3,370 matches
-
pus jumătate de cremă pentru îndreptarea părului pe cap, și-a tencuit fața cu machiaj - nu era deloc momentul să fie subtilă - și s-a îmbibat cu apă de parfum Envy. Ted se întorsese pentru a supraveghea ultimele pregătiri. Era nerăbdător ