2,943 matches
-
considera categoric suspect faptul că eram singur și a făcut absolut tot ce a putut ca să afle cam ce hram port. Bolnav, necredincios sau spion... Era probabil obișnuit fie cu familii israeliene, fie cu autocare pline cu turiști de toate națiile, iar excursioniștii solitari nu-i inspirau nicio încredere. Un tip rău n-are prieteni. Îi dau dreptate întru totul. Iar pe mine mă acuz că m-am uitat până acum de sus la procesiunile nesfârșite de pe Via Dolorosa sau, la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar fi cedat ispitei? Căci, fracturându-se, prin schisme succesive, în Biserici autonome, fiecare cu propria-i jurisdicție, Roma, Alexandria și Antiohia topindu-se în cadrele Imperiului Roman, creștinismul a prins rădăcini și consistență din Caucaz și până în Pirinei. Multe nații situate la est de Europa celebrează botezul ca find data lor de naștere, iar apartenențele confesionale se aseamănă cu niște plăci tectonice pentru că au fost încărcate cu un destin etnic. Perși și asiatici au devenit nestorieni, egipteni, armeni și abisinieni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
două ori nevoie de Iuda pentru îndeplinirea contractului său mântuitor: întâi, pentru a putea ajunge la Tatăl său prin marea poartă a sacrificiului, și apoi, pentru a reveni pe pământ, prin intermediul apostolilor, pentru "a merge să propovăduiască învățătura sa tuturor națiilor" și a se lăsa însemnat de ele. Faptul că nu există sanctuare, imnuri și statui întru slava Iscarioteanului în cele patru colțuri ale planetei creștine îmi pare a fi un semn de lipsă de inteligență și de ingratitudine. * * * Într-un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Apoi, pe dreapta, Mahmudia: sat pe care noi l-am primit de la Turci ca urbe. Are un polițai ș-un vardist, dar nu-i decât un sat de 2000 de locuitori. Moschee, biserică. Mori de vânt. Arbori. Trăesc aici toate națiile Dobrogei. Oi care stau neclintite cu capetele subpuse unul supt altul la marginea apei. Zarea pare din ce în ce mai dreaptă, spre mare. S-aude sunetul prigoriei, în înălțime. Freamătul de unde al vaporului. Plantații de cânepă pe stânga. Geamandurile pescarilor, de care-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tuturor democraților din țara veche, este că întăiu trebuie să ne facem datoria întregirii neamului. Și acestei idei naționale să-i subordonăm toate celelalte chestiuni și probleme. În țara nouă, democrații să ne unim împotriva oligarhilor, în cadrele statului și nației. D. Inculeț s-a arătat atuncea destul de greoiu față de o atare indicație. Pe urmă însă, mai târziu, după unire primind invitația de a încăleca pe cal, a făcut o sforțare așa de remarcabilă, încât a sărit dincolo de șea. Astăzi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la Cambridge care a venit cu robe, la care pe lângă negru se adăogea mult roș și galben. Costumele acestea somptuoase acopereau trupuri care erau departe de a reprezenta frumusețea fiilor Angliei. Am văzut și reprezentanți ai mongolilor și ai altor nații care trăiesc în Uniune. S-a servit "crușon" băutură răcoritoare și niște mere, însă bune din specia sinap lungărețe și mărunțele. Președintele Komarov, înfățișare venerabilă. Cam suferind. Am observat multe figuri frumoase de savanți bătrâni, care își purtau bine anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai impunători, ci și mai frumoși decât femeile. Se poate. Însă am băgat de samă și câteva femei mai svelte și mai frumoase decât toți bărbații la un loc. Nasurile acestea dominante nu par georgiene, căci Tbilisi e populat de nații diverse; gruzinii sunt tipul perfect al rasei albe, pe care l-au păstrat. Îmbrăcămintea bărbaților e neagră (portul național ostășesc); tot în negru se afla învesmântată o gruzină tânără, elegantă, subțire, care înainta și se retrăgea cu grație când anunța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
