KorAP: Find »[drukola/base=misionar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...120 >

2,994 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

hartă înainte, murmură părintele Valente cu ochii închiși, forma Japoniei mă ducea cu gândul la o șopârlă. Dar după aceea mi-am dat seama că nu numai Japonia, ci și japonezii înșiși prin firea lor, seamănă cu niște șopârle. Noi, misionarii, am fost ca niște copii care se bucură să taie coada șopârlei. Însă, chiar dacă-și pierdea coada, șopârla continua să trăiască, iar în curând coada îi creștea la loc. Cu toate că ordinul nostru a propovăduit în Japonia vreme de șaizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
s-au schimbat nici un pic. S-au întors la felul lor de-a fi de dinainte. S-au întors la felul lor de-a fi de dinainte ... Lămurește-ne, părinte Valente! — Japonezul nu trăiește nicidecum ca o ființă separată. Noi, misionarii europeni, n-am știut acest fapt. Să ne închipuim că avem aici un japonez. Noi încercăm să-l creștinăm. Dar în Japonia nu era niciodată vorba de un singur om. În spatele lui se află întreg satul. Se află neamul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
felul de-a fi de dinainte, vreau de fapt să spun că s-a întors la acea lume de care e atât de legat. — Nu înțelegem bine, părinte Valente. — Atunci, îngăduiți-mi, vă rog, să dau un exemplu. Când primul misionar al Japoniei, Francisc Xavier, a început să propovăduiască în sudul Japoniei, cea mai mare piedică de care s-a lovit a fost următoarea. Japonezii i-au zis așa: „Socotim că învățăturile creștine sunt bune. Dar să ne ducem într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Cossudacudo, secretarul particular al cardinalului Borghese. Încă de la început părerile noastre potrivnice s-au înfruntat de multe ori. Ei spuneau că nu mai este nici o speranță pentru munca de propovăduire din Japonia și că e cu neputință să mai trimitem misionari de acum înainte, iar eu stăruiam ca de obicei că mai e o speranță și că această speranță înseamnă să le oferim japonezilor câștiguri din negoț și să le arătăm că avem gânduri pașnice. Pe de altă parte, ei ziceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să-și trimită oștenii pe câmpul de luptă la moarte zadarnică atunci când știe că bătălia e pierdută... Nu, am zis eu stăpân din nou pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sorți de izbândă. Dacă munca noastră de propovăduire n-a dat roade, aceasta a fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și el în inimile oamenilor o sămânță nevăzută prin martiriul său în timpul prigoanei de la Roma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia să-i spun cardinalului tot ce se cuvenea spus. — Credincioșii din Japonia... nu mai Biserică. Nu mai au nici misionari care să-i încurajeze, să le dea putere și să le servească drept pildă. Dacă Sfântul Scaun este preabuna mamă care-și ocrotește credincioșii, atunci nu are îndatorirea de a-i lua în brațele sale blânde și pe ei? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de câte ori fusese trădat de omul acesta. Velasco îi dăduse speranță și speranța se năruise. Apoi, îi fluturase prin fața ochilor altă nălucă și el o urmase călătorind până în țara asta îndepărtată. Cu toate acestea, în inima lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele săltărețe. Între timp cardinalul își freca mâinile în tăcere. — Trebuie să te lași păgubaș. După cum spune scrisoarea, regele Japoniei i-a alungat din țară pe toți misionarii și călugării care trăiau acolo. Mai mult, de acum încolo nu mai îngăduie nici unui misionar să mai pună piciorul în Japonia. Și tu, și solii japonezi... trebuie să vă lăsați păgubași. Scrisoarea era un înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Între timp cardinalul își freca mâinile în tăcere. — Trebuie să te lași păgubaș. După cum spune scrisoarea, regele Japoniei i-a alungat din țară pe toți misionarii și călugării care trăiau acolo. Mai mult, de acum încolo nu mai îngăduie nici unui misionar să mai pună piciorul în Japonia. Și tu, și solii japonezi... trebuie să vă lăsați păgubași. Scrisoarea era un înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura guvernatorului Juan de Silva țopăia ca un pitic pe ultimul rând. Velasco își păstră cumpătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sfârșit îndelungata mea apropiere de Japonia. Dacă stau să mă gândesc, prima dată când am auzit numele acestei țări a fost în anul 1595. Pe atunci eram la Sevilia în mănăstirea San Diego. Superiorii mei mă sfătuiseră să mă fac misionar în Nueva España, dar nu știu de ce, ideea nu mă atrăgea deloc. Pesemne că era din pricina firii moștenite de la neamul meu. Mi se părea că firea mea nu era înclinată către o muncă de propovăduire într-o țară deja liniștită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și cucernicia. Trei ani mai târziu, în 1598, numele și existența Japoniei îmi deveniseră și mai cunoscute. Cu un an înainte, sosiseră vești de la Ordinul Iezuit de acolo că taikō, împăratul Japoniei, începuse prigoana împotriva creștinilor. Douăzeci și șase de misionari și credincioși japonezi fuseseră prinși în capitală, trimiși în insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
