5,311 matches
-
lăsând mașina să se ocupe de Kane. Trebuie să punem umărul. Iată de ce-i comandăm lui Nostromo. Când o mașină nu-i dă unei probleme de capăt, rămâne treaba noastră. Și-apoi, vreau să văd cu ochii mei cum explodează monstrul ăsta în spațiu când l-om ejecta din sas! Nimic nu era mai neconform cu temperamentul lui Dallas ca o tiradă inspirată. Oricum aceasta produse un efect salutar asupra moralului echipajului. Prinseră curaj să se privească din nou în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
substanțe în afara metalului pe care acidul nu le poate traversa așa de ușor, zise Brett, dovedind că gândirea lui mergea în același sens cu a lui Ripley. O coardă de trylon, de exemplu. Dacă facem o plasă din asta, capturăm monstrul fără să-i facem rău. Nu-l va speria ca... să zicem, o cutie solidă de metal. (Privi în jur.) Ce ziceți? O fac foarte repede. ― Chiar crede că mergem după fluturi, ironiză Lambert. ― Cum facem s-o băgăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
câteva șocuri electrice, destul de puternice pentru a o irita dar nu pentru a o răni. Doi membri ai echipajului o împing puțin câte puțin spre plasă, apoi îi atrag atenția după ce e prinsă, iar alții o târăsc spre sasul principal. Monstrul răspândește acid pe plasă pentru a scăpa, dar poate că nu. Alte două plase așteaptă la îndemână pentru a fi folosite dacă e cazul. După aceea aruncă monstrul în sas, închide tambuchiul și se debarasează de această creatură urgent. Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atrag atenția după ce e prinsă, iar alții o târăsc spre sasul principal. Monstrul răspândește acid pe plasă pentru a scăpa, dar poate că nu. Alte două plase așteaptă la îndemână pentru a fi folosite dacă e cazul. După aceea aruncă monstrul în sas, închide tambuchiul și se debarasează de această creatură urgent. Adio, Străine! Drum bun spre Arcturus. Adio coșmar! Bună ziua, Pământ și salubritate! Își aduse brusc aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Parker se surprinse regretând că fabricarea capcanei nu era mai complicată decât crezuse la început. I-ar fi luat mai puțin timp pentru căutări. În acest timp, restul echipajului își rodea unghiile. La unii, întrebarea inițială: "unde s-a ascuns monstrul?" Tindea să fie înlocuită de extrapolări iritante precum: "Ce face monstrul?" Numai unul dintre membrii grupului își ocupa mintea cu alte gânduri. Gânduri în care se scufundau și care ajunseseră la un punct critic. Se găsea în fața a două posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decât crezuse la început. I-ar fi luat mai puțin timp pentru căutări. În acest timp, restul echipajului își rodea unghiile. La unii, întrebarea inițială: "unde s-a ascuns monstrul?" Tindea să fie înlocuită de extrapolări iritante precum: "Ce face monstrul?" Numai unul dintre membrii grupului își ocupa mintea cu alte gânduri. Gânduri în care se scufundau și care ajunseseră la un punct critic. Se găsea în fața a două posibilități. Ori să împărtășească descoperirile sale întregului echipaj, ori să aprofundeze singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu este vorba aici de putere ci de lungime de undă. Creatura era capabilă să le respingă pe acelea care erau utilizate de către sonde. Am mai discutat ca și cum cu privire la acest fenomen. ― Presupunând că eu cred... deși nu e cazul... că monstrul era capabil să genereze un câmp defensiv care sa oprească radiațiile sondelor, Mama putea găsi alte indicații în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Înainte de a muri. Kane s-a văitat că-i era foame. S-a văzut la masă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de creatură și de altfel nici n-avem timp să instalăm niște jucărele gingașe, cum ar fi un regulator de curent, de exemplu. Nu facem minuni, știți! ― E prima dată când recunoașteți, zise Ripley. Parker îi aruncă o privire otrăvită. ― Monstrul ăsta împuțit n-o să aibă de suferit, numai dacă n-o avea un sistem nervos mai sensibil decât al nostru, explică Brett. Dar pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
am putut să fac în timpul pe care l-am avut la dispoziție. ― Ai lucrat minunat, Ash! recunoscu Dallas. (Luă radarul din mâinile lui Ripley.) Ne va fi de mare ajutor, mai mult decât trebuie pentru a-i veni de hac monstrului. Cum l-ai asamblat? În loc de răspuns, Ash scoase din buzunar un alt instrument, adevărată replică a primului și i-l înmână. ― Bun. Înseamnă că putem forma două echipe. Nu am instrucțiuni foarte elaborate a vă da. Știți foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât de mică putea să ajungă un monstru de mărimea asta. Fugiră din atelier, ecoul ultimului urlet al colegului lor răsunându-le încă în urechi, definitiv imprimat în memoria lor. Parker îl cunoștea pe Brett de atâta amar de vreme, dar strigătul de groază pe care-l scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
