4,790 matches
-
Școala Gimnazială Dobric - Bistrița-Năsăud profesor coordonator Țermure Florina O capră modernă A fost odată ca niciodată, că, de n-ar fi, nimeni nu ar îndrăzni a vorbi. Și cum ziceam, a fost odată ca niciodată, pe vremea când lupul și mielul erau mai ceva ca frații, când salcia îmbobocea și dădea în floare în luna lui prier, iar brusturele înmiresma aerul cu parfumul lui exotic, atunci, pe vremea aceea, era, ca să vezi, o preafrumoasă și cochetă capră. Așa capră nați mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu. Compot de gutui, smochine fierte cu dude, curmale proaspete. Măsline, se înțelege. Și de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura de miel iar și iar și a luat de trei ori din pâine. Am văzut că-i plăceau dulciurile și că prefera berea cu miere în locul celei amare pe care o turna pe gât Laban. Știam deci cum să-i satisfac gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în așa fel încât mieii ajungeau la iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile vârtoase. Turmele creșteau așa de repede că la următorul tuns Iacob a trebuit să mai angajeze doi băieți ca să fie treaba terminată înainte să înceapă ploile. Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mai angajeze doi băieți ca să fie treaba terminată înainte să înceapă ploile. Rahela s-a alăturat Leei, Zilpei și Bilhei la munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-o dă pe Rahela ca soție și pe Bilha ca zestre, iar Iacob se va bucura astfel și de o soție așa cum trebuie și de o concubină în același timp. - Trebuie să-mi mai dai și o zecime din mieii și iezii care se vor naște cât timp păzesc eu turmele, în anul în care muncesc pentru tine, a mai zis Iacob. În acel moment, Laban a blestemat sămânța lui Iacob și a plecat înjurând. Era cu o săptămână înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu? Așteptam nefericită să mă dezvelească, să sară și să spună că a fost înșelat. Dar n-a făcut-o. A stat doar foarte aproape de mine, destul de aproape încât să simt căldura coapselor lui lipite de ale mele. A mâncat miel și pâine și a băut și bere și vin, dar nu atât de mult încât să devină somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să mă ridic. M-a condus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până când tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului miel fătat în acel sezon. I-a trimis vorbă Leei, întrebând-o dacă are ceva unsori de la moașă care ar fi ajutat rănile să se vindece mai repede. În a șaptea noapte de la nașterea lui Ruben, Iacob s-a sculat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai buni doi câini ai lui Iacob - cel mai deștept, unul dintre ei, iar celălalt, preferatul lui Iacob. Bătrânul a plecat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri. Tocmai când mă întorceam să le spun că n-am găsit-o, am văzut-o. Era întinsă într-o albie secată, un loc cu totul dezolant și abrupt, unde mai scăpau câteodată mieii și-și rupeau picioarele. La început am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-a răspuns. De-abia atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai ochii? Unde e înmormântată mama ta? Cum pregătești lâna pentru vopsit? Unde ai învățat să faci bere? Ce fel de tată este Iacob, fiul meu? Care dintre fii e favoritul tău? De care dintre fiii tăi de temi? Câți miei a sacrificat fiul meu la sărbătorile de primăvară? Care vă e obiceiul cu prilejul lunii noi? Câți copii ai pierdut? Ce planuri ai pentru fiica ta care va deveni în curând femeie? Câți epah de orz aveți în Succoth și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre cum viața l-a tratat cu cruzime, eu încercam să-l găsesc pe fratele din amintirile mele, tovarășul de joacă care asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la TF1, la serviciul de coproducții. Mă săturasem, nu-mi plăcea mediul ăla. Schimbându-mi slujba, am rămas cu o treime din salariu, dar e mai bine așa. Lucrez la biblioteca municipală din arondismentul XVII, la secția pentru copii. Gătise miel cu curry și linte indiană. În timpul mesei, Michel vorbi puțin. Îi puse Annabellei Întrebări despre familia ei. Fratele mai mare preluase atelierul tatălui. Se Însurase, avea trei copii - un băiat și două fete. Din păcate, Întreprinderea avea greutăți, concurența devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt că mă ia cu leșin de foame. N-am mai mâncat ca lumea de o săptămână, și toate par extrem de apetisane. Foie gras cu glazură de miere. Miel cu humus condimentat. Iar pe lista de preparate speciale se află sufleu de ciocolată cu mentă cu două tipuri de șerbet de casă. Sper doar ca mama să poată sta suficient de mult ca să luăm și budincă. Are obiceiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri de șerbet de casă. Na, să te văd acum ce faci cu cordon bleu-ul tău. — Aha ! Trish pare de-a dreptul siderată. Ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
abia reținută. După uluitoarea ta performanță de la prânz... m-am dus la cumpărături. Și am o mare surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de dineu ! Masa va fi la ora opt, e OK ? NOUĂ O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără să mai întârzii nici o clipă, rup plasticul care învelește carnea de miel. Ăsta poate să intre în cuptor. Într-o tavă, ceva. Simplu. Și mazărea poate să intre și ea tot acolo. După care o s-o pasez și din chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-un vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc prin toate cărțile de bucate ale lui Trish și să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun. Îmi vine în minte imaginea acelor gloanțe minuscule și negre ; imaginea mea alergând bezmetic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țâșnit În picioare și m-am repezit Într-acolo. - Nunatuk, am strigat. Nunatuk! Am dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
șapte peceți ale Cărții se vor desface «și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și... și toate câte sunt în acestea le-am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor!»“ Goncea făcu o piruetă și se înclină. Aplaudă de câteva ori și îi ieși Vicarului înainte. Hohoti. „Ce biruință, băiete?! N-ai văzut ce-a pățit popa ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu. Prin ochelarii de sudură abia dacă puteam distinge că cineva coborâse pe scări - lentilele verzi îmi aduceau tot timpul aminte de ochelarii ucigașului nocturn din Tăcerea mieilor. Totuși, identificarea oamenilor într-un subsol mare și aglomerat era peste puterile lor și, în plus, mă concentram prea mult pe ce făceam ca să mijesc ochii. — Credeam că bateți ouă pe aici, spuse Hugo, când îmi ridicai masca. — Cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și pună la punct pilele. Nu-i așa Bill? Bill? Chemat la apel, Bill apăru imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]