5,149 matches
-
S-a aflat sub stăpânire otomană între anii 1420 și 1877. În perioada 1840-1859, localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți că germani dobrogeni. Majoritatea acestora au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). Până la reforma admnistrativă din anul 1950, Tulcea a fost reședința județului Tulcea (interbelic). După instaurarea regimului comunist în România, Tulcea a devenit reședința unui raion din Regiunea Dobrogea. După cel de-al
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
Mihai. Sub statul național-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă. Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
1806 a devenit capitală a regatului Bavaria. Douăzeci de ani mai târziu o altă prestigioasă instituție educațională, Universitatea Landshut, și-a pus bazele în . În 1882 în oraș a fost introdusă iluminarea electrică. a jucat un rol important în perioada nazistă, fiind numit de Hitler „capitala mișcării (naziste)” ("Hauptstadt der Bewegung"). Dar a fost și orașul unde Trandafirul Alb ("Die Weiße Rose"), un grup de studenți, a format o mișcare antinazistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestați pentru că
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
Douăzeci de ani mai târziu o altă prestigioasă instituție educațională, Universitatea Landshut, și-a pus bazele în . În 1882 în oraș a fost introdusă iluminarea electrică. a jucat un rol important în perioada nazistă, fiind numit de Hitler „capitala mișcării (naziste)” ("Hauptstadt der Bewegung"). Dar a fost și orașul unde Trandafirul Alb ("Die Weiße Rose"), un grup de studenți, a format o mișcare antinazistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestați pentru că au distribuit manifeste la Universitatea din München
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
ci și în mișcarea pentru pace. Astfel că în 1933 publică scrierea-manifest "Why War?" ("De ce război?"). În 1934 publică colecția de eseuri "The World As I See It" („Lumea așa cum o văd"). În fața imensei amenințări la adresa umanității venită din partea regimului nazist din Germania, Einstein renunță la poziția sa pacifistă și, în 1939, îndemnat de alți numeroși fizicieni, trimite celebra scrisoare către președintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistând asupra necesității producerii bombei atomice, întrucât exista posibilitatea ca și guvernul german să urmeze
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
unora dintre germani. Minoritatea germană și cea evreiască vorbitoare de limbă germană a continuat să locuiască, in principal, în cartierele vechi, centrale ale orașului, în vreme ce cehii reprezentau majoritatea absolută în noile cartiere muncitorești. Din 1939, odată cu ocuparea Cehhoslovaciei de către Germania Nazistă, evreii din Praga au fost exterminați in timpul Holocaustului sau au fugit din țară. Cei mai mulți evrei supraviețuitori ai războiului, din Praga și din restul țării, au emigrat, în timpul comunismului, în mai multe valuri succesive determinate de preluarea puterii de către comuniști
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
Israel și înăbușirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică și aliații ei. La sfârșitul secolului trecut, comunitatea evreiască din Praga număra aproximativ 800 de membri, iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei. În timpul ocupației naziste, Praga a fost unul dintre puținele orașe europene nerăvășite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați de naziști. Politicieni sau intelectuali cehi, așa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost uciși sau închiși cu
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
5 mai 1945, când rezistență cehă, cu sprijinul temporar al unor unități ale Armatei Ruse de Eliberare (RAO), aflate, în mod formal, în serviciul Waffen SS, profitând de înaintarea unităților sovietice și americane, s-au ridicat la luptă împotriva ocupantului nazist. Armata a III-a Americană de sub comanda generalului Patton se afla la Pilsen, la numai câteva ore distanță de Praga, în timp ce trupele Armatei Roșii de sub comanda mareșalului Konev traversau în forță granițele Moraviei. Generalul Patton era dispus să declanșeze atacul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
permisiunea Marelui Stat Major Sovietic ca americanii să declanșeze atacul, dar a fost refuzat. O înțelegere prealabilă de la Yalta prevedea ca Boemia să fie eliberată de sovietici. În cele din urmă, la 9 mai 1945, după capitularea oficială a Germaniei Naziste, sovieticii au luat cu asalt Praga. Doar la 12 mai au încetat definitiv luptele în Cehia. Ocupația germană a cauzat - după unele surse - moartea a 270.000 de cehoslovaci, între care peste 77.000 de evrei cehoslovaci, ale căror nume
