2,760 matches
-
lui Ori, un revoluționar nesatisfăcut ce nu poate suporta nesfârșitele discuții ale colegilor lui Renegați (după numele publicației menționate mai sus). Căutând acțiune, Ori este convins de Spiral Jacobs, un vagabond bătrân pe jumătate nebun, să se alăture unui grup militant condus de Toro. În afară de furturi, vandalism și crime, grupul lui Toro urmărește să asasineze primarul Noului Crobuzon, un plan ce se va dovedi mai târziu a fi mai degrabă personal decât politic. În timp ce Ori nu se poate hotărî să se
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
au avut loc pe 17 mai 2007. Mai mult de 20 de partide politice și aproximativ 100 de candidați independenți sau fost în concurență, cu peste 12.000 de candidați, pentru 389 de locuri în Congresul Național Popular. Grupările islamiste militante au cerut boicotarea alegerilor. Au fost luate măsuri de securitate armate pentru a proteja derularea alegerilor. Rezultatele alegerilor prezidențiale din 8 aprilie 2004 Rezultatele alegerilor legislative din 30 mai 2002 Alegerile prezidențiale din 16 noiembrie 1995 au fost primele alegeri
Alegeri în Algeria () [Corola-website/Science/319488_a_320817]
-
Asediul Kobaniului a început la 16 septembrie 2014 când militanți ISIS au atacat regiunea și orașul Kobani din Siria (oraș cunoscut și ca Ayn al-Arab). La 2 octombrie 2014, ISIS a reușit să cucerească 350 de localități din regiunea Kobani, lucru care a dus la un val de refugiați de
Asediul orașului Kobani () [Corola-website/Science/333022_a_334351]
-
să șteargă complet din istorie amintirea protestelor și masacrului. În sfârșit, la inițiativa istoricului Mihai Burcea, am încheiat turul cu o vizită în cimitirul Sfînta Vineri, pe „aleea comuniștilor”, unde au fost îngropați (sau mutate oasele lor) o serie de militanți comuniști și antifasciști din ilegalitate, de la Gheorghe Cristescu Plăpumarul, lider al greviștilor încă din 1918, ajuns dizident socialist anti-regim în anii 1960, până la Leonte Tismăneanu, veteran al războiului civil spaniol. Cvasitotalitatea mormintelor respective erau fără cruce, cu pietre în care
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
confrontaționale, care să conteste atât discursul conservator anti-comunist al memoriei oficiale, cât și pretinsa obiectivitate „apolitică”, sunt cu siguranță parte din acest proces de schimbare. De aceea cred că ar trebui să fie parte din programul artistei/ului de stânga militant/ă. A venit momentul să ne luăm la trântă cu istoria adevărată. [1] Vezi și Greva Tipografilor din București din 1918 sau Greva minerilor din Valea Jiului, de la Lupeni, din 1929. [2] Hacia un Tercer Cine ( Spre un al treilea
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
teatrul politic a fost modelata, la începutul anilor 1920, pe de-o parte de ideile comuniste sovietice (doar de idei, pentru că la teatrul sovietic nu avea acces la momentul respectiv), iar pe de altă parte de experiențele colajelor și desenelor militante politice ale artiștilor dadaiști Georg Grosz și John Heartfield (aceștia vor deveni și colaboratori ai săi, scenografi și autori de desene și afișe pentru diverse spectacole). Pișcător dezvolta un teatru profesionist, cu actori profesioniști, care își propune să reprezinte pe
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
și persecuțiilor la care erau supuși muncitorii revoltați, anarhiști sau socialiști, în Europa, în paralel cu dezvoltarea industriei în Mexic și în Conul Sudic al Americii de Sud, a avut loc un proces de migrație masivă, în special a muncitorilor și intelectualilor militanți de stânga, din Spania și Italia în Argentina, Chile, Mexic și Uruguay. Trecerea de la sistemul colonial semifeudal, la industrializarea capitalista, a constituit cadrul pentru dezvoltarea mișcărilor muncitorești, de factură anarhista și socialistă (Grez Toso 2011). Atmosferă era dominată de greve
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
mărturie pentru amploarea istorică și rafinamentul de mijloace al mișcărilor politice radicale, cât și în plan mondial, unde se constituie în precursori ai teatrului proletar practicat de partidele comuniste din Germania sau Franța în anii 1920, precum și al teatrului proletar militant organizat în cadrul proceselor revoluțiilor comuniste din Ungaria și Uniunea Sovietică. BIBLIOGRAFIE: Arreche, Araceli Mariel (ed.), Carlos Fos (2013) Teatro obrero. Una mirada militante.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
(n. 2 octombrie 1935, Mana, Vatici, județul Orhei, Regatul României) este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris. Cunoscut disident din timpul României comuniste, supranumit Soljenițîn-ul României. Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse tendențioase, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, nu toți evrei. Politologii și jurnaliștii care comentează "Săptămâna roșie" apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura negaționistă în cadrul categoriei de scrieri care „trivializează prin comparație”. Documente cu privire la evenimentele descrise în eseu mai sunt
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerete, la vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder. A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa. și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții. Romanul său "Desculț" (1948) a
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
al doilea mandat, șefia Uniunii Scriitorilor. A fost sărbătorit cu fast la aniversarea a 70-a. A încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani. În perioada interbelică, Zaharia Stancu a trecut de la orientarea gândiristă la socialismul militant. În război a avut o atitudine vehement antifascistă, accentuată spre finele conflictului, fapt pentru care a petrecut un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
