9,222 matches
-
Un calup din acest material este o armă comună a teroriștilor, deoarece armamentul de foarte bună calitate este mai greu de procurat în multe țări; o ascunzătoare cu multă dinamită găsită de poliția europeană în timpul investigațiilor antitero nu este ceva neobișnuit. Dinamita este de asemenea la îndemână și în SUA și a fost adesea folosită în acțiunile cu bombe. Atentatul în serie cu bombă, pe care au încercat să-l descopere autoritățile din Atlanta (Georgia), a folosit dinamita de înaltă calitate
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
fructului unui copac-carte sugerează o altă meta foră : cartea-hrană. Revelația prorocului Ezechiel se produce prin inge- rarea Cărții lui Dumnezeu : „Mănâncă această carte, apoi du-te și propovăduiește casei lui Israel” (Ezechiel, III, 1). Imaginea veterotes- tamentară este doar aparent neobișnuită. Ea apare și în Noul Testament : „Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o. Și era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o pântecele meu s-a amărât” (Apocalipsa, X, 10). Este vorba de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fluieră scurt. Unul dintre frați îi aduse calul și se repezi să mai înșeueze unul pentru Maria. Urmă un .galop nebun, în timpul căruia gluga Abatelui căzu pe spate lăsând pletele sale albe să-i fluture pe umăr. Era o priveliște neobișnuită pentru frați, dar călugării augustinieni erau obișnuiți să nu se apropie niciodată de asemenea lucruri stranii. Toate lucrurile sfinte se cunosc deja. Nu vă amăgiți! Noul poate fi bun, dar niciodată cucernic" spusese Sfântul Augustin înainte de a muri. Îl văzură
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ducă la bun-sfîrșit îndatoririle și evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost de arșița neobișnuită a soarelui. Știa că jinduiau cu toții la locul lui și îi invită să se înghesuie în răcoarea relativă. Clătinaseră politicos din cap. Într-un târziu, ieși și el de sub copac și se așeză la soare. Nimeni nu se grăbi însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
marea supărare a lui Kasser, călugării îi comunicară că urmează să meargă pe jos până la Abație. Șapte zile... 37. Ca mai toți tovarășii lui din Satul de Clone, Stin nu prea era obișnuit cu diminețile călduroase. Ziua aceea era însă neobișnuit de însorită pentru clima de pe Vechea Terra. Deși era toamnă târziu, căldura îl moleșea pe Stin, care stătea rezemat de stejarul sub care îl omorâse pe Murellius. O văzu pe Maria de departe și se grăbi să îi iasă în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Augustin cel Nou. Era o tăietură dintr-un ziar, un crâmpei de hârtie tipărită. - Sfinte Augustine, ce fac policornii ăștia? Ce naiba au de gînd? strigă Ariam de lângă Abate. Radoslav deschise ochii și văzu cum animalele iau o poziție în linie, neobișnuită pentru vietățile de pe Kyrall. - Au să atace cu toată forța! strigă Kasser. Acum, acum! Cred că pot să îi ucid pe toți fără ajutorul quinților, dacă vă concentrați și voi! Gîndiți-vă la ceva frumos, la grădinile Klemplantului! strigă bătrânul împărat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tradiții a defamiliarizării actului narației. Acest lucru este subliniat mai cu seamă în interpretarea structuralistă pe care Robert Scholes o face romanului lui Joyce: "Citindu-l, aflăm cum trebuie să-l citim"; cu alte cuvinte, pe măsură ce încercăm să înțelegem forma neobișnuită pe care intermedierea a căpătat-o aici, noi, în calitate de cititori, sîntem transformați, cîștigăm o nouă dimensiune de experiență ca lectori: "Înțelegerea noastră este exersată și extinsă. Sîntem conduși treptat către o metodă narativă și către o viziune asupra omului (acestea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de cele prezente în ficțiunea anterioară"15. Majoritatea romanelor și poveștilor se situează undeva între aceste inovații semnificative și maniera narativă mai convențională a celor mai multe romane populare, adică se află undeva în intervalul pe care l-am sugerat. Nu este neobișnuit să găsești o diminuare sau o creștere a gradului de intermediere, care apare în cadrul unei singure opere, de exemplu în romanul Un colind de Crăciun al lui Dickens, precum și în operele unui autor privite în ansamblu. De regulă, putem observa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației narative din romanul victorian și un prototip al situației narative din romanul modern, mai precis din cel contemporan. Întrucît intermedierea reprezentată într-un mod neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil așa ceva nu este în mod necesar dezirabilă. Primii recenzenți