5,657 matches
-
Bet-Leafra. 11. Treci, locuitoare din Safir, cu rușinea descoperită; locuitoarea din Taanan nu îndrăznește să iasă, jalea Bet-Haețelului, vă ia gustul să vă opriți în el. 12. Căci locuitoarea din Marot tremură pentru pierderea fericirii ei, fiindcă s-a coborît nenorocirea din partea Domnului pînă la poarta Ierusalimului. 13. Înhamă-ți caii cei iuți la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintîi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s-au găsit nelegiuirile lui Israel. 14. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
în putere. 2. Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui. 3. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veți feri grumajii, și nu veți mai umbla cu capul atît de sus, căci vremurile vor fi rele. 4. În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci, și veți zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată, și proorocii lui proorocesc pe bani; și mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul și zic: "Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!" 12. De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Templului o înălțime acoperită de păduri. $4 1. În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
cu unul, în numele Cerului! Scurgerea îl face pe bărbat să se simtă foarte jenat. Soțul meu avea o profundă înțelegere asupra răului tratament și suferinței, dar asta nu l-a împiedicat de la a fi vicios și gelos. Le dorea tuturor nenorocirea. Nu am spus familiei mele ce intenționez să fac, pentru că sunt conștientă că șansa mea de succes e una la un milion. A doua zi dimineață, înainte de a merge la muncă, mă duc la judecătoria locală. Sunt nervoasă, dar hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de prezența constantă a eunucilor. În cea mai mare parte a timpului ei stau lângă pereți, tăcuți și cu fețe lipsite de expresie. Fann Sora cea Mare m-a avertizat că eunucii cu experiență sunt îngrozitori și se hrănesc cu nenorocirile altora. „Cei tineri sunt mai buni, mi-a zis ea, mai ales nou-veniții, care sunt încă inocenți. Răutatea eunucilor nu se manifestă până ajung la maturitate, când își dau seama de importanța a ceea ce au pierdut“. Potrivit lui Fann Sora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
compasiune. Femeile din China visează să fie în locul meu, fără să știe însă suferința mea. Identificându-mă cu eunucii, mă îngrijesc de rana din inima mea. Durerea eunucilor stă scrisă pe chipurile lor: au fost castrați și toată lumea le înțelege nenorocirea. Dar a mea e ascunsă. Mi se pare ciudat să fiu atinsă de atât de multe mâini. Oamenii ăștia mă imploră să nu mișc un deget: s-ar considera o insultă să fac ceva eu însămi. Apa e caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
străinilor să le încalce nici măcar un pic. În exprimarea noastră exterioară ar trebui să fim sinceri și amabili, dar în taină să încercăm să-i ținem la locul lor. Așa, în următorii câțiva ani, ei nu ne vor provoca o nenorocire imensă. Timpul este crucial pentru noi“. Simt din nou că Tung Chih e binecuvântat să aibă un unchi cu capul pe umeri. S-ar putea ca Su Shun să-și mărească propria popularitate contestându-l pe prințul Kung și făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lovit emoția cumplită. Apropierea a fost bruscă. Distanțele au pierit, ființa pe care ai avut-o în față parcă ți-e soră sau mamă. Dar oare nu așa ar trebui să se întîmple tot timpul? Trebuie oare să vină o nenorocire ca să ne simțim atât de apropiați și să avem vie în minte ideea că, înainte de a fi orice-am fi, sîntem oameni? Aceste surori ale noastre îți spun fără cuvinte că-și vor aduna copiii împrăștiați, că o vor lua
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
animal cu conștiința bolnavă, dominat de un sentiment tragic al existenței. Mai înainte danezul Kirkegaard a scris un tratat al disperării, a cărui lectură într-adevăr te poate îngrozi pentru totdeauna. Fiindcă, se spune în el, "creștinismul a descoperit o nenorocire pe care omul n-o cunoaște, ca om, existența: și asta e maladia mortală". Iar faptul că nu știm că sîntem disperați, că adică sîntem niște sănătoși închipuiți, nu înseamnă că nu sîntem bolnavi de această boală care se aplică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de perisabil? De ce ne place Iliada, deși a trecut de la crearea ei atât de mult timp? Mai trăim astăzi într-o societate gentilică? Nu, dar ni se cântă "mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul", și care aduce alor săi mari nenorociri. Mânie, nenorociri! Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
De ce ne place Iliada, deși a trecut de la crearea ei atât de mult timp? Mai trăim astăzi într-o societate gentilică? Nu, dar ni se cântă "mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul", și care aduce alor săi mari nenorociri. Mânie, nenorociri! Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu ocazia schimbării casei, să i se schimbe și norocul și apoi am uitat de această fericită persoană. Asta fusese, să zicem, azi. A doua zi, din nou un telefon. O voce jalnică mă întîmpină la celălalt capăt al firului. Nenorocire. Dezastru. Ceva inimaginabil. Ea, care e o persoană maniacă în materie de curățenie, să i se întîmple... S-o ajut... Să intervin la autoritatea care ne-a dat repartițiile, să... Ce s-a întîmplat, întrerup eu acest torent de lamentări