luminată și mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de tunuri în fața unor gropi săpate dinainte, multi alții au fost ghilotinați la Lyon. O jumătate de milion de oameni au fost arestați, circa 10.000 dintre ei murind în închisoare. Administrația locală a fost epurată, moderații fiind înlocuiți cu militanți sanculoți. Conform studiilor, s-au desfășurat 17.000 de execuții oficiale, 28% fiind țărani din Vandeea, 31% muncitori, în Lyon și Marsilia. Numărul total celor executați fără judecată s-a situat în jur de 50.000. A urmat apoi un
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
chiar înaintea adoptării Constituției, Convenția s-a înfruntat cu două amenințări: cele două insurecții comise la Paris de către iacobini și alte grupări radicale și organizarea unei insurecții regaliste înfrântă. Directoratul s-a confruntat cu Conspitatia Egalilor, condusă de Babeuf, un militant politic radical. În 1797, în urmă alegerilor parțiale, regaliștii și moderații obțin succese importante. Directoratul a acționat prin invalidarea mandatelor. În 1798, în urmă alegerilor parțiale, iacobinii au câștigat și au constituit un grup parlamentar important. Principalul om politic al
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
al armatei germane, iar apoi a fost detașat în administrația civilă. După realipirea Alsaciei și Lorenei la Franța, devenit cetățean francez, Schuman este ales deputat și a avut un rol decisiv în asigurarea reintegrării progresive ale celor două provincii. Ca militant catolic, a reușit să mențină regimul confesional și școlar în Alsacia și a luptat pentru acordarea unui rol sporit al Bisericii în cadrul societății franceze, precum și pentru justiție socială. În anul 1940, până la arestarea sa de către Gestapo în luna septembrie 1940
Robert Schuman () [Corola-website/Science/297672_a_299001]
-
lui Vogoride, era unionist pasionat, ceea ce l-a făcut să-și cheltuiască toată averea în lupta pentru triumful cauzei Unirii. Tatăl meu, care, deși absolvent al Academiei Mihăilene în fruntea promoției sale, a rămas toată viața un institutor, a fost militant entuziast al Partidului Socialist, prieten cu Ion Nădejde și Constantin Mille. În sfîrșit, vărul mamei mele, avocatul și profesorul Alexandru Bădărău, «Vulturul Moldovei», a fost ministru de Justiție în 1904-1905 și apoi de Lucrări Publice în 1912-1913 în guvernele conservatoare
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”. Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție trainică cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart, cu militanții socialiști - profesorul Ioan Nădejde și gălățeanul I. C. Atanasiu (plecat apoi la liberali), a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, se retrage definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
introduce taxe vamale care vor afecta grav regiunea. Tot în zona Ulsterului, populația protestantă era majoritară în patru comitate și destul de semnificativă în celelalte. Sub conducerea dublinezului din și al lui , originar din nord, din , unioniștii au trecut la acțiuni militante pentru a se opune "Coerciunii Ulsterului". După adoptarea Legii Autonomiei în Parlament în mai 1914, pentru a evita rebeliunea Ulsterului, primul ministru britanic H. H. Asquith a introdus o Lege de Amendare care a fost, cu greutate, acceptată de conducerea
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
atinge scopul, a devenit un membru activ al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, și a organizat personal mari manifestații pro-Antanta în București. Un prudent anti-austriac, Iorga a adoptat agenda intervenționistă fără întârziere. Ezitările sale au fost ridiculizate de militantul pro-transilvănean dar anti-război Eugen Lovinescu, lucru care l-a costat pe Iorga postul din Liga Culturală. Istoricul a mărturisit mai târziu că, la fel ca premierul Ion I. C. Brătianu și cabinetul Național Liberal, a așteptat cel mai bun moment de
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
fost incluse de Mihail Fărcășanu în "Rumanian Quarterly", a cărui scop era păstrarea relațiilor anglo-române. Iorga a fost din nou mandatar la Bienalul de la Veneția din 1940. Dezvoltarea rapidă a politicii l-a făcut să se concentreze pe activitățile de militant și jurnalist. A ținut mai multe conferințe și a dedicat mai multe articole păstrării granițelor României Mari și cauzei anti-legionare: "Semnul lui Cain", "Ignoranța stăpâna lumii", "Drumeț în calea lupilor" etc. Iorga se temea de izbucnirea Al Doilea Război Mondial
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de birocrați, care chiar în sânul Partidului Bolșevic avea să reușească să-și impună șeful de stat. Pentru a face acest lucru, ei a trebuit să-i deporteze și să-i măcelărească pe toți adversarii, „contra-revoluționari” și revoluționari. Mii de militanți comuniști, inclusiv majoritatea din „garda veche” bolșevică, eroi ai lui Octombrie și ai Războiului Civil, aveau să fie deportați, și apoi împușcați. Cei mai celebri dintre ei au fost umiliți și discreditați public în procesele de la Moscova din 1936-1938. Pentru
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc "Arditi", folosite în primul război mondial pe post de trupe de comando. În armata lui d’Annunzio era simțită puternic și prezența militanților futuriști conduși de Marinetti, prezent în persoană în Fiume. Când acesta a fost expulzat din Fiume pentru grave abateri, în postul său de comandă, Mino Somezi și Mario Carli, alți doi futuriști de seamă, i-au luat locul în Fiume
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
14 decembrie 1989) a fost un fizician, membru al Academiei de științe a URSS, de 3 ori Erou al Muncii Socialiste, Laureat al premiilor Lenin și Stalin (anulate de autorități în 1980), Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, disident și militant pentru drepturile omului. S-a născut în familia părinților Dmitrii Ivanovici Saharov, profesor de fizică, fiu de avocat, și Ecaterina Alexeevna Saharova, născută Sofiano, de origine grecească. A absolvit catedra de acustică a facultății de fizică a Universității din Moscova
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]