magic a dus și la concluzia că „ființele și obiectele năzdrăvane nu sunt atât dovezi de credință în forțele supranaturale, cât mijloacele de satisfacere ale unei necesități legitime printr-o soluție repede și de imaginație”. Afirmația este contradictorie, fiindcă imagi¬nația și soluționarea este specifică mentalului tradițional, credințele magice modelând reprezentările din imaginar. Nu vom întâlni în forma artistică nici un indiciu străin de obiceiurile și mitologia populară, dimpotrivă, stilizarea puter¬nică și refugiul în registru literar au permis supraviețuirea unor credințe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moștenire a haretismului. Cu toate acestea au existat contestatari ai structurii învățământului românesc. Vasile Pârvan spunea la 1919 că "fiii țăranului nostru, vioi și clari la minte, n-au nevoie de pisolăgeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de națiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria "școala românească, organizată după programele școalei burgheze din Apus, a voit să formeze cetățeni de inițiativă, care prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dușman al noroadelor și țărilor. Deci, în politica sa din afară, Republica Moldovenească neatârnată va urmări încheierea cât mai degrabă a păcii obștești democratice în înțelegere cu toți întovărășiții. În politica sa lăuntrică, Republica Moldovenească neatârnată, chezășluind drepturi depline tuturor națiilor, va urma mai departe cu întărirea slobozeniilor câștigate prin revoluție și vestite prin Declarația Sfatului Țării de la 2 decembrie anul 1917. Îndeosebi Sfatul Țării și sfatul miniștrilor Republicei Moldovenești se va sili să cheme cât mai degrabă adunarea poporană pe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune în rândul țărilor europene? E un subiect la care avem de reflectat. Să recapitulăm: marii artiști români din secolul douăzeci, ca să obțină validarea, recunoașterea, au avut nevoie de instanțe străine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lipsa de surse istorice pe acest teritoriu din perioada secolelor cinci și nouă. Așa cum arată acum interesul față de adevăratele valori, nu apare nici o iluzie de mai bine. Când și cum se va sfârși poporul român? Crezi într-o apocalipsă a națiilor după Globalizare? Nu se va sfârși decât în condițiile descrise mai sus. În rest globalizarea nu aduce sfârșitul națiunilor, ci coabitarea acestora într-o formă democrat-imperială, să o numesc așa, care ar putea fi și benefică acolo unde identitatea națională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru destinul nației. E de amintit aici travaliul pentru intrarea României în modernitate, începând cu "momentul 48". Cât de responsabil mai este scriitorul român de azi pentru situația în care se află România zilelor noastre? Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al limbii române". Se înșela oare? Dar, mă puteți întreba, "spațiul mioritic"? Nu e acesta un tărâm național ireductibil, un brand suprem al nației românești? Punând creatorului său o asemenea chestiune, acesta mi-a răspuns: "Spațiul mioritic nu e numai al nostru, îl au în bună parte și câteva popoare vecine". Vă rog să numiți sau chiar să detaliați o "nedreptate critică" săvârșită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comparativ cu destui alții, de talie modestă, laureați ai râvnitei distincții suedeze. Cu ce interes să ne dorim premiul Nobel dacă nu l-au dobândit Tolstoi, Proust, Joyce, Kafka, Valery, Borges, Rilke, Pessoa, Kavafis, Ungaretti, Esenin? S-ar înălța realmente nația română, în propriii săi ochi și-n ochii străinilor, dacă am avea un Nobel, altul decât cel care, cu benevolență doar cel mult pe jumătate, are o acoperire românească, acordat Hertei Muller? Mă îndoiesc că în baza unui act premial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune în rândul țărilor europene? Nu cred că aparține doar scriitorului român această incapacitate de a se rupe de bunăvoie de țara și limba natale. E ceva absolut firesc ca un scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar putea exige, cu titlu postum, pentru Cronicarii Moldoveni și Munteni, pentru Budai-Deleanu, pentru Hașdeu, pentru Ion Barbu, pentru Omul din Ipotești, pentru Veteranul de la Păltiniș? Ar prii sănătății celor vii, augmentându-le și pofta de mâncare). Brucan a dat nației noastre un termen de grație, de douăzeci de ani, pentru a se dezmetici din buimăceala cu care a ieșit din atelierele comuniste de făcut "oameni noi". Dacă ne uităm bine la calendar, sorocul se apropie și "omul românesc" nu dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plăsmuit, anal genitându-i, din imensul ei găoz ouându-i. N-ai cum s-o amputezi pe Ana Pauker de Nikolski. Rolul evreilor basarabeni, adânc marxist-leninizați, se știe, nu fu mic, însă nu e cazul să-i bombardăm țapi ispășitori ai nației. Soseau pe un teren prielnic: de vreme ce cu grăbire s-au pus în slujba lor ciobanul mioritic, de frate vânzătoriu. Sexcuristul bate, ucide, torturează, spăimește; politrucul, cu limbă de lemn înzestrat (protezat, echipat), ideologismele staleninifiante în teskele oamenilor inseminează. Să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