femeile, mama și mătușa mea, voiau să intru într-o mănăstire liniștită din Nueva España și se tot străduiau să-mi găsească un loc acolo, doar-doar m-ar fi făcut să mă răzgândesc. În acel an, m-am alăturat unor misionari care mergeau spre Filipine adunați de părintele Juan de San Francisco și în ziua de douăzeci și doi iunie m-am îmbarcat pe o corabie cu pânze din Sevilia către Filipine. Călătoria de atunci a fost cu mult mai primejdioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
s-o cuceresc pentru Dumnezeu, era câmpul meu de luptă. Cârmuitorul Japoniei murise și noul shōgun Tokugawa strângea puterea în mâinile sale, dar veștile spuneau că și acest conducător lua măsuri de asuprire a credinței creștine. Auzisem de asemenea că misionarii iezuiți erau alungați în Kyushu unde cu chiu cu vai își duceau mai departe munca de propovăduire. Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O mulțime de bărci de pescuit prindeau pește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a început în luna februarie a anului ce a urmat plecării noastre. Chiar în timpul când noi așteptam să ridicăm ancora din Havana, în Japonia, bătrânul așezat în scaun de catifea dădea atunci pe neașteptate un edict prin care nu numai misionarii, ci și credincioșii japonezi erau alungați din țară și prin care venerarea credinței creștine era oprită pretutindeni în Japonia. Eu și solii nu știam nimic. Neștiutori, ne pregăteam să plecăm în Spania urmând din toată inima un vis. Dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
creștine era oprită pretutindeni în Japonia. Eu și solii nu știam nimic. Neștiutori, ne pregăteam să plecăm în Spania urmând din toată inima un vis. Dar n-a fost decât un castel de nisip. Mai scria că o dată edictul proclamat, misionarii din toate colțurile Japoniei au fost mânați ca niște dobitoace la Nagasaki. Fără îndoială că printre ei s-a aflat și părintele Diego care aștepta să mă întorc înapoi în coliba noastră din Edo. Bunul meu confrate cu ochii săi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndoială că printre ei s-a aflat și părintele Diego care aștepta să mă întorc înapoi în coliba noastră din Edo. Bunul meu confrate cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Parcă îl văd părăsind Edo plin de teamă și neputință. Misionarii și călugării japonezi au fost adunați la Fukuda în apropiere de Nagasaki unde au fost nevoiți să trăiască preț de aproape opt luni în niște colibe de paie ca niște adăposturi de vite. Nagasaki a fost cuprins de o devălmășie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
împreună cu ordinul dominican și cu cel augustin au ținut o mare adunare pentru rugăciune și în ziua de Înviere au mărșăluit prin oraș strigând că vor să se facă martiri. Șapte noiembrie. Într-o zi ploioasă optzeci și opt de misionari și călugări japonezi care fuseseră întemnițați au fost înghesuiți în cinci jonci și trimiși la Macao. A doua zi, treisprezece preoți, călugări și credincioși au plecat către Manila cu o corabie mică și prăpădită. Cu toții erau trimiși în surghiun pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a credincioșilor japonezi. Acești misionari ascunși se recunosc înfrânți în lumea de pe pământ și în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a credincioșilor japonezi. Acești misionari ascunși se recunosc înfrânți în lumea de pe pământ și în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate seamănă ca două picături de apă cu patimile Domnului. În lumea politicii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vasul își lăsase încărcătura pe o insulă chineză numită Taiwan și își urmase drumul către miazănoapte pentru ca apoi să se întoarcă în Nueva España. Senior Tsumura întrebă după aceea dacă nu cumva pe vas fusese cineva care să aducă a misionar sau călugăr și dacă nu existaseră semne ca pe drum să se fi furișat cineva în Japonia. — Nu, Măria Ta. Încet-încet, samuraiul simți din vocea și din chipurile neînduplecate ale oamenilor de vază cât de aspre erau măsurile împotriva credinței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trebuie să ne ușurăm tot înăuntru. Din această pricină trăim în fiecare zi într-o duhoare greu de îndurat. Noaptea nu ne dau nici o lumânare. De la părintele Vasquez și de la însoțitorul său am aflat cum s-a desfășurat prigoana împotriva misionarilor de când am fost eu prins. În același ținut unde se ascundea părintele Vasquez se mai aflau ascunși zece misionari. Cu toate că erau puțini, munceau urmând poruncile superiorilor la fel ca înainte de a fi alungați. Cea mai mare parte dintre ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Noaptea nu ne dau nici o lumânare. De la părintele Vasquez și de la însoțitorul său am aflat cum s-a desfășurat prigoana împotriva misionarilor de când am fost eu prins. În același ținut unde se ascundea părintele Vasquez se mai aflau ascunși zece misionari. Cu toate că erau puțini, munceau urmând poruncile superiorilor la fel ca înainte de a fi alungați. Cea mai mare parte dintre ei se ascundeau în peșteri și chiar și în nopțile petrecute în vreo casă de creștin stăteau ascunși într-un perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]