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
Germană („Deutschösterreich”, ulterior „Österreich”) într-o tentativă de unire cu Germania, dar aceasta a fost interzisă prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye. Prima Republică Austriacă a fost instituită în 1919. În 1938, prin Anschluss, Austria a fost ocupată și anexată de Germania Nazistă. Această situație a durat până după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945, după care Germania Nazistă a fost ocupată de Aliați și fosta constituție democratică a Austriei a fost restaurată. În 1955, Tratatul de Stat al Austriei
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Saint-Germain-en-Laye. Prima Republică Austriacă a fost instituită în 1919. În 1938, prin Anschluss, Austria a fost ocupată și anexată de Germania Nazistă. Această situație a durat până după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945, după care Germania Nazistă a fost ocupată de Aliați și fosta constituție democratică a Austriei a fost restaurată. În 1955, Tratatul de Stat al Austriei a reînființat Austria ca stat suveran, punând capăt ocupației. În același an, parlamentul Austriei a dat declarația de neutralitate
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
scos în afara legii și membrii săi au fost închiși sau au emigrat. La 1 mai 1934, austrofasciștii au impus o nouă constituție („Maiverfassung”) care a cimentat puterea lui Dollfuss, dar la 25 iulie el a fost asasinat în cadrul unei tentative naziste de lovitură de stat. Succesorul său, Kurt Schuschnigg, s-a străduit să păstreze Austria independentă ca fiind „statul german mai bun”, dar la 12 martie 1938, naziștii austrieci au preluat conducerea, în vreme ce trupele germane au ocupat țara. La 13 martie
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
lui Dollfuss, dar la 25 iulie el a fost asasinat în cadrul unei tentative naziste de lovitură de stat. Succesorul său, Kurt Schuschnigg, s-a străduit să păstreze Austria independentă ca fiind „statul german mai bun”, dar la 12 martie 1938, naziștii austrieci au preluat conducerea, în vreme ce trupele germane au ocupat țara. La 13 martie 1938, s-a declarat oficial "Anschluss"ul Austriei (unirea cu Germania). După două zile, Hitler (austriac prin naștere), a proclamat „reunificarea” țării sale cu restul Germaniei în
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
extralegală), dar în curând a fost structurată legal și birocratic, ca proces de deposedare a evreilor de toate proprietățile lor. Naziștii au denumit Austria „Ostmark” până în 1942, când ea a căpătat numele de „Alpen-Donau-Reichsgaue” (Provinciile Alpi-Dunăre). Unii dintre principalii lideri naziști erau originari din Austria, între aceștia numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner, Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo Globocnik, aceștia alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste. Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
numele de „Alpen-Donau-Reichsgaue” (Provinciile Alpi-Dunăre). Unii dintre principalii lideri naziști erau originari din Austria, între aceștia numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner, Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo Globocnik, aceștia alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste. Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei sovietice Viena imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich. Puterile aliate ocupante, în particular americanii, puseseră la cale „Operațiunea Fortăreața Alpină” care urma să aibă loc pe pământ
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Renner, având aprobarea Armatei Roșii victorioase și susținerea lui Iosif Stalin. (data este oficial denumită ziua de naștere a celei de a doua republici.) La sfârșitul lui aprilie, mare parte din vestul și sudul Austriei erau însă încă sub control nazist. La 1 mai 1945, constituția federală din 1929, desființată de dictatorul Dollfuss la 1 mai 1934, a fost reinstituită. Numărul total al militarilor morților între 1939-1945 este estimat la 260.000 de austrieci. Evreii care au căzut victime ale Holocaustului
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
de austrieci. Evreii care au căzut victime ale Holocaustului au fost în număr de 65.000. Circa 140.000 de evrei austrieci au fugit din țară între 1938 și 1939. Mii de austrieci au luat parte la crimele de război naziste (sute de mii de oameni au murit doar în lagărul de concentrare Mauthausen-Gusen), fapt recunoscut oficial de cancelarul Franz Vranitzky în 1992. Ca și Germania, Austria a fost împărțită în zone de ocupație britanică, franceză, sovietică și americană care au
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