maghiara și cu tata germana... Așa vorbeam noi și nimănui nu i se părea că ceva nu este în ordine. Mult mai târziu am dat de problemele legate de această temă. Acolo însă, acolo în Concordia mea, unde trăiau toate națiile posibile din România, din toate zonele, nimic nu era nefiresc! Decisiv am fost marcat în aceeași măsură de germană și română. Biografia mea pare o întreagă fantezie spre deosebire de opera mea care pare (sau poate părea) realitate De care dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici el pe sine însuși, așa cum ai declarat tu însuți, dar așa cum spunea despre sine Ezra Pound... ! Crezi că poezia română are viitor european, sau poezia va reface destinul național al românilor? Cât de importantă e poezia în destinul unei nații? Personal, cred că poezia e chintesența. O spun "din interior", scriind și proză, teatru, eseu, știind despre fiecare gen cum se scrie. Limba română are înlăuntrul ei o putere de-a dreptul magică de a da expresie versurilor. Rămâne o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că sunt român există riscul ca pe fața interlocutorului meu să tresară un mușchi. În Statele Unite sau în Japonia fețele rămân sincer impasibile, pentru că în fața acelor oameni contezi tu ca individ și nu ești responsabil de eventuala imagine negativă a nației tale. Ai avut momente în care te-ai simțit bine că ești român mai mult decât francez, de exemplu...? Sunt momente când mă simt extrem de bine în pielea mea de român, mai ales când călătoresc cu străini în România și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce amintiri frumoase ai de la cenaclul lui Păunescu? Dacă ai vreuna...!? Ce amintiri urâte ai din aceeași perioadă? Ce vrei să uiți și nu poți? Cât bine a făcut cenaclul Flacăra generațiilor tinere? Cât rău a făcut culturii și moralității nației noastre? Iartă-mi avalanșa interogativă, dar vorbind despre cenaclul Flacăra mă regăsesc la vârsta întrebărilor... Tu glumești acum, amintindu-ți de acel cântec al meu, dar în acei ani când l-am lansat nu era nimic de glumă. Dimpotrivă. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să o ducem într-o singură criză, cea de supraidentitate. Ai auzit de o criză ca aceasta? Nu, nu am auzit... Dar e ceva pozitiv, îmi închipui. Adică fiecare cetățean să fie atât de mândru de apartenența sa la această nație, încât cea mai mare durere și cea mai mare pedeapsă ar fi să piardă această apartenență. Din când în când aș retrage identitatea unuia sau altuia dintre cetățeni, fie ca să-mi demonstrez forța, fie ca să pedepsesc de adevăratelea. Cei fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajunge mânia populară. Păi, ai ajuns de unde ai plecat. A meritat să faci așa parcurs plin de peripeții? A meritat, cu siguranță. Poporul e mai bucuros, că a scăpat de un dictator, freamătă în așteptarea altuia și mai odios. Orice nație are un nesfârșit zăcământ de dictatură. Iar românii par să nu poată trăi altfel, în libertate nu-și găsesc cadența. Luneci ușor de la poezie la disconfortul/ confortul social... Dar și socialul dă buzna extrem de ușor peste poezie făcând-o una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atunci când păstorul nu este și idiot. Uită-te numai la ce specimene am trimis în Parlamentul European...! Ce-ți pasă? Te ascunzi în turnul de fildeș... Turnul de fildeș a fost privatizat, la grămadă, laolaltă cu solul, subsolul și aerosolul nației. În turnul de fildeș un întreprinzător al vremurilor noastre și-a tras o firmă de înregistrat și comercializat manele. Sau altul i-a mai adăugat trei turnulețe și și-a făcut reședință. E în spiritul vremurilor. Poetul se mai poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]