10,397 matches
-
lumina și mai ales spre banii Domnului Andrei. Eroul a descoperit altă față a vieții. Înainte avusese de toate. Succes. Bani. O casă frumoasă cu mobilă stil. Admiratoare. După aceea lucrurile s-au inversat. A pierdut casa, a rămas fără mobila stil, fără bani și în cele din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care n-o mai spălaseră decât ploile. Dar cel mai ciudat era Victor, un bătrân slab, chiar costeliv, care se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timp, dar face pe nebunul și se plimbă prin azil de parcă ar fi...” Și scuipa pe alții, denigrându-mă. 9 Se făcea că eram într-un fel de casă izolată, undeva pe un câmp. Clădirea nouă, abia terminată, fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci am văzut sala și am simțit o emoție încă și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întâmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sunt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aripă, și nu știu cum să mai ajung la ea, ca și cum trecerile ar fi fost zidite. Și În acea altă aripă sunt camere peste camere, eu le-am văzut bine altădată, e imposibil să le fi visat Într-un alt vis, cu mobile vechi și gravuri șterse, console cu mici teatre stil secolul XVIII, din carton decupat, canapele cu huse mari, brodate și rafturi cu cărți nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
manifestele rozacruceene... I-am pus câteva Întrebări ghidului, care a zâmbit: „Dacă ați ști câți cercetători de științe oculte vin aici În pelerinaj... Se spune că aceasta era sala inițierii...“ Pătrunzând din Întâmplare Într-o sală Încă nerestaurată, cu câteva mobile prăfuite, am văzut că podeaua era ocupată toată de cutii mari de carton. Am căutat În ele la Întâmplare, și-mi căzură ochii pe niște resturi de volume În ebraică, după toate aparențele din secolul al XVII-lea. Ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns niște vitrine de expoziție și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni cu mantii lungi, galbene. O piață locuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea o sută de ferestre, toate mobile, și fiecare dădea spre un segment diferit al spațiului-timp. Coastele lui nu marcau pliuri euclidiene, ci frângeau țesătura cosmică, rabatau catastrofe, răsfoiau pagini din lumi paralele. Cine spusese că turla asta de Notre-Dame-de-la-Brocante servea „à suspendre Paris au plafond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
valoarea se schimbă mai repede ca gîndul. Bine, gîndi Diavolul. Se apleacă afară pe fereastra cabinei proiecționistului și Într-o clipită face să se evapore conținutul buzunarelor și poșetelor publicului. Portofelele, banii, cărțile de credit, actele de identitate, PDA-urile, mobilele, pagerele și cheile, toate dispărute. Toți se simt mai ușori. Se foiesc pe scaune, fără să-și dea seama că au fost buzunăriți. Voci din mulțime: „Dar valoarea artei este atît de evidentă?“, „ Dar cum rămîne cu poezia?“, „Despre banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o daună adusă mediului și o insultă la adresa libertății, susține un autor nomad. Wakefield scrie o notiță pe un șervețel de cocktail: „Eu cred În cort, În masa pliantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ne spui care ar fi pentru tine casa de vis, Îl somează Franțoise. — Da. Să nu omiți nimic! se preling obraznice cuvintele, cu vocea Marianei, de pe buzele Cybellei. Wakefield pare să cadă pe gînduri. — Vreau o casă care să fie mobilă, dar staționară, situată Într-un loc sigur, fără frontiere, cu oameni iubitori de pace. Redbone Îl fulgeră cu privirea dintr-un colț Întunecos. — Vreau și eu o casă din asta, spune barmanul. — Hm, vrei să trăiești Într-un paradox, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de unu la un milion. Doar că a fost exact atunci când trebuie să fi rămas însărcinată. Posomorâtă, Fran luă o gură din ceaiul tare, menit s-o calmeze, pe care i-l pusese în față Henrietta. Stăteau în bucătăria cu mobilă de stejar decolorată a Henriettei, în care domneau ordinea și o atmosferă foarte domestică, deși Henrietta în persoană rareori făcea altceva decât să deschidă câte un borcan de roșii uscate la soare și să le amestece în sosul pentru paste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
băteam și eu și mama. Dacă se despărțea de el? trebuia să ia altul. A preferat să stea cu el. Mama a făcut 53 de ani. Arată rău acuma. Eu am ajutat-o cât am putut afară, i-am luat mobilă, i-am luat frigider, televizor, i-am luat casă la ICRAL. Izbăvirea În ’93 a murit tata. Când am auzit că e la spital, m-am dus la el - deja nu mă cunoștea. Când a dat în metastază, cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