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vii la noi, în Broscărie, ce vezi? Asta-i viață?!... Ar mai fi iarna cum ar fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
leneș.) Într-o duminică, pe când mă prefăceam - Împreună cu ceilalți cinci - că rezolvam o problemă de geometrie, profesoara a tras o bășină asurzitoare. Mi s-au aprins obrajii de rușine, nu Îndrăzneam să ridic privirea: sărmana, cum avea să iasă din nenorocirea unei astfel de Întâmplări? Dar ea a zâmbit firesc, a zis „pardon”, de parcă nu se petrecuse o catastrofă, și-și văzuse de treabă. Din ziua aceea n-am mai dat pe la ea. Oricum nu se lipea nimic de mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecau la băi (hai, rânjește!) aproape pe degeaba, În niște stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-i zică astăzi bună ziua pe drum, pentru cine știe ce palme ori chei În cap Îndurate cândva, iar voi habar n-aveți ce eforturi s-au făcut ca să mâzgăliți pereții acuma cu femei crăcite și cu scrisuri de analfabeți și inculți. Nenorocirea a Început când Directorul, temător, poate, că cei din juru-i se vor simți excluși din iureșul aproape letal al muncii fizice, a Început să-i pună la treabă și pe colegii de cancelarie, și pe elevii mai mărișori, care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
replică. Spun câte unii că, la vremea când terminasem facultatea și s-ar fi cuvenit să-mi elaborez teza de licență, eu aș fi preferat, de lene, să-mi cumpăr una gata făcută. Dar asta n-ar fi fost nici o nenorocire: nu era - și nu este nici astăzi - ceva neobișnuit să dai bani altuia ca să muncească În locul tău. Îmi amintesc că În căminele studenților exista o adevărată rețea de fabricanți de teze de licență. Lucrau mână În mână cu secretarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din căminele elevilor. Însă lucrurile nu aveau să se oprească aici. Zvăpăiata fetică - nici ea soi bun - a Început să dea anume semne după care până și ea - așa puțintică la minte - a băgat de seamă că era nițeluș gravidă. Nenorocire. Directorul albise În cele două zile de când aflase. Ce să facă el cu fiică-sa de cincisprezece ani borțoasă? Ce-ar fi zis lumea? Și, mai ales, cu cine Își găsise curvulicea mică să se Împuieze? Cu neisprăvitu-ăla pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi Încă proaspătă. Plictisit, adjutantul pusese să li se ia amprentele și amenințase: „Dacă mai Îndrăznește cineva din sat să vâneze, voi toți o să faceți pușcărie. Țineți minte! O să stați la ocnă mai mult decât pentru viol cu omor!”. Nenorocirea plutonierului adjutant n-avea să i se tragă de la mărinimia lui, iar el n-avea să afle nicicând de la ce ori de la cine, căci urma să fie ucis scurt și fără vorbă. Intrase, În seara cu adulmecatul mirosurilor de friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i tulbure gândurile. În foarte rarele clipe de cumințenie, legat de picior cu un lanț Într-o pușcărie-balamuc, Mihai Enin, omul fără poreclă, urzea planuri de răzbunare Împotriva lui Cel ce Doarme, pe care Îl știa vinovat de toate nenorocirile sale. * * * S-ar putea ca asta să fie ultima dată când te solicit să-mi citești rândurile mâzgălite cu grafia mea de analfabet. Scrisoarea Îți va ajunge În mâini după ce mă vor fi ars - căci știi foarte bine cum funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea să se sfârșească după pragul acelui nefericit eveniment. M-a liniștit, mi-a spus, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc și pe care Îl avea În vedere de multă vreme, că n-ar fi fost, Doamne ferește, nici o nenorocire dacă nu reușeam: aș fi mers la o școală de ucenici, aș fi Învățat o meserie, totul În viață e să fii om cu obraz cinstit, că ajungi măturător de stradă ori vreun Înalt dregător În fruntea țării. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la mâna dreaptă a ăluia, acolo de unde fusese retezat un deget...). Însă de-acuma, gata: aveam să fiu atent ca să ajung bun meseriaș. Iar dacă n-avea să se petreacă așa (după cum cu destul temei bănuiam), nu se Întâmpla nici o nenorocire: În orice hală de strunguri era nevoie de câte cineva să măture șpanul de pe mașini și de pe jos, să alerge la chioșc după vreun pachet de țigări, să ducă de la birouri la muncitori desenele pieselor care trebuiau executate. Postul suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stupi când izbucniseră albine din toate cutiile, iar remorca era neagră toată de veninoasele insecte? Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de cutiile sparte ale stupilor”, și-a amintit Foiște aproape cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mână. Dar nu aceasta avea să fie cea mai Însemnată pierdere. După ce fiarele turbate au renunțat la goana În urma căreia n-aveau cum să iasă victorioși, eroicii noștri expediționari au oprit ca să-și evalueze pagubele și să-și oblojească rănile. Nenorocire! Abia atunci și-au dat seama că din rândurile lor lipsea Însuși Căpitanul. Acesta - aveam să aflăm ulterior - zăcea rănit pe terenul de fotbal. Unul dintre avortonii bețivi Îi găurise ambele fese (bucile curului) cu o șurubelniță. Au urmat negocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]