2,749 matches
-
doilea a recomandat punerea în comun a averilor discipolilor. Apostolii, și în general ucenicii lui Iisus, au aplicat în primele comunități creștine această regulă, care însă nu era menită să dureze. Punerea în comun a averilor s-a dovedit o naivitate, care ignoră firea umană, înclinată în mod natural spre proprietatea privată. Această tendință spre proprietatea individuală este justificată de diferențele firești dintre oameni. Atitudinea creștină ar putea fi motivată doar de credința în iminența celei de-a doua veniri a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Vișovan era și el cu dumneavoastră În lot? Da, da’ Vișovan o recunoscut. Acuma, s-ar putea să-mi fi dat pedeapsa asta și pentru faptul că io am fost nedisciplinat... Vișovan a recunoscut foarte multe lucruri, pentru că el, În naivitatea lui, a crezut că ia asupra lui, dar un fapt recunoscut cu celălalt nu Îl iei asupra ta, că mai mare dandana se face, și vinovați sunteți amândoi. Nu există la comuniști să iei asupra ta... Știind că el a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
partidul în slujba căruia își pusese pana stipendiată, legat prin geneză de marea proprietate rurală (a moșierimii), pe care o apăra programatic, era sortit pieirii odată cu spulberarea - ca urmare a reformei agrare - a bazei de clasa care-l susținea. Cu naivitate, Bacalbașa mai credea că degringolada Partidului Conservator din anii 1914-1916 și dispariția lui întâmplată după război s-ar fi datorat conflictelor pentru supremație (de altfel reale), declanșate de ambițiile personale ale șefilor săi mai în vârstă sau mai tineri, dornici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ion Câmpineanu, N. Fleva, Remus Opreanu și dacă nu mă înșel, G. Danieleanu.50 Tineretul nu putea primi arestarea lui Fleva, de aceea o hotărâre aproape generală fu luată: să liberăm pe Fleva din Văcărești. Iată cum am voit, în naivitatea noastră, să executăm această idee. Conducătorii mișcării studențești, cari, bineînțeles, erau agenți ai parti dului liberal ne convoacă într-o seară în localul ziarului Alegătorul liber. anul 1875 263 47. ROM., an. XXX, 1 mai 1875, p. 380. 48. Tatăl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
despre slăbiciunile mele. Ca să echilibrez puseele critice și autocritice, printre observații, am inclus propria mea anamneză, care e, aci, în ultimă analiză, „tema autorului”. Mi-am anchetat fără ezitări conștiința. Am reconstituit amintiri, reverii, aspirații, zbateri; mi-am contabilizat lipsurile, naivitățile, greșelile; mi-am expus îndoielile, nemulțumirile, decepțiile; am vorbit despre frustrări, ratări, eșecuri, despre zidiri și surpări interioare; am notat înălțimi (atît cît am putut urca eu) și prăpăstii de gînd. În rezumat, am făcut medicină și arheologie sufletească; am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi ales. În redacție, cei ce l-au însoțit agită ideea că numai el ne poate readuce la periodicitatea de lunar și că - hotărît lucru! - o va face. Intră, cică, în obiectivele programului său electoral. Cum să numesc asta decît naivitate! * Cine publică, în aceste zile, poezie, în reviste? în afară de cîteva nume știute, tot necunoscuți. La rîndul lor, recenzenții comentează volume submediocre, dar care corespund tematic perioadei. Sîntem în „vîrf de campanie electorală”, se dă întîietate „literaturii agitatorice”. Practicile extensive, lipsa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cuprins de elan, fac cadouri din cunoștințele mele. Ulterior, cînd îmi dau seama la ce risipă m am expus, mă consolez (aidoma ardeleanului din bancul cu tichetul de tren) că - „du-te, tu, du-te” - păstrez cheia surselor. Desigur, o naivitate de ins care consideră că tot ce-i al altuia trebuie citat. *L-am „provocat” pe I. Lazan să-mi spună ceva despre cei pe care i-a cunoscut de-a lungul a peste două decenii ca librar. Am aflat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e proastă. I-am repetat vorbele notate mai sus, exemplificîndu-le. În timpul discuției, s-a apropiat de noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i spun că povestea, pe care am auzit-o de la mai mulți, s ar putea să fie o diversiune a Securității. „Să fim serioși! Cum poți să crezi așa ceva?!”, mi-a replicat, privindu-mă atent, neștiind ce să creadă de naivitatea mea: e sinceră sau mimată? „înseamnă - a făcut el, grav - că-i dai persoanei o importanță pe care n-o are. Și un alt caracter...” Pentru că n-aveam cum să-l contrazic, am simțit că vinul băut se preface în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Mihail Dragomirescu”, în care criticul exagera valoarea cîtorva scriitori autohtoni, dar exactitatea „diagnosticului” o probează cel mai bine vremurile de acum: „Fără îndoială suferim de megalomanie. Ne supraprețuim. Aceasta, în toate privințele. Se crede încă - și cu o adorabilă naivitate - că sîntem o națiune superioară. Alecsandri, într-o clipă de primejdios entuziasm, spunea cu seninătate că românul e născut poet. De atunci, zicala a căpătat varietate: «românul se naște inteligent»; «românul se naște geniu»; «românul se naște escroc»; - și așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de rînd”. Să-i reamintesc, oare, că mă trag din niște țărani săraci, cărora însă nu le-am cerut niciodată socoteală de ce erau astfel? Să-i repet preceptele după care mă conduc? „Idealismul”, „romantismul” meu îi displac, le consideră o naivitate. Problema nu-i ce-mi place mie („treaba ta!”, zice), ci că vrea să trăiască la fel cu colegii săi. Cînd îi ascult revendicările sînt dezolat: îmi dau seama că „lumea” (zisă, vai, „bună”) are o influență mai mare decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceeași pagină. Gîfîind ca un copil plecat cu uratul, acesta din urmă zice: „Lîngă chipul țării / Cu gîndirea trează / Elena Ceaușescu / E-a primăverii (sîntem în 7 ianuarie 1989 - n.m.) rază” etc. Un „limbiot” experimentat nu-și poate îngădui asemenea naivități. El adoptă o manieră afectuoasă, pentru a umfla gogoașa laudei, muncește pentru covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a bîlbîit cumplit”. Partea cea mai lungă a quasimonologului său a fost consacrată nu succeselor scenice ale actriței, care, acum, „a dat lovitura cu Vasa Jeleznova”, ci succeselor ei la bărbați, relatate cu o nedisimulată admirație și cu o enormă naivitate, căci ignora concluzia ce se degajă din menționarea lor. Apetisantă, povestea sa a răvășit-o pe Carmen. Oftînd, ea a întrebat cu voce tare că de ce n-a făcut-o mă-sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîine”. Am fost mereu amînați: la anul, în cincinalul următor, în societatea multilateral dezvoltată, în comunism. Sîntem obosiți, bolnavi de-atîtea amînări. Și lucrul cel mai grav, ni s-a atrofiat capacitatea de a ne mai iluziona. Uneori mă rușinez de naivitatea pe care am avut-o, alteori admit că fără ea n-aș fi supraviețuit. Impasul îl resimt dureros doar cei ce gîndesc la trecutul lor. Cîți, oare, o fac? Citesc în căutarea Atlantidei de Traian Chelariu (Ed. Dacia, 1989), carte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne adresăm primului-secretar?” Eu refuz să cred asta și, oricum, mai avem o instanță: Congresul. Cînd spun acest lucru acasă, Ani mă întreabă: „Ai văzut mulți cărora Congresele le-au dat dreptate?”. Personal, n am văzut nici unul: deci încă o „naivitate”. Pentru mine, moral și intelectual, situația este realmente dramatică. În cazul în care G. cîștigă această luptă și rămîne în post, după o lună dulce cu întreaga redacție, vor urma luni lungi amare. Îmi va da să scriu „contra inimii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aprilie 1900, p. 97). Cum se vede, ori de cîte ori ne cer sacrificii (și o fac destul de des), căci Țara-i mereu în criză, conducătorii apelează la „maturitatea (noastră) politică”, ce se dovedește, în timp, a fi, de fapt, naivitate! * Orice frază, orice cuvînt de-al lui mă ofensează. Nu-l pot privi și asculta cînd apare la televizor. În ciuda tonului agitatoric, „învățăturile ” lui sînt inerte. Nu se teme, nici nu se jenează să repete atît de des banalități ideologice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