al treilea. O consemnare expresivă (trucat postdatată...) a atmosferei, cu amestecul ei de extravaganță provocatoare și snobism novator foarte în spiritul „anilor nebuni”, întîlnim și în romanul Patul lui Procust. Naratorul Fred Vasilescu o întîlnește pe doamna T. (amatoare de mobilă și interioare cubiste, familiară a cercurilor avangardiste...) „la vernisajul unei expoziții colective a unui grup de pictori și sculptori de avangardă... O expoziție foarte frecventată, cel puțin la vernisaj, din pricină că era moda de a fi ostentativ, de a fi neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale unei epoci - nu trebuie confundată însă cu utilitarismul „de comandă”, ea ține de o evoluție așa-zicînd „obiectivă”, fiind comandată exclusiv de spiritul timpului: „un stil arhitectonic nu ia naștere pe planșa unui arhitect comandat și nu se impune ca mobilele lui Brumărescu, ci e rezultatul necesităților materiale și al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de edilii cretini pornește și din concepția greșită că neamul românesc și-a trăit epocele de adevărată și mare glorie. Adevărul este că întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Iancu își afirmă rolul inițiator și precursoratul. Mai mult însă decît Contimporanul, o preocupare susținută în acest sens a avut-o revista Integral, al cărei atelier — sub conducerea lui M.H. Maxy, Victor Brauner și Corneliu Mihăilescu — executa „decoruri interioare, mobilă, covoare, ceramică, decoruri și costume teatrale, construcții scenice, afișe teatrale și cinematice” (cf. nr. 1). În numărul 9 al aceleiași reviste este anunțată și prezentată expoziția Academiei Artelor Decorative din Str. Cîmpineanu, subintitulată „Salon permanent de artă decorativă pentru interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decorativă pentru interiorul modern”. Alături de o listă a „cursurilor permanente” ale Academiei, intrate deja în al treilea an de existență, sînt amintite lucrările („schițele”) expuse de A. Vespremie (obiecte în metal, cărți legate, lămpi, lucrări în fildeș) și M.H. Maxy („mobilă modernă de boudoir”, perne, covoare). Obiectele artistice expuse sînt dintre cele mai diverse: pictură, litografie, gravuri în lemn, sculptură, desen, obiecte de artă decorativă, cristaluri, ceramică modernă ș.a.m.d. Indiferent de modelul asumat (Bauhaus-ul german, realismul și productivismul rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Town. Am intrat pe ușa aflată la etajul al cincilea al unei clădiri imense și-am căutat de Îndată o canapea confortabilă pe care să mă prăbușesc și să-mi revin după ascensiune. Dar nu era nimic. Nici urmă de mobilă. Doar cutii cu haine, o saltea pe un cadru de lemn jos, care În mod sigur apucase și zile mai bune, un televizor cu ecran plat uriaș și sute de casete video. — Mi-e teamă că nu e prea primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dintr-odată, n-aș mai face altceva toată ziua decît să decorez casa. Am o energie extraordinară și petrec nenumărate ore la Homebase, alegînd culori de vopsele, și chiar și mai multe ore la John Lewis, cu gîndul numai la mobilă pentru camera copilului și hăinuțe, dar neîndrăznind să cumpăr nimic, superstițioasa de mine, și așteptînd să cumpăr primul costumaș pentru bebeluș pînă după ce mă Întorc de la maternitate. Dar, după ce am făcut cam tot ce se putea, cînd toți pereții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
hăinuțe, dar neîndrăznind să cumpăr nimic, superstițioasa de mine, și așteptînd să cumpăr primul costumaș pentru bebeluș pînă după ce mă Întorc de la maternitate. Dar, după ce am făcut cam tot ce se putea, cînd toți pereții au fost vopsiți și toată mobila a fost rearanjată, iar eu Încă mai am energie de risipit, Dan sugerează o petrecere de casă nouă. Recunoaștem amîndoi că e cam tîrziu pentru asta, dar cumpărarea apartamentului a durat mai mult decît anticipaserăm, căci, În ultima clipă, apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coada Între picioare. Rahat. De ce naiba se Întîmplă asta cînd sînt eu aici? Mă strecor de-a lungul coridorului și aud sunete care dovedesc clar că e cineva Înăuntru. Se Închide o ușă. Zgomot de pași. Cineva se lovește de mobile. Rahat. Inima Îmi bate ca un ciocan și, stînd la ușa dormitorului, Îmi dau seama că nu sînt În stare să fac față unei astfel de situații. Ar trebui să o iau la fugă, să alerg afară și să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și cealaltă din piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]