4,730 matches
-
a avut doar un atac minor. Toată treaba asta cu Alzheimerul ar putea fi o greșeală oribilă. Sperând din suflet ca Stevie să aibă dreptate, Fran porni după ea pe scări, spre redacție. Părea într-adevăr un lucru minunat și miraculos și, pentru prima dată în câteva săptămâni, simți un firicel firav de speranță. Le datora un lucru părinților ei și anume să dea lovitura în stil mare cu Fair Exchange. Atunci nu se va mai pune niciodată problema să vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
siluetă stranie, care purta o haină country de tweed, blugi și cizme de cowboy, și avea părul prins cu o bentiță roșie. Stevie și Fran își făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos de curat și minunatele peisaje rustice, și declara că nu reușea să înțeleagă de ce, în vremea adolescenței, locul i se păruse o văgăună plictisitoare și uitată de lume, în care nu prea aveai ce dracu’ să faci seara. Publicul râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca o hartă meteorologică a emisferei estice. Tânăra arătă spre o linie vag conturată. — Acolo e spatele copilului. Linia ondulată se mișcă. — Micuțul e vioi azi. Fran urmări cu privirea bagheta cu care arăta tânăra. Și apoi o observă. Forma miraculoasă, mereu schimbătoare, dar abia vizibilă a unui bebeluș. I se tăie respirația și se întinse ca să vadă mai bine. Era aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
O spuse de parcă ar fi fost un delict serios. Două săptămâni, poate trei, ca să fim siguri. Asistenta o să vă conducă spre ieșire. În tren, la întoarcere, tot ce făcu Fran fu să țină strâns fotografia și să contemple tainele ei miraculoase, în tonuri de gri. Genele cui se uniseră cu ale ei pentru a crea copilul deja programat să se nască, ale lui Jack sau ale lui Laurence? — Ești tare secretoasă, remarcă Stevie în ziua următoare când Fran încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am furat a fost la o tutungerie de la Expoziție, de la Scânteia. Aia a fost prima spargere. Și, după aceea, au mai urmat buticuri, d-astea, magazine - că m-am aliat și cu alții. Gustul banului. Ăla m-a-ndemnat. Banii au puteri miraculoase. Am luat ce se găsea pe timpul lui Ceaușescu într-o tutungerie. În ’88. Dar nu am apucat să mergem mult, că ne-a și prins poliția. De fapt, nu ne-a prins. Ar fi anunțat că s-a spart acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
inventatorul limbei zaum de muzicalitate rusă”, anticipată de o alta, în numărul 45, unde este prezentat Le dentu de Phare. De reținut analogia pe care Ribemont Dessaignes o face între zaum și Dada „poeme dramatique in Zaoum — Iliazd. Un volum miraculos de cea mai nouă factură și de un modernism ultim. Georges Ribemont Dessaignes ne recomandă pe autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt reprezentate totuși de teatru (pe linie futuristo-constructivistă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Barbu Florian, secondați ocazional de Ion Călugăru, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ion Peretz. Numărul 1 al revistei conține un eseu semnificativ al lui Fondane despre capodopera Entr’Acte a lui Rene Clair („Entr’acte ou le cinema autonome”) - film „miraculos”, anticonvențional, prezentat la teatrul din Champs-Elysées, în cadrul baletului Relache de Francis Picabia, pe muzica lui Eric Satie. Autorul pledează pentru filmul pur, în răspăr atît cu filmul american comercial, cît și cu „filmul artistic” european, impurificat de ingredientele tradiționale (literaturizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți, datorează mult fascinației noii arte, ca și reportajele de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marginea ultimului poem «Omul aproximativ» al lui Tristan Tzara. Citatele ilustrative lasă să se întrevadă o esențială înrudire lirică între poetul nostru și dublul său parizian”. Dialectica „fluxurilor” și „refluxurilor” lirice de amplă respirație cosmică, îmbinarea fericită dintre fluxul panteist, miraculosul spectacular și o „rară melancolie” justifică apologia (consolatoare) din finalul articolului: „Vers magistral în semnul căruia înaintează nu numai experiența de viață a poetului Ilarie Voronca, dar însăși lirica lui întreagă, cu toate artificiile și marile ei canoane de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un bovarism al literaturii noastre”, un „bovarism al sterilității, desigur”, căci „cine n-ar vrea să scrie cît el și să fie, totodată, citit și răscolit de exegeți — dar, firește, să rămînă în viață, calm și senin martor al acestei miraculoase impuneri?”. Viitorul exeget al tînărului Eugen Ionescu gafează însă afirmînd că „Urmuz nu a crezut în literatură”, iar creația sa a fost „spontan-inocentă (lipsită adică de conștiința scriitorului de profesie, a scriitorului ce-și cultivă vocația”). El concede că „opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale, preferând să-l îmbrățișez afectuos și să-i spun: - Așadar, asta era destinația ta de taină? Te întorci de unde ai plecat, Garibaldo. Locuia la o mănăstire numită Blachernitissa, biserica unde era adorată Fecioara care a salvat Bizanțul în chip miraculos de asediul perșilor. Ne-am povestit ce-am mai făcut de când nu ne mai văzuserăm, timp în care iată-ne ajunși la biserica Sfinților Apostoli de lângă Palatul Sacru. Aceasta era păzită zi și noapte de gărzi cu platoșe aurite, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