odată cu restaurația lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey, Insulele Canalului au primit privilegii suplimentare inclusiv puterea de a-și impune propriile taxe vamale. Insulele Canalului au fost singurele teritorii britanice ocupate de Germania Nazistă în timpul celui de al doilea război mondial, între 1 iulie 1940 și 9 mai 1945. Fiecare bailiwick are parlamentul propriu, "States of Jersey" respectiv "States of Guernsey" și fiecare bailiwick are un guvern condus de un Ministru Șef (). Fiecare bailiwick
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
voiajază în diferite țări, leagă relații de amiciție și pune bazele viitoarei Coloane a cincea germane. Canaris l-a protejat pe tânărul ofițer de marină, Reinhard Heydrich (scos din serviciul marinei militare în 1931, care a devenit ulterior, în timpul regimului nazist comandant în SS și șeful Securității, RSHA). Canaris și-a reluat activitatea în serviciul de informații în 1931, iar, după preluarea puterii de către naziști, a fost numit la 1 ianuarie 1935 șef al serviciului de informații al armatei, „Amtsgruppe Abwehr
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
al serviciului de informații al armatei, „Amtsgruppe Abwehr” („Departamentul Apărare”). Cariera amiralului Canaris a fost marcată de mari decorații germane: În cadrul Marelui Stat Major al armatei germane, majoritatea ofițerilor provenea din clasa junkerilor, a aristocrației militare prusace, care antipatiza ideologia nazistă. În 1938, conducerea armatei, în frunte cu șeful Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck, avea o atitudine sceptică până la ostilă față de planul lui Hitler de a invada Cehoslovacia, cu riscul intervenției armate a marilor puteri, o aventură periculoasă, din care
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck, avea o atitudine sceptică până la ostilă față de planul lui Hitler de a invada Cehoslovacia, cu riscul intervenției armate a marilor puteri, o aventură periculoasă, din care Germania nu avea șanse să iasă învingătoare. Canaris, nazist încă de la începutul anilor '30, ca șef al Abwehrului, a participat activ la acțiunule de pregătire a celui de al doilea război mondial și la reușitele militare germane din prima sa parte, la pregătirea și înregimentarea populației germane din Sudeți
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
iulie 1944). Doi dintre ofițerii din Abwehr, Erwin Lahousen și Hans Bernd Gisevius, au supraviețuit războiului și au depus mărturie la procesele de la Nürnberg despre curajul lui Canaris în lupta împotriva lui Hitler. În timpul procesului intentat principalilor crimanli de război naziști, Lahousen a amintit de o convorbire avută de amiral cu feldmareșalul Wilhelm Keitel în care Canaris îl avertiza pe Keitel că, în cele din urmă, responsabilitatea pentru atrocitățile din Polonia va cădea asupra armatei. Keitel a răspuns că nu se
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
celulă al lui Canaris, colonelul danez Lundig, fostul șef al serviciilor de spionaj daneze, printr-un cod de comunicare și-a notat amintirile și ultima sa autobiografie, singura recunoscută ca autentică. Canaris a intervenit pentru a salva victime ale persecuțiilor naziste, inclusiv sute de evrei, mulți dintre ei deveniți „agenți” ad-hoc ai Abwehrului, apoi, cu acte false, reușind să părăsească Germania Nazistă. În mai multe rânduri, Canaris a salvat din mâinile Gestapoului mai mulți evrei, susținând oficial că aceștia ar fi
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
notat amintirile și ultima sa autobiografie, singura recunoscută ca autentică. Canaris a intervenit pentru a salva victime ale persecuțiilor naziste, inclusiv sute de evrei, mulți dintre ei deveniți „agenți” ad-hoc ai Abwehrului, apoi, cu acte false, reușind să părăsească Germania Nazistă. În mai multe rânduri, Canaris a salvat din mâinile Gestapoului mai mulți evrei, susținând oficial că aceștia ar fi fost agenți săi, de care nu se putea lipsi. Se consideră că datorită intervențiilor sale au fost salvați din Varșovia ocupată
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
din urmă în Statele Unite. După război s-au depus cereri de reabilitare a activiștilor antihitleriști. Huppenkothen și Thorbeck au cerut de trei ori rejudecarea procesului, dar rezultatele au fost negative. În 1956, judecătorii Înaltei Curți germane au reconfirmat sentințele tribunalelor naziste declarând că asasinatele au fost legale și că regimul nazist a avut dreptul lagal să-i execute pe trădători. În 1996, în urma unei acțiuni demarată de o grupă de studenți germani amiralul Canaris, pastorul Bonhoeffer și alți rezistenți antihitleriști au
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]