73,760 matches
-
în bibliotecă, Années Décisive de Oswald Spengler. Surprins de a găsi fraze întregi, formule, idei, paradoxe, din cursul lui Nae. Tot cursul lui de anul trecut (politică internă și externă, pace, război, definiția națiunii), toate loviturile lui (Singapore, Franța care moare, Rusia, puterea asiatică, Anglia în lichidare) totul e în Spengler cu o înmărmuritoare asemănare de termeni". Și încă n-am terminat. În ultimii ani s-au produs două asemenea dezvăluiri de plagiat incontestabil. Dl Alexandru George a demonstrat, în România
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
la Washington, s-au făcut eforturi instituționale și imaginative uriașe pentru a se etala în public tot ce putea să treacă drept reprezentativ pentru noi. Pe atunci, m-am amuzat pe ascuns, gîndindu-mă ce bine i-ar fi stat să moară glorios acolo Caprei vecinului. Sau cum ar fi arătat un compatriot de-al nostru așezat pe un gard, conform sistemului Te uiți și cîștigi - așteptînd să devină miliardar peste noapte, fără să-i dea prin minte că ar putea să
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
ochii noștri, albastre ape/ întinderi în care ne scăldam, parșivi, dar ca niște îngeri/ gata să le apărăm de roadele bogate ale țapinelor. Acolo, pe/ cîțiva metri patrați, s-ar fi putut întîmpla cea mai frumoasă/ poveste, am fi putut muri chiar de mîinile celor crezuți înșelați, și asta numai din/ cauză că pe un perete, cîndva,/ versurile unui poet cunoscut stătuseră scrise, inimi rebele/ pulsînd sîngele mut al necunoașterii? (Fetele din Cîrlibaba). Însă nu avem a face, după cum s-ar
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
Harrare" (ibidem). Într-o epocă roasă de mercantilism, cît de greu îi vine poeziei a se menține în starea sa de spontaneitate, în mirabila-i devenire, aptă a-și surprinde, în primul rînd, autorul! "Poesia nu-ți dă voie să mori,/ să fii al nimănui,/ chiar dacă la sfîrșitul mileniului cei mai mulți s-au învățat/ să numere bani decît metri antici,/ poți, desigur, trece liniștit pe stradă,/ liniștea ta e o frunză presată între coperțile unei cărți/ pe care nici n-ai visat
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful pe care-l vor șterge forfetarele instituțiilor de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi salva lumea..." (ibidem). Așadar, satira e înzestrată cu un rol soteriologic, e drept, grevat de semnul eventualității, izvorînd din indecizia morală a subiectului. De reținut circumstanța că autorul nu se mulțumește a vitupera fondul așa-zicînd istoric al
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
ca al unui acrobat/ bătrîn, atrage atenția, zîmbetul lui trist/ nu încîntă pe nimeni, singurătatea lui nu este rîvnită,/ aproape că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec de tristețe și însingurare). Ori într-o variantă mai dură, cu asperități exasperat naturaliste: "Singurătatea mi-a dat tîrcoale ca o cățea unui abator prosper,/ m-am furișat pe lîngă ostrețele pline de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și/ arătat cu degetul,/ sau, mut și transparent într-un parc, sfidător de absent,/ ca Dumnezeu....." (Poetul stă în casa lui și moare trist). Un corectiv
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și/ arătat cu degetul,/ sau, mut și transparent într-un parc, sfidător de absent,/ ca Dumnezeu....." (Poetul stă în casa lui și moare trist). Un corectiv, la fel de romantic, al acestui curs "mereu împotriva vieții" ce străbate poezia în cauză, îl constituie visul. Un vis de-o naivitate fantasmagorică, gata a transfigura realul mîhnitor, dar și conștient de sine, discret-ofensiv: "Frumoase sînt femeile bătrîne
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
provocat sfîrșitul, îi oferă titlul, după cum o altă inspiratoare eseniniană, Galina Benislavskaya, se vede celebrată postum într-o veritabilă baladă cu ritumuri alegru-macabre: Cînd amor nu mai e/ ne rămîne sub cer/ o Promenade des Anglais,/ un Hotel Angleterre.// Unii mor cînd vor ei,/ ceilalți nu-și cunosc ora;/ pentru blondul Serghei/ moare nu Isadora.// (Să juri, azi, nu-ți mai cer,/ pe-o eșarfă, un șal/ de un bleu deleter,-/ de un roșu prea pal!)// În decembrie-n trei,/ zi
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
de revolver.../ ...Dreapta, nesigură/ (mult alb/ pe case):/ pentru o singură/ inimă, șase;/ pentru o inimă singură, șase.// Eu, să juri, n-am să-ți cer,/ pe-un pachet de țigări/ Mozaic, sub un cer/ ca al negrelor gări!// Unii mor cînd vor ei,/ alții, cînd bate ora;/ unii mor ca Serghei,/ ceilalți, ca Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
o singură/ inimă, șase;/ pentru o inimă singură, șase.// Eu, să juri, n-am să-ți cer,/ pe-un pachet de țigări/ Mozaic, sub un cer/ ca al negrelor gări!// Unii mor cînd vor ei,/ alții, cînd bate ora;/ unii mor ca Serghei,/ ceilalți, ca Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
un pachet de țigări/ Mozaic, sub un cer/ ca al negrelor gări!// Unii mor cînd vor ei,/ alții, cînd bate ora;/ unii mor ca Serghei,/ ceilalți, ca Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