degajat pentru a-i aplica lovitura fatală, ză zicem. Bun, o ardem cu laserul, de vreo șase ori până să mai apuce să ne facă bucăți. După aceea, cele șase răni se cicatrizează suficient de repede pentru a salva viața monstrului, dar nu pentru a împiedica supurarea. Ce fel de supurare? Acidul ar putea face în navă numeroase găuri, să roadă din nefericire circuitul de reglare a aerului, sau știu eu, generatorul care aprovizionează toate motoarele navei... Nu consider scenariul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a vedea de aproape rezultatele atacului lor. Cu toată așteptarea lor, căldura degajată de metalul în fuziune era atât de intensă încât intrară încet, atenți să nu dea peste vreo fisură sfârâitoare. Frigoriferele erau într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
riște viața pe o astfel de eventualitate. Parker... Parker se lăuda mereu că avea pielea tare. Se văita întruna, dar când era de lucru, apoi, punea osul la treabă. Dovadă, tuburile electrice și aruncătoarele de flăcări. Pe de altă parte, monstrul îi răpise prietenul apropiat. Și cunoștea posibilitățile armei cel mai bine. ― Parker ți-ai dorit întotdeauna o primă substanțială la sfârșitul călătoriei, dacă-mi aduc bine aminte. ― Și? răspunse inginerul, neliniștit. ― Intră-n gaură. ― De ce eu? Dallas se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fața ei. Era evident că ea nu înțelesese din ce pricină îi respinsese candidatura. Eh! nu contează. Într-o zi, poate, îi va spune... ― Te ocupi de sas, îi ordonă. Ash, rămâi aici și acoperi această extremitate în caz să monstrul mă doboară. Parker, tu și Lambert acoperiți ieșirea a doua de care ți-am spus. Îi privi în liniște. Ripley parcurse în goană vestibulul până la sasul tribord. O scurtă privire pe detector o liniști. Nimic de semnalat primprejur. Apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridică până la conductă, apoi își luă arma. ― Așa n-o să meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu-și putea închipui. Deh, viitorul va lămuri acest lucru! Tare ar fi vrut ca țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba de a scăpa, creatura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se așezase cu puțin timp în urmă. Înclină aruncătorul de flăcări. Dacă el reprezenta acum semnalul mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sexual) sau devin infractori . În acest sistem, în care educația este o problemă privată, cei rămași în afara sistemului educațional sunt ignorați de ceilalți, fiind liberi să facă ce vor. Dintre aceștia unii pot deveni infractori. La TV, i-a numit „monștri”, după ce au făcut infracțiuni în țările europene. Fenomenul infracționalității s-a manifestat în toate țările, în care indivizi au ucis în serie, sau simultan, mai mulți oameni, cu pistoale sau cu alte arme: albe sau otrăvuri (în sectele religioase), brusc
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Dumnezeului lui Israel. Aștrii, de exemplu, sunt creați de Dumnezeu în ziua a patra a creației (Gn 1,14-19). Divinitățile mesopotamiene erau identificate cu aștrii (zeul Șamaș era soarele, zeul Sin era luna, zeița Iștar era planeta Venus etc.). Și monștrii marini - care apar în unele mituri mesopotamiene ale creației - sunt creați de Dumnezeu în ziua a cincea (Gn 1,21). Concluzia raționamentului este limpede: dacă Dumnezeul lui Israel a creat aștrii și exista înainte de ei, religia lui Israel nu are
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blocului și am coborât iar în șanțurile murdare, respirând iar dragul nostru miros de pământ și râme și pupe lăptoase, dar mai ales mirosul pătrunzător al fricii. Ne-am pus iar măștile de carton pe fețe, transformîndu-ne în diavoli și monștri, și uriași, și balauri, și sălbatici, și am început să ne fugărim prin canalele întortocheate. Pe la opt seara a apărut Mendebilul. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut apropiindu-se de marginea șanțurilor. Crezusem că va sta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult mai mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau faci dragoste te-ai maculat definitiv. Nu era vorba, de fapt, de niște raționamente lucide, ci de impulsuri de la care nu mă puteam sustrage. Firește că mă chinuiam singur, dar nu puteam face altfel. Femeia mi se părea un monstru. Vedeam în ea de fapt un bărbat modificat, estropiat. Sânii, grăsimea depusă altfel pe corp, șoldurile lățite, părul diferit de al bărbaților mi se păreau niște infirmități rușinoase. Comportamentul feminin, grația unor mișcări, psihologia diferită le luam drept prefăcătorie. Priveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul mic și osos, dinții de liliac - și totuși o fetiță încîntată de a spune obscenități și idioții; nimic naiv-sentimental-feminin în ea. Zicea că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se vadă afară prin toate ferestrele, dar Gina mă trase mai departe, ca și când ar fi avut un traseu și un orar de la care nu trebuia să se abată. Intram în marea nebunie a nevertebratelor. Saloane întregi de vitrine cu monștri. Diavoli și îngeri de carne palidă, conservați în borcane cu spirt. "Greața sau moartea e cea care vine?" Gina se înfiora. De fapt, primele vitrine conservau exemplare mai curând grațioase: spongieri ca niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]