4,012 matches
-
caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o perie. Nasul umflat și el își micșorase nările și fiecare respirație se auzea ca un șuier. Puse lumânarea la loc și îngenunche și el în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Psalm după psalm, rugăciune după rugăciune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște arici ascundeau cu totul gura. În cea mai literară limbă turcă, prințul Constantin răspunse salutului imbrohorului și-și exprimă durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol. — Dar ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu-i acoperea toată fruntea care părea a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să-i adreseze cuvântul, așa că-i spuse în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Rami Efendi aproba din cap inflexiunile acute ale vocii lui Ștefan iar după el, fără nici o legătură cu textul în cauză, dădeau din cap și boierii valahi, așa înțoliți cum erau, cu caftane fie prea lungi, fie prea scurte. Pe sub mustața căruntă înflorea doar zâmbetul poliglotului Mihai Cantacuzino, care recunoștea versete întregi din Coran recitate cu măiestrie. Când a ieșit în antecameră, exaporitul s-a apropiat de vodă și i-a șoptit în românește: — Ce făcuși, frate? Brâncoveanu, uitându-și maiestatea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fire, i se părea că ceva anume, cuprins în vorbele măriei sale, îi scapă și că acel ceva este foarte important. Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în minte imaginea cortegiului mortuar de acum doi ani. Cerul era senin, neverosimil de albastru. Fără pic de vânt, făcliile din mâinile vinete cenușii ardeau palid în lumina puternică a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar. De atunci, de când a murit Theodora lui, ades își punea întrebarea dacă nu greșise punând prea multă patimă în politică și chiar acum când se simțea stânjenit de faptul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
insulele grecești de fiecare dată când la liturghie se deschid cărțile sfinte tipărite pe cheltuiala lui? Cu glas șoptit, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino își expuse și el planul lui: — Astă seară spițerul domniei tale o să-mi cănească barba și mustățile, ba chiar și sprâncenele, monahul paraclisului, care pare a avea același stat cu noi o să-mi dea un rând de haine monahicești și o desagă. Să poruncești să primesc o mârțoagă, vreo iapă stearpă cu care să pot pleca în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-a mai cănit ca să nu fie recunoscut! Într-adevăr, negrul aproape albăstrui al bărbii și mustăților adâncea ridurile și asprea expresia de hotărâre a feței Cantacuzinului. — Este o scrisoare de taină, continuă mitropolitul, așa că aș dori să o citesc în liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă de mare umilință să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și încuie ușa în urma lui. Trecu ca o vijelie printre dorobanții căpitanului Totoescu. Nimeni nu-l salută cum erau salutați beizadelele. Câte unul se mira cu glas tare la vederea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vinerea Mare la Prohod. Părinții de la mânăstire de la Nucet spun că toate găinile din sat au făcut ouă cu două gălbenușuri și rumânilor le e frică să pună cloști. Or să pună doar ouă de rață... Marele logofăt Ștefan își mușca mustața în timp ce tatăl său lustruia între degete tot atât de nervos capul bastonului pe care-și sprijinea bătrânețea. Spătarul Mihai era palid la față ca o lămâie, prințului Constantin îi trecuse căscatul, doar vodă asculta, asculta netulburat și, când Ștefan își lăsă ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prințul moștenitor Abdullah; aceasta se întâmpla cu aproape șase luni înainte de a-i succede regelui Fahd, care fusese mult timp bolnav. Deși Abdullah a împlinit optzeci de ani cu puțin timp în urmă, este încă rezistent și plin de viață. Mustața deasă și barbișonul sunt încă negre, iar modul său de a vorbi este liniștit și plin de demnitate. Când i-am spus că scriu această carte, mi-a zâmbit aprobator și mi-a atras atenția asupra unui exemplar al Coranului
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Totuși, grupul nostru a fost întâmpinat destul de corect de președintele Omar al-Bashir, un fost ofițer militar care venise la putere cu câțiva ani în urmă printr-o lovitură de stat. Bashir, care avea în jur de cincizeci de ani, purta mustață și o barbă scurtă bine îngrijită. Avea un aspect dur și ținea în mână un baston de lemn; înfățișarea sa emana seriozitate. Înainte de a trece la afaceri mi-a oferit un pahar înalt cu un lichid roz care părea să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