episcop arian în întregul ținut din Valea Padului. Ar fi trebuit să-mi închipui că lucrurile aveau să meargă din rău în mai rău numai citind cu mai multă atenție o anume scrisoare de la Teja. Mă informa despre o întâmplare miraculoasă. În timp ce se afla la pat din pricina unei dureri de piept, un fur a forțat ușa bisericii și a furat giuvaierele de pe trupul lui Rotari și de pe cel al Gailei. Întorcându-se acasă, hoțul s-a culcat, și, de îndată ce a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pună caii la trăsură și plecase spre Dafina Băleanu, pe care Ghighina o ura și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Nici măcar Zogru nu se mai gândea la ea, și-o scosese cu totul din minte, prins în vârtejul miraculos al vieții. De la horă, Zogru a luat-o peste câmp, până la cariera de piatră, unde s-a întâlnit cu Tenica, o văduvă pe care o știa de multă vreme și pe care o mai strânsese în brațe și prin toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mâinile pe lângă trup, cu palmele întinse, cum încercase să împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau acum un singur veșmânt, care se răsucea pe corpul întors puțin spre stânga. Apoi începuse pelerinajul. Se dusese repede vestea despre icoana miraculoasă și oamenii începuseră să vină, mai întâi în cete mici, apoi în convoaie lungi. Veneau din satele vecine, de la Târgoviște ori chiar din cetățile Transilvaniei. Erau oameni de toate soiurile care veneau și cădeau în genunchi în fața lui, cerând îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Institutul Cantacuzino. Voia să inițieze un proiect de cercetare asupra virusului invizibil și se angaja să obțină bani de la Ministerul Sănătății, prin tatăl lui, firește. Începuse chiar să se gândească la diverse plante despre care știa vag că au calități miraculoase, dar venise aici în primul rând ca să lucreze la un vaccin. În toamnă se făceau doi ani de când lucra în Spitalul de Urgență, sosise timpul să mai facă și altceva, iar la Institutul Cantacuzino i se părea perfect. Zogru l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nicidecum nu-l părăsesc Doar când pleacă-n Țara caldă și îndepărtată. Ele-n stoluri zboară-ntruna, Iar când vine furtuna, Într-un copac se adăpostesc Până ce răsare luna. Cerul Cerul înstelat De lună colorat, E-un peisaj frumos Și miraculos. Iar când soarele răsare Cu razele-i încântătoare, Face un minunat tablou Creat de Dumnezeu. Zăpada Zăpada cristalină Pe jos s-a așternut În casă-i cald și bine Asta e de știut. Afară ninge-ntruna Nu se mai oprește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aceasta Toți se adună socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc. Îți sunt testate cunoștințele Dar iți mai este data o șansa O șansa care să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în 1584 acestea au fost reîntărite cu noi construcții. Te apasă liniștea aceea mortuară și copleșitor de multă energie negativă, atât de multă, încât mi s-a făcut rău și am renunțat la ultima parte a vizitei. Mi-am revenit miraculos când am urcat pe puntea vaporului și m-am întors cu spatele spre zidurile cetății și acea enormă cruce din oglinzi, amplasată deasupra intrării în bastion. Totul, dar totul e sinistru, ca într-un film de groază. Nimic nu a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cea mai simplă, modesta periuță, ea nu era una obișnuită, fiind fermecată. Cum se atingea de dintele cariat, după ce se dădea de trei ori peste cap, reușea să-l vindece. Ca din senin apărea plomba salvatoare. Această periuță avea puteri miraculoase. După ce a avut grijă de dantura micuțului, celelalte surate au fost nevoite să-i recunoască superioritatea. Și-au dat mâna și s-au împăcat. De atunci nu s-au mai certat niciodată, trăind împreună în bună înțelegere. Stroescu Alexandra, clasa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea sa știa planul de atac: va lăsa un întuneric orbitor pe tot pământul și balaurul îi va cădea pradă fără-ndoială. Vrăjitorul luminii devenise sceptic văzând că ceilalți apelaseră la puterile lor miraculoase, dar fără un rezultat favorabil lor. S-a gândit la întunericul intens care nu a reușit să-l surprindă pe balaur și se gândea că arma lui, lumina va avea aceeași soartă. A avut dreptate. Lumina orbitor de strălucitoare pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii larg deschiși, abia atingând fundul apei cu copitele lor. Apoi au venit câinii, care păreau că știu meșteșugul de a alerga și pe sub apă - dând cumva din picioare și sforăind, dar nu fără plăcere. Iată ceva încă și mai miraculos: câinii noștri știau să înoate, exact așa ca egiptenii. Până la urmă Iuda a venit după mine și părea că se uită la apă cu aceeași frică pe care o simțisem și eu cu câteva momente mai devreme. „Surioară, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țipăt scurt mi-a scăpat. Un demon al apei, m-am gândit eu. Un duh al apei mă ținuse la suprafață. Dar Iuda m-a tras înspre mal și m-a așezat pe pietre și am pierdut brusc acea ușurătate miraculoasă a propriului corp. Mai târziu, în aceeași seară, când m-am dus la culcare cu femeile, le-am povestit mamelor mele cum mă simțisem în apă, în timp ce treceam râul. Zilpa a zis că probabil fusesem vrăjită de zeul apei. Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spargă pieptul. Nu-mi venea să cred că Bunica putea fi atât de crudă. Verișoara mea iubită, care o iubea mai mult pe Bunica decât pe propria ei mamă, fusese tratată mai rău decât leproșii care veneau să caute leacul miraculos. Am urât-o pe Rebeca așa cum nu mai urâsem pe nimeni. Mama m-a luat de mână, m-a dus în cortul ei și mi-a dat o cupă de vin îndulcit. A început să mă mângâie pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]