la care anume fuseserăm duși să o vizităm, noi, cei din Est, în cadrul programului american - creat pentru scriitorii din toate țările lumii - International Writing Programme - te copleșea... Un rest, foarte ascuns, din psihologia noastră românească veche, gen capra vecinului, să moară capra, adică, dacă tu nu ai apucat încă să ai măcar una în plus, funcționează, perfid și aici, cît facem caz noi scriitorii, moralizîndu-ne compatrioții... Fiindcă atunci cînd ajung pe una din galeriile de sus ale Uzinei, privind prin peretele
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Pentru acesta din urmă, chestiunea e una de onoare. Iar onoarea în joc e chiar a ministrului Mediului. Nu domnul Romică Tomescu e de vină, personal, că s-a rupt digul unui iaz nenorocit și că de pe urma acestei rupturi au murit peștii din două țări cu care ne învecinăm, dar ministrul Mediului care e dl Romică Tomescu nu se poate sustrage de la răspunderea de onoare pe care o presupune această funcție. Sau se poate sustrage, potrivit ideii că în România nu
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]
-
Vlașinii... I.P.:Eu numai am pus cerneala. Strămoșii mi-au dictat-o. Așa a fost să fie, așa că acum cu Urmașii Vlașinilor socotelile mele cu lumea s-au încheiat. M-am mutat la fata mea, la Bacău. Am venit să mor la Bacău. A treia zi de la sosire am și cumpărat aici un loc de veci. Apoi am așteptat să mor. Eram convinsă că voi muri dar Dumnezeu mi-a dat încă multe zile. Și prietenii Dumneavoastră, scriitorii, mi-au insuflat
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Urmașii Vlașinilor socotelile mele cu lumea s-au încheiat. M-am mutat la fata mea, la Bacău. Am venit să mor la Bacău. A treia zi de la sosire am și cumpărat aici un loc de veci. Apoi am așteptat să mor. Eram convinsă că voi muri dar Dumnezeu mi-a dat încă multe zile. Și prietenii Dumneavoastră, scriitorii, mi-au insuflat viață... parcă am reînviat. Vă simt pe toți foarte aproape. Știu, e o amăgire... fum. Cînd amintirile sînt mai tari
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
lumea s-au încheiat. M-am mutat la fata mea, la Bacău. Am venit să mor la Bacău. A treia zi de la sosire am și cumpărat aici un loc de veci. Apoi am așteptat să mor. Eram convinsă că voi muri dar Dumnezeu mi-a dat încă multe zile. Și prietenii Dumneavoastră, scriitorii, mi-au insuflat viață... parcă am reînviat. Vă simt pe toți foarte aproape. Știu, e o amăgire... fum. Cînd amintirile sînt mai tari ca prezentul. ...Stau cu aparatul
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Țuțea, dar ea nu este logică sau filosofică, ci artistică. Filosoful se "contrazice" în mod frecvent, dar ca artist rămâne în fiecare împrejurare el însuși. în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
dar ca artist rămâne în fiecare împrejurare el însuși. în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare..." Admirație sau
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
de sperma liliecilor morți./ N-am văzut niciodată o asemenea peșteră sau un tunel asemănător/ prin care înaintam de la naștere/ ca într-un fel de gestație prelungită./ Mama Bătrînă m-a vărsat de-a dreptul în subterana aceasta/ apoi a murit lîngă mine cu plămînii sufocați de cenușa radioactivă/ uitînd să-mi lase un semn măcar o dîră de sînge/ pe cenușa încă fierbinte. Pînă atunci/ n-am știut cum se numește lumina./ A trebuit să ies cu tavanul în cap
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
fragmentaristă" (aproape fiecare secvență e "rotundă" și ar putea fi citată că un mic film în sine!), dar cu o linie generală a construcției atît de plină de grație. Aflăm, de la începutul filmului, chiar din gură personajului principal, ca "va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și melancolic, care poate fi citit și că o modernă "comedie" cehoviana: traseul "omului care moare stupid, după o existență stupida", plictisul răzbunat în vorbe, nostalgia evadării; o comedie a "urîtului vieții", care nu vrea să demonstreze altceva decît că "Viața e frumoasă! (unchiule Șam!)"... Și iată cum i-a fost dat unui regizor britanic să
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Bruno Mazzoni constituie un izvor de seamă pentru a se pune în lumină diversitatea și expresivitatea limbii române populare din regiunea Maramureșului. Vom ilustra acest aspect cu un singur caz: fiind vorba de un cimitir, este normal ca noțiunea a muri să apară în forme diferite. Astfel sînt prezente în epitafe cîteva verbe sinonime, de ex. răposa, adormi, odihni, putrezi. Mult mai numeroase sînt însă expresiile sinonime dintre care cele mai frecvente sînt a lăsa și a părăsi viața. Urmează (boala
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
că asta,... pe asta,... pe Aurica adică, dacă n-o tăvălești zdravăn, dacă nu te iei la trîntă cu ea, pe unde-o fi, n-ai făcut nimic, - ca să știți! încheiase Cireș. Tocmai de fata aceasta se îndrăgostise eroul blînd. Murea după ea. Îi vorbea frumos, nu ca ăilalți, cu măscări. Da' nu mergea deloc cu frumosul, nici cu teoriile... De exemplu, într-o seară, - taman sub o claie - proaspăt ridicată cu furcoiul încă înfipt sus în ea, nu știa ce
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]