79,860 matches
-
care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascultând răspunsurile. Deci așa, se gândi ea, Între domnul Savory, autor al cărții Hora mare și veselă, și un astfel de eșec nu se Întindea un gol atât de mare. Se agăță de fraza lui. — Sănătatea, spuse ea. Aceasta-i misiunea dumneavoastră? Nu chestia cu „numai pentru adulți“. Cărțile dumneavoastră sunt acordate ca premiu În școli. Ironia ei fusese puțin prea evidentă. — Sunt mândru de asta, spuse el. Generația mai tânără a fost creșcută Într-o tradiție șănătoasă. Ea observă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul Joyce verificând conturile. Și În tot acest interval, În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului Eckman, va aduna praf pe paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe zăpadă de mâine după-amiază, spuse Gerski mai târziu În acea seară. — Nu este prietenul meu, Gerski. Mă aflu aici pentru achiziționarea butonilor Fabergé și atât, zise Lauren, pe un ton cât se poate de neconvingător. Lauren era, desigur, În misiune. I se pusese pata rău pe Giles Monterey. În ciuda totalei neseriozități cu care tratează căsătoria și iubirea, proaspăt divorțata Își ia foarte În serios munca. Lauren mișcă cu zgomot crestele de cocoș prin farfurie. Nu pot să mănânc chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucrurile erau exact așa cum păreau a fi? Sophia era mult prea deșteaptă Încât să facă Întocmai ceea ce părea să facă. Mă chinuise pe mine cu flirtatul ei cu Hunter, distrăgându-ne astfel atenția lui Marci și mie de la adevărata ei misiune - aceea de a pune ghearele pe Christopher. Poate că stătusem prea mult În preajma proaspetelor divorțate și ele mă influențaseră În rău. Erau paranoice când era vorba de bărbați, nimic surprinzător În asta, și mă transformaseră și pe mine Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii în ceaslov, Helen împinge telefonul pe scaun până ce-mi atinge coapsa, zicând: — Spune că sunt ocupată. O fi Departamentul de Stat, cu date despre o nouă misiune. O fi vreun guvern străin, cu vreo poveste de capă și spadă. Vreun baron al drogurilor căruia trebuie să i se facă felul. Sau vreun criminal de carieră care trebuie scos la pensie. Mona își deschide în poală Cartea oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru că eu mă refer la o sculă cu care să poți fute. Vorbesc despre o bucată țeapănă de țesut spongios, bine irigat, cu o cupolă roșiatică și bombată, din care țâșnește spermă, țâșnește viață: picături dătătoare de viață! Dumnezeule, ce misiune nobilă! Compania bărbaților mi se pare mult, mult mai plăcută, ție nu? Am întrebat, ție nu? — Ba da, categoric. Legătura non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și amiciție. — Da, da, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a devenit a treia țară din lume, după Rusia și Statele Unite, care trimite independent om în spațiu. După aceea, China a lansat de mai multe ori navele spațiale de serie Shenzhou. Nu numai că astronauții chinezi au îndeplinit cu succes misiunea, dar au ajuns în spațiu și două chinezoaice și au fost predate cursuri din spațiul extraterestru. În 29 septembrie 2011, a fost lansat de la Centrul de lansare din Jiuquan, primul laborator chinez în spațiul cosmic: Tiangong 1. Modulul are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de lansare din Jiuquan, primul laborator chinez în spațiul cosmic: Tiangong 1. Modulul are o lungime de 10,4 m și un diametru maxim de 3,35 m. Până în 2013, navele spațiale chineze Shenzhou 8, 9 și 10 au îndeplinit misiunile de cuplare automată și manuală cu modulul Tiangong 1. Programul de explorare a Lunii Acest program include trei faze. Prima plasarea pe orbite selenare a sateliților de prospecțiuni. Faza a doua aterizarea lină pe Lună a navei spațiale și efectuarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
juridic al activităților destinate ocrotirii mediului înconjurător. Pentru întărirea protecției biodiversității, Ministerul pentru Ocrotirea Mediului împreună cu alte peste 20 de departamente ale țării au redactat " Strategia și programul de acțiune pentru protecția biodiversității din China" (2011-2030), care prevede obiectivele generale, misiunile strategice și acțiunile prioritare, în următorii 20 de ani, pentru protejarea biodiversității. Și proiectul de salvare a animalelor sălbatice pe cale de dispariție a obținut rezultate bune. Au fost construite, în China, 250 de centre de reproducere și creștere a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe care se afla un munte al zeilor unde creșteau plante cu calități deosebite. Dacă le consumau, oamenii își puteau prelungi viața. Prin urmare, împăratul Qin Shi Huang a trimis preoți să caute aceste plante. Primul care a primit această misiune a fost Lu Sheng. El a plecat din Jieshi, cum se numea în acea vreme, actualul oraș-port Qinhuangdao din provincia Hebei, dar n-a găsit muntele descris. În 1992, a fost ridicat în parcul Dongshan din orașul Qinhuangdao un monument
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe Tuibagewa, fiu al Zeului Cerului în lumea muritorilor, ca să-i scape pe pământeni de nenorocire. Acesta a venit în Tibet și a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ani, el câștigă cursa de cai organizată pentru tinerii din trib, trofeul fiind chiar tronul regelui. De atunci, regele Ghesar, punându-și în valoare forța și mintea dumnezeiască, a purtat nenumărate bătălii, toate încununate de victorie, îndeplinindu-și cu cinste misiunea. După ce omoară toți demonii de pe pământ, Ghesar se întoarce în lumea cerească, împreună cu mama și soția lui. Povestea regelui Ghesar, una din cele mai ample epopei din lume, are mai mult de 120 de părți, peste un milion de strofe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Wei. În acea perioadă, principatele puternice vroiau să domine întreaga țară. Regele statului Wei era și el ambițios și se pregătea să lanseze atacuri, pentru a cuceri mai întâi statul Zhao. Ministrul Ji Liang se afla, în acel moment, în misiune în alte țări. Auzind, însă, vestea, s-a îngrijorat profund și s-a întors grăbit la palat, fără măcar să apuce să-și schimbe hainele cu care era îmbrăcat. Regele statului Wei tocmai pregătea atacurile. S-a mirat când l-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din antichitatea Chinei, când armata regatului Qin a încercuit orașul Handan, capitala regatului Zhao, regele Zhao a hotărât să-l trimită pe prințul Pingyuan în regatul Chu pentru a cere ajutor și a încheia o alianță. Pentru o astfel de misiune, prințul s-a gândit să fie însoțit de 20 de protejați ai săi, pricepuți la mânuirea armelor, dar și în arta negocierii. A ales personal 19 oameni, dar nu a reușit să se decidă asupra celui de-al 20-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atacare a inamicului prin ambuscadă și și-a desfășurat trupele conform unui plan bine gândit. În anul 260 î.e.n., armata statului Zhao condusă de Zhao Kuo a lansat o ofensivă de mare amploare. După primele confruntări, armata statului Qin cu misiunea de a păcăli inamicul a început să se retragă, creând astfel falsa impresie că nu poate să-i țină piept. Fără să verifice situația, Zhao Kuo a dat ordin să fie urmărită și atacată. Când trupele statului Zhao au intrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu bravură și cine știe cum rezista apărarea lui Dinamo și pianistul se purta ca o cizmă și ea a născut un băiețel și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vină ea la mine. Era simplu. Ca bună ziua. Ce nu puteam înțelege era ce făcuse să merite acel nene mic, gras și chel o asemenea distincție înălțătoare. Pentru că, hotărât lucru, nu părea să fie tocmai demn să îndeplinească așa o misiune. În primul și-n primul rând, judecați și voi singuri, gestul lui automat atunci când intra pe ușă era să se descotorosească de Patrie și s-o atârne în cuier. De parcă asta ar fi așteptat de nu știu când. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toate astea semănau din ce în ce mai bine cu simptomele inconfundabile ale unei dureri în cot. E adevărat, mai existau și momente în care mă bucuram de existența ei: atunci când chipiul dispărea din cuier și se reașeza pe creștetul lui nenea. Însemna că misiunea lui pacificatoare de aici se încheiase și că treaba cu servitul Patriei avea să se desfășoare prin alte locuri și pe la alte mămici. Nu știu care să fi fost motivele ei, dar mama nu se bucura atât de tare ca mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce acum semănau ca două picături cu odraslele naturale ale șobolanilor. Copiii axionilor și-au dat curînd seama că e o greșeală. Însă, după ce le-a trecut uimirea, au Încercat cu mult curaj, conduși de neînfricatul Alyak - să-și continue misiunea de a stabili contactul cu specia dominantă, care acum văzuseră limpede că e reprezentată de rasa umană. Restul cărții reproducea descrierea amănunțită a morților lor cumplite, victime ale acestei specii necruțătoare, În ciuda faptului că adevărații șobolani, care Încă mai credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul căpăta În Întunericul acela o Însemnătate atît de profundă, Încît misiunea lor părea ceva meschin, o aventură factice, o goană ridicolă În noapte, desfășurată În mare viteză undeva la periferia experienței umane obișnuite, normale; Rowe simțea un fel de nostalgie a acestei lumi obișnuite, normale: ar fi vrut să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră corpurile lor, misiunile, evadările, și plictiselile lor care-mi goleau de sens orice reacție proprie. Conștient de aceste suprapuneri, a trebuit să mă forțez să conduc grijuliu, oferindu-mi posibilitățile propriului corp coloanelor de direcție proeminente și parasolarelor. La început, am urmat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care dăm dovadă noi, românii, față de problemele majore care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără îndoială, ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în societate pentru a trezi din nou conștiințele amorțite ori lăsate în paragină. Prin această carte, lansez și eu încă un apel societății civile să se implice mult mai mult în treburile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
valabilă și astăzi, că „inferioritatea moralei politice din zilele noastre nu se poate explica deci prin antinomia teoretică dintre moral și politic, nici prin nivelul scăzut al masei, ci printr-o lipsă de înțelegere, din partea omului politic, a adevăratei sale misiuni, prin criza de morală a conducătorilor.” 3. Principalii «arhitecți» ai României postdecembriste La o privire mai atentă și imparțială, putem aprecia că după 1989 două figuri politice, destul de controversate, arhitecți ai României postcomuniste, și-au disputat hegemonia pe scena politicii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]