recepție constituindu-se în adevărate modele de elocință (Nicolae Iorga, Două concepții istorice,1911; Dimitrie Gusti, Ființa și menirea academiilor, 1923; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, 1923; Radu Rosetti, Gânduri despre vitejie în trecutul românesc, 1935; Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 1937; Liviu Rebreanu, Lauda țăranului român, 1940 etc.). Așa, de pildă, Mihail Sadoveanu numea poezia populară „panteonul meu literar
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
român. Din anul 2000, ziua de 4 aprilie a fost declarată Ziua națională a Academiei Române. Repere bibliografice: Academia Română. Informațiuni asupra trecutului și membrilor ei, București, 1903; Ioan Bianu, Începătorii Academiei Române de la 1866 și 1867, București, 1922; Dimitrie Gusti, Ființa și menirea academiilor, București, 1923; Axente Banciu, Primele cărămizi la temelia Academiei Române, Brașov, 1936; 90 de ani de viață academică în țara noastră, București, 1956; Dan Berindei, Societatea Academică Română (1867-1918), STD, 1966, 6; Académie Roumaine. 1866-1966. Bref histoire, București, 1966; Biblioteca
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
de slujirea materială a celei dintâi. De remarcat ce constant este construit raportul minte/trup, aplicat În patriarhatele de varii chipuri relației bărbat-femeie ca raport Între cele două categorii. Antifeminismultc "Antifeminismul" Pentru eugeniști, feminismul este „rău” fiindcă deturnează femeile de la menirea lor naturală și de la interesul pentru sănătatea colectivă Înspre autoafirmare și căutarea fericirii personale, un ideal individualist incompatibil cu miturile autosacrificiului, atât de răspândite În culturile naționalist-colectiviste. Feministele erau tratate ca exemple, adesea laolaltă cu bețivii, de creaturi „disgenice”. Chiar dacă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
numeroși alți adepți ai eugeniei. Ovidiu Comșia, dezvoltând o discuție detaliată a relațiilor de gen, afirma că, „Pe lângă diferențele biologice inerente individului, vin În cumpănă și diferențele biologice inerente sexelor ș...ț alta e structura șlorț biologică și, mai ales, menirea lor viitoare”30. Comșia a mers chiar mai departe, afirmând că femeile erau, În general, mai puțin Înclinate către gândire analitică decât bărbații și că, de fapt, femeile cu o inteligență excepțională erau anormale biologic. „Anormalitatea” lor era, de obicei
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
diferențele de potențial intelectual și social Înregistrate de inflexiunile curbei. Vezi Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 14. 29. Moldovan, Biopolitica, pp. 36-37. 30. Ovidiu Comșia, „Pagina biopolitică. Biopolitică și Învățământ”, Transilvania, vol. 69, nr. 2, martie-aprilie 1938, p. 102. Însăși termenul menire are o conotație deterministă puternică. 31. Comșia, „Biologia familiei. VI”. 32. Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 30. 33. Alexandru Roșca, Copiii superior Înzestrați, Cluj, 1941, p. 114. 34. Roșca, Copiii superior Înzestrați, pp. 114-115. 35. Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, pp. 368-369. 36
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
altruist prin determinările lui afective, decît prin cele raționale/intelectuale. * „Este În adulter cel care Își iubește prea Înfocat soția.” (P. Syrus) Există cu siguranță mult adevăr În acest paradox: Înșelăm „iubirea” cînd, În loc s-o spiritualizăm, o abatem de la menirea ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții”. * „Adevărul e ochiul rațiunii.” (J.J. Rousseau) Alți gînditori susțin contrariul: ex. „Adevărul este realitatea simțurilor” (Lucian Blaga) sau: Dară nimeni nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inimă-mi să-l caut (M. Eminescu, „De vorbiți, mă fac că n-aud...”). Credem și noi că „simțurile” redau, atunci cînd nu prezintă tulburări În funcționalitatea lor, realitatea așa cum este ea. „GÎndirea” nu poate fi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
noul management public (Zamfir, 2006a, p. 15), bazat pe extinderea culturii eficienței. Eficiența activității din sectorul public este direct proporțională cu folosirea eficientă a personalului și cu rezultatele muncii sale. Analiza politicilor publice de către funcționarii cu responsabilități în domeniu are menirea de a facilita deciziile politice luate de oamenii politici și de a le apropia, prin formularea de recomandări, de posibilitatea punerii acestora în practică. Prin urmare, în cadrul procesului de reformă al administrației publice, concentrarea pe factorul uman, care prin potențialul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]