indispus tare mult incidentul, mai ales că cine știe cine dă peste plic și mă crispează gândul să citească lucruri atât de speciale, din care oricum nu va Înțelege mare lucru. Nu v-am scris chiar imediat ce miam dat seama, sperând cu naivitate că vreun găsitor de inimă ar putea repune scrisoarea Într-un plic, reexpediindu-mi-o. Iluzii. Prin urmare, v-am scris, cerându-vă mii de scuze pentru bătaia de cap și asigurându-vă din nou de marile gânduri ce-mi fac despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Lovinescu sau Virgil Ierunca ne culturalizează, fără doar și poate, dar ar mai trebui și emisiuni de actualitate românească care să tragă semnale de alarmă, să prevină, cum spuneam mai sus, de pildă pe tineri să se ferească de Securitate. Naivitatea occidentală e fără limite, e de ajuns să participăm la Olimpiade, ca Ceaușescu să ducă o politică independentă față de Moscova. Este hilar! Suntem țara cea mai aservită, în fond, Moscovei și cu regimul intern cel mai pe placul Kremlinului. Nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care i-a Împins la Înfeudarea spiritului lor unor cauze politice absolutiste este tocmai falsul «absolut» pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care i-a Împins la Înfeudarea spiritului lor unor cauze politice absolutiste este tocmai falsul «absolut» pe care Îl descopereau În aceste pseudoreligii ale veacului. O credință religioasă autentică i-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să transforme visurile În realitate”. Am putea pune multe semne de Întrebare la atâtea contradicții cuprinse În doar câteva fraze, dacă n-am ști că naivul care refuzase carierismul și avusese nevoie de timp ca să renunțe la ceea ce numește, eufemistic, „naivitate” emigrase, În cele din urmă, În Israel, salvându-se la timp de consecințele acelor contradicții... Coleg de redacție cu Paul Georgescu la Viața Românească, În anii ’50, dl Campus oferă detalii interesante despre cel evocat. „Afabil cu colegii”, dar „prudent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vindecate, interogații, ca și aviditatea inteligentă a „cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei, care urmărește atent spectacolul mutațiilor sociale, ciclica revenire a tabuurilor, clișeelor, a excitantelor de joasă și mai puțin joasă factură, melancolica zădărnicie a oricăror alte naivități decât cele ale creației, compasiunea ușor obosită față de frenezia sloganurilor zilei. * Anatol Vieru către Norman Manea Roosvelt Island New York, 16.11.1992 Main Street 555 - # 502 NY 10044 - New York Dragă Domnule Norman Manea, A fost o surpriză la sfârșitul concertului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit pe poartă. Niciodată nu Închide poarta. Iese vioi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de timp și Încă sângerândă, „lepra asta scumpă”, cum spusese Sebastian? Chipul părea marcat: dezolarea Înțelegerii realității umane. „Încrederea” În capacitatea omului de a se salva, În pofida ororilor pe care el Însuși le produce, nu rezultase, se vedea bine, din naivitate sau optimism, cum credea studentul din Tbilisi, ci din nevoia ultimă de a „forța” grația zeilor. Când am ieșit În stradă, Marie-France Îmi povestise Întâlnirea lui Ionesco cu un important prozator român. După ce inspectase sceptic spațiosul apartament, situat În centrul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Kopelev, care servea drept acoperire legală misiunii. Nu eram conștient decât de riscurile corespondenței cu străinătatea de care Securitatea română proteja cetățenii Patriei socialiste. Scrisorile primite, pe neașteptate, de la Dieter Schlesak și Paul Schuster revelau doi prieteni, așa credeam, În naivitatea mea apolitică și anticonspirativă. Neobișnuitul dar, venit, surprinzător, tocmai din Germania, nu-l bănuiam o travestire. Nici faptul că această „Înavuțire” biografică era dublată de o promisiune bibliografică (translarea În limba lui Goethe și Schiller) nu mi se părea suspect
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]