2,706 matches
-
submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia... Strălucea. Ca și cum ar fi avut o lumină în interior, ca și cum ar fi fost introdusă într-o priză și curentul ar fi năvălit prin venele ei metalice. Se întoarse către ușă și o introduse acolo unde ar fi trebuit să fie fanta. Cheia intră. O întoarse spre dreapta. O dată. De două ori. Gata cu visul, revenim la normalitate, nu mai beau decât lapte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri, vădit surescitată, de la saloane la oficiu, de la oficiu la camera copiilor... Voia probabil să-și liniștească nervii care năvăleau neînfrânați, asemenea unei hoarde de tătari pe caii sălbăticiți din stepele asiatice. Purta încă în întreaga ființă sacrilegiul pe care îl înfăptuise. Acum parcă îi părea chiar rău, avea remușcări, dar era prea târziu, nimeni și nimic nu mai putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care avea să-i încununeze viața cu o bucurie fără asemănare. Alex și Ina își imaginară cum în camera alăturată se derula un eveniment. Nu dură mult timp că Mihăiță, cu vioara într-o mână și cu arcușul în alta, năvăli în sufragerie unde își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât de emoție pentru darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de cuviință! Față de Dumnezeu ți-ai mărturisit păcatul, dar dacă... Și nu termină. Nu-i spusese nici da nici nu. Olga rămase mai departe cu gândurile ei. n fond, Își spuse ea, nu sunt chiar atât de vinovată. Atunci când au năvălit țiganii în maternitate, eu mă aflam cu băiatul Inei în brațe. Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În vreo cârciumă de-a șoferilor de prin Queens - orice ar fi hotărât taximetristul să facă cu banii ăștia ar fi reprezentat o activitate mai nobilă decât a cumpăra Încă o cană de cafea Starbucks. Încărcată de disprețuitoare indignare am năvălit În clădire, fără să acord vreo atenție privirilor dezaprobatoare ale unui grup de Tocători dintr-un colț. L-am văzut pe Benji coborând dintr-unul dintre lifturile Bergman, dar m-am Întors repede cu spatele, ca să nu mai pierd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pricina era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut de făcut cineva În toaleta femeilor sau a bărbaților, nu reprezenta o scuză acceptabilă pentru a nu fi disponibil exact atunci când prezența ta era solicitată, iar eu trebuia să năvălesc Înăuntru - și mă uitam uneori pe sub ușă ca să văd dacă nu recunoșteam pantofii persoanei căutate - și să cer, cu toată umilința de care eram În stare, ca el sau ea să termine ce aveau de făcut și să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai este același. „Ce dracu’ ai de te tragi de urechi?“, mă Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o ca o dovadă maximă de afecțiune. Iată iar ocolul spre clipa de față, acel aer năvălindu-mi În piept cu furie, un aer violent, vizualizat În mișcarea de a-mi umple plămânii peste capacitatea lor normală; dar de ce imaginea aerului devenise brusc cea mai importantă nu Înțelegeam, Însă Îmi dădeam seama că de acesta depindea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a antrenat-o mereu pe Anca, aceasta destăinuindu-mi În clipe grele că a fost victima nebunului Fredy. Acest porc bătrân mi-a făcut și mie propuneri. Vocea naratorului Citesc și nu reușesc să umplu golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Te aștept mereu și te voi aștepta până când, singur, te vei Întoarce. Jurnalul lui M. Oglinda din ușa șifonierului din fața patului meu mă amenință În vis cu tot felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei și năvălesc peste mine; sunt de diferite mărimi, unele necunoscute ca specii zoologice. Nici nu pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-i port. Când pun ochelari, am senzația că ceva material se interpune Între mine și real și deodată totul se deformează În mod ciudat, stricându-mi acel echilibru natural În care trăiesc. Obiectele nu mai sunt aceleași și, brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe A., care chițcăie pe la ușă s-o primesc; nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-ai recunoscut-o. Asta înseamnă doar că trebuie să mai poftești pe la noi, ca să nu ne uiți! făcu Victor strîngîndu-le mâna. Disecară pe interpreți amănunțit, sărind însă cu toții pe Nadina și pe Brumaru. Pe când criticau și lăudau de zor, năvăli la dânșii Gogu Ionescu, asudat de entuziasm, strălucitor și răgușit, întrebînd frenetic, cum întreba pe toată