ai ediției germane a Situațiilor narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ulterior de autor și atunci doar în formă extinsă. Sînt și pasaje în care dialogul este aruncat în fugă într-un fel de stil indirect liber. Ceea ce iese în evidență aici este timpul prezent, care, în general, este un timp neobișnuit pentru stilul indirect liber. Este vorba, în mod evident, despre timpul prezent al rezumatului. Fragmentele de acest gen, scrise în stilul indirect liber, reprezintă un stadiu intermediar între rezumatul făcut de autor pentru discursul sau gîndurile anumitor personaje și o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Fred W. Boege, interesul lui Dickens față de problemele perspectivei prezentării pare să fi crescut constant pe parcursul evoluției sale ca romancier 182. Să ne gîndim la ultimul său roman, Misterul lui Edwin Drood, al cărui început strict personal este cel mai neobișnuit pentru Dickens. În cazul lui Dickens, totuși, schimbarea situației narative, mai ales trecerea de la relatarea auctorială la reprezentarea personală consecventă, este aproape întotdeauna determinată de conținut și astfel, din cîte se pare, nu e o tehnică narativă folosită în mod
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
probleme de interes imediat pentru autorii contemporani. Cîțiva dintre aceștia au găsit în aceste aspecte ale narațiunii un cîmp amplu pentru inovații care sînt tot atît de ingenioase pe cît sînt de îndrăznețe. În romanele din literatura engleză și americană, neobișnuitele narațiuni la persoana întîi ale lui Beckett Molloy, Malone Dies și The Unnamable 206 au stabilit un standard pentru acest tip de experimente. Cele mai importante opere de acest gen din literatura germană au fost studiate de P.F. Botheroyd 207
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acest tip de experimente. Cele mai importante opere de acest gen din literatura germană au fost studiate de P.F. Botheroyd 207. Acesta a analizat trei romane la persoana întîi a căror importanță se bazează în mare măsură numai pe folosirea neobișnuită a formei la persoana întîi: romanul Toba de tinichea al lui Günter Grass, Cea de-a treia carte despre Achim al lui Uwe Johnson și Numele meu fie Gantenbein al lui Max Frisch. Majoritatea acestor opere ale autorilor amintiți ar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și "Pe lîngă aceasta, mai era o perversitate" semnifică pentru narator și, prin urmare, și pentru cititor un adevărat timp trecut și ține timpul prezent al naratorului la persoana întîi departe de aceste opinii. Această observație este confirmată de expresia neobișnuit de vulgară pe care o folosește pictorul pentru una dintre viziunile pe care le-a depășit: "perversitate". În orice caz, creditul pentru alegerea acestui cuvînt trebuie dat eului narator, care astfel se disociază de opinia de pînă atunci. Din toate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și după povestirea The Pupil, cinci sînt la persoana întîi și cinci la persoana a treia 226.) Această teză e susținută de faptul că același fenomen se regăsește în alte cîteva narațiuni la persoana a treia scrise de James. Este neobișnuit ca în narațiunile la persoana a treia să fie anticipată o amintire ulterioară a unei experiențe, însă acest lucru este în general frecvent întîlnit în narațiunile la persoana întîi. Să comparăm următorul pasaj din The Lesson of the Master (Lecția
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de Crăciun, Fantoma Crăciunului trecut prezintă distribuirea cadourilor unui număr mare de copii. O fată ceva mai mare îi atrage atenția naratorului. Naratorul auctorial își ține pe deplin ascunsă admirația pentru această fată. Acest element este destul de evident în acumularea neobișnuită a pronumelui personal la persoana întîi singular. Naratorul se amestecă în imaginația sa cu copiii care o acoperă pe fata pe care o admiră acesta o sugestie erotică este evidentă în timp ce joacă un joc și o pradă ca niște "tineri
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
detaliile nedeterminate apar ca determinate, pentru a dobîndi o empatie față de personajul-reflector sau pentru a evoca scena acțiunii cît mai fidel posibil. În comparație cu cel din opera lui James, personajul-reflector din textele lui Hemingway nu poate fi întotdeauna distins. Nu este neobișnuit la Hemingway ca un "ei" sau "toți" sau ca un element impersonal precum "cineva" să apară în locul unor "el" sau "ea" individualizate în poziția pronumelui fără referent de la începutul narațiunii: L-au adus pe la miezul nopții și apoi toți cei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