era militar și fu semnalat ca dezertor. Fu prins o lună mai târziu. Tradus în consiliul de război, făcu mărturisiri complete și intră în cele mai mici detalii asupra micii drame de familie, cauză a necazului său. Judecătorii, râzând pe sub mustață, pronunțară un verdict de achitare. Ce se întâmplă cu eroina noastră? Certată un pic de mama sa, femeie cu multă experiență, a devenit mai prudentă, iar această aventură o rândui perfect în lumea în care tocmai își luase gradele. Inițiatorul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să mă scoată din blegia mea vizibilă și să mă împingă de la spate în fața satului? Patul său de moarte pe lângă care am trecut toată clasa și i-am sărutat mâna acestui om slăbuț, stins în floarea vârstei, cu o mică mustață neagră și cu o expresie ca de icoană pe chipul său supt de suferință, nu-mi apare niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
exprimă sufletul uman, ci și lumea în care el se proiectează în afară sau îl acoperă ca niște văluri și cum natura și mediul social în mijlocul cărora își duce viața, obiectele și animalele care îi aparțin, chiar propria lui înfățișare, mustața pe care și-o lasă, hainele pe care le poartă (și le poartă într-un anumit fel) îl reprezintă, îl ascund sau îl exprimă după același mobil uneori misterios, alteori limpede și rațional cu care rostește cuvinte. Desigur, dar asta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și pașii mă duseră tot la dreapta. Altă piață cu statuie. Pustiu. Dintr-o stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care acoperea pământul. Mustața îi înflorise de sânge, care repede se făcu negru lângă gura rânjită și tăcută. Înțelesei că era mort. Și atunci țâșniră spre direcția din care venise omul gloanțe care făceau fiu-fiu, fiu-fiu și undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta... dar gloanțele se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un ceas-două și întoarce-te pe la șase, șase jumătate. Nichifor Crainic (Ion Dobre) m-a primit în biroul lui după ce santinela l-a anunțat că un scriitor îl roagă să-l primească. Era un om în puterea vârstei, tuciuriu, cu mustață și chelie avansată, exact cum arăta în proaspăta Istorie a literaturii române de G. Călinescu, pe care apucasem s-o cumpăr din banii mei din Fierbinți. Totuși parcă puțin mai gras și cu un chip mai puțin spiritualizat ca în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în fiecare număr avea câte ceva. Într-o zi i-am făcut o vizită cu Orleanu, să ne distrăm. Redacția Argus-ului era în aceeași clădire și avea administrație comună cu Timpul, director Grigore Gafencu, care era în diplomație. Bătrânul, cu mustăți uriașe, ne-a primit însă foarte cordial, crezîndu-ne admiratori de-ai lui. I-am spus că suntem redactori de jos de la Timpul și ne-am așezat, ca doi domni gravi, în fotolii. Orleanu și-a scos țigareta și a cerut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ușii) încît nu-l puteai evita. Dar eu gândeam că n-avea nevoie de salutul nostru și nu observasem decât târziu fenomenul. Venea primul și pleca ultimul și în acele minute stătea în picioare (era înalt, impunător, puțin chel, cu mustață de modă veche), nu răspundea la bună dimineața, bună ziua, care i se adresau, nici nu se uita, dar era la postul lui, fără să pară că ne observă curgerea, defilare dezordonată în aparență, pe care totuși o primea. A început
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și stropesc florile de pe cele două morminte iar cât timp ard lumânările Îmi trec prin minte imaginile bunilor mei; tatăl și bunica paternă, restul bunicilor fiind Înmormântați În altă parte. Pe tata Îl văd Întotdeauna tânăr, Înalt, suplu, drept, cu mustața lui deasă și neagră, cu părul dat peste cap, un bărbat Împlinit În viața de familie, Înconjurat de cei patru prichindei care se bucurau la sosirea lui, acasă, de la muncă. Ne Îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne Înconjurau pe toți
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dughene. Se opriră chiar în mijlocul pieței, în fața unei mici construcții în formă de ghiulea, spoită cu albastru. Înăuntru, în singura încăpere a casei, luminată doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă și pleoștită. Ei tăceau, umiliți că intră ca după o înfrângere și furioși pe propria lor tăcere, pe care le venea din ce în ce mai greu s-o rupă, pe măsură ce se prelungea. Treceau pragul fără să-l privească pe Ballester, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îl privea cum urcă. Arabul nu-și ridicase capul nici măcar o singură dată. - Bun venit, spuse Daru, când cei doi ajunseră în fața școlii. Intrați să vă încălziți. Balducci coborî greoi de pe cal, ținând întruna capătul frânghiei. Îi zâmbi învățătorului pe sub mustățile zbârlite. Ochii lui mici și negri, înfundați sub fruntea arsă de soare, și zbârciturile din jurul gurii îi dădeau o înfățișare atentă și sârguincioasă. Daru duse calul de căpăstru în magazie și se întoarse la cei doi oameni care-l așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își ridică mustața din paharul cu ceai: - Aici, fiule. - Ciudați elevi, n-am ce spune! Dormiți la mine? - Nu. Eu mă întorc la El Ameur. Iar tu o să-l predai pe omul ăsta la Tinguit. E așteptat acolo. Balducci îl privea pe Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]