lumea: ― Ei, ce ziceți de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu pierdem vremea și să-l încurcăm pe dumnealui! Plutonierul oferi un scaun învățătorului. Vorbiră despre lucruri indiferente. Un moment apăru și doamna Boiangiu să întrebe pe Dragoș ce mai face Florica. Pe urmă, peste vreo jumătate de ceas, năvăli Nicolae, fratele învățătorului, care nu fusese acasă și aflase de la oameni. Era speriat și furios. Strigă că are să se ducă la boierul Miron, să-i cadă în genunchi... Boiangiu se supără: să nu-i facă lui neplăceri, altfel întoarce foaia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cetățenească", "guvernul vă poartă de grije", sfârșind jovial și mulțumit: ― Și acuma rămâneți sănătoși, copii!... Eu am încredere în voi, precum și voi să aveți încredere în mine! Așa, copii!... Liniște, ordine și muncă!... Așa!... Aidem, căpitane!... Noroc și sănătate! Țăranii năvăliră afară din curtea primăriei. Boerescu vru să conducă pe Iuga până acasă. Bătrânul refuză. Își luară rămas bun, îmbrățișîndu-se. Prefectul se urcă în trăsură cu căpitanul. Ei porniră în stânga, spre Lespezi, Miron Iuga în dreapta, pe jos, singur. ― Ți-a plăcut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
picioare. Genunchii însă n-au rezistat, încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea divanului. Aripile neglijeului atunci s-au desfăcut, dezvelindu-i sânii, pântecele, picioarele, fără ca ea să-și mai dea seama. Ochii ei îngroziți priveau pe țăranul care năvălise în camera ei. Într-o frântură de secundă i se păru cunoscut, își reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu sania când s-au speriat caii, și cât a impresionat-o atunci forța lui neobișnuita și siguranța lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe urmă nici ea n-are să le uite pe ele. Dumitru, învîrtind căciula în mâini, tocmai spunea lângă scară că lespezenii sunt liniștiți și le pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stați, măi, să nu plecăm cu mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce ți-e frică, Ioane, că nu mai sunt boieri! Unul năvăli spre cerdac unde slujnicele dereticau lăcrimând. Ceilalți, ca oile, năvăliră după el. Femeile fugiră în casă cu țipete de spaimă. De pe uliță soseau mereu alți țărani care prinseseră de veste că se strânge lumea la curte. Cei pătrunși în casă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce ți-e frică, Ioane, că nu mai sunt boieri! Unul năvăli spre cerdac unde slujnicele dereticau lăcrimând. Ceilalți, ca oile, năvăliră după el. Femeile fugiră în casă cu țipete de spaimă. De pe uliță soseau mereu alți țărani care prinseseră de veste că se strânge lumea la curte. Cei pătrunși în casă se înverșunau lărmăluind și spărgând, ca și când s-ar fi luptat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau complotează. Boiangiu se încruntă. Vasăzică nu se astâmpără deloc țopîr-lanii? Totuși, prudent, hotărî să-i lase în pace. Dacă nu fac tărăboi, de ce să-i stîrnească? Peste mai puțin de jumătate de ceas un jandarm, care stătea prin ogradă, năvăli în biroul șefului, raportând cu sufletul pe buze: ― Dom' plutonier, foc!... Arde conacul! Șeful ieși speriat afară. Da, în direcția conacului lui Cosma Buruiană bolboceau nori groși de fum. Nu mai putea rămâne nepăsător. Ar risca să fie trimis în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați ascultat și pe mine! ― Ia mai închide gura și nu mi te prăpădi cu firea! zise liniștit bătrânul Iuga. Lasă-i să vie! Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conacul vechi era plină de țărani. Logofătul, mai zăpăcit, aruncă câte o vorbă bună când unuia, când altuia, iar pe urmă se proțăpi în dreptul ușii, între doi stâlpi ai cerdacului, parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îmbrîncindu-se fără odihnă, treceau peste trupul lui, îl călcau în picioare, apăsîndu-i și frămîntîndu-l cu pământul în care își înfipsese din viață toate rădăcinile. 5 ― Petrică, sai că oamenii au omorât pe boierul cel bătrîn! strigă în gura mare Marioara, năvălind în ogradă. Vino, Petrică, degrabă, să nu se apuce de vreo poznă și mai mare! Petre Petre isprăvise poarta și ciocănea în fundul bătăturii, la grajd, numai ca să aibă de lucru și să nu fie mânat a se mai amesteca în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară, măi oameni, că... Era odaia de culcare a Nadinei, cu patul larg, cu fotografia ei mare la căpătâi, pe perete. Petre străbătu până lângă pat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]