el" sau "ea" individualizate în poziția pronumelui fără referent de la începutul narațiunii: L-au adus pe la miezul nopții și apoi toți cei de pe coridor l-au auzit pe rus381. Un început al povestirii de acest gen nu este, de asemenea, neobișnuit în opera lui Mansfield: Săptămîna ce-a urmat a fost săptămîna cea mai încărcată de griji din viața lor. Chiar cînd se duceau la culcare, numai trupul li se odihnea; dar mintea mergea întruna, urzind planuri, întorcînd lucrurile pe toate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cuprindea personajul narator și preliminariile narative. Acești cititori poate că au trăit un astfel de disconfort la primele narațiuni ale lui James, de exemplu, dar cu siguranță cititorul modern nu mai percepe un astfel de început narativ ca pe unul neobișnuit. Mai degrabă este vorba despre una dintre (cel puțin) două posibilități de bază de a începe o narațiune. Probabil că este just ca un cititor să reacționeze în mod diferit în imaginația sa la un început narativ cu un personaj-reflector
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Găsim aici, de asemenea, relatarea unui narator, vorbirea directă citată, stilul indirect liber și omisiunea părții individuale a dialogului fără explicație din partea naratorului. Propoziția "Băiețașii îl priviră cu șase ochi pe părintele Conmee și rîseră" este, totuși, extrem de surprinzătoare. Sintagma neobișnuită "cu șase ochi", în care percepția că trei băieți s-au uitat cu ochi mari la părintele Conmee este condensată verbal, presupune din nou prezența unei conștiințe care înregistrează evenimentele în maniera unui mediu personal. Părintele Conmee nu poate fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o ironizare a situației narative. Atitudinea mediului auctorial e asimilată aproape complet de un mediu personal, ale cărui percepții, gînduri și sentimente sînt de asemenea preluate în mare parte. Apoi, brusc, expune discrepanța dintre cele două perspective prin intermediul unei verbalizări neobișnuite sau a unei asocieri inedite. Exemplele pentru această tehnică din citatul anterior sînt reprezentate de repetiția expletivului "într-adevăr" (de patru ori) la întîlnirea cu doamna Sheehy, omisiunea simultană a unor părți întregi din dialog, inovația lexicală "cu șase ochi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a dialogului și a gîndurilor caracteristică tranziției de la situația narativă auctorială la cea personală. Prima dintre aceste trei tendințe generale este, de obicei, o premisă pentru ultimele două, dar suprapunerile și "schimbările de fază" dintre cele trei grupe nu sînt neobișnuite: pasaje personale lungi apar în mijlocul unei narațiuni cu o situație narativă auctorială pronunțată, iar relatarea auctorială devine vizibilă într-o altă narațiune personală. În sfîrșit, perspectiva auctorială și cea personală se combină de asemenea în stilul indirect liber. 7.1
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
168. 419 C.P. Casparis oferă o analiză detaliată a utilizării timpului prezent ca timp narativ într-o serie largă de romane englezești în care "relația de simultaneitate dintre emițător și întîmplările povestite" este aproape întotdeauna un aspect subordonat al acestei neobișnuite utilizări a timpului. Tense Without Time, Berna, 1975. 420 Harweg, "Präsuppositionen", 169. 421 Ibid., 169, punctele 3 și 4. 422 Ibid., 178-179. 423 Thomas Mann, Der Tod in Venedig und andere Erzählungen, Frankfurt/ M., 1954, 65. 424 Ibid., 69. 425
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cunoștea conceptul de comuniune, care presupune o eliminare a distanței, o simbioză nu doar între participanți, ci și între medium-uri și mesaje.18 Intriga mediologică se țese la origini în jurul acestei prime separări, ezitări, al degajării unei distanțe problematice, neobișnuite, între știință și formă, între informație și un medium al limbajelor (latina), reflectare a unei noi distanțe între oameni, caz în care problema circulației sensului apare ca ceva artificial. Așa am ajuns la problema paternității, de care nu mai poate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
conduce mai întâi la un intermediar de 39 aminoacizi (big ET1). Astfel, după îndepărtarea semnalului peptidic rezultă pro-ET1, procesat de o convertază pentru a produce big ET1. Acesta este clivat de o endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema), rezultând ET1. Receptorii pentru ET fac parte din familia receptorilor cuplați cu proteine G și prezintă două tipuri. Primul (ETA; A de la aortă) are o afinitate mai mare pentru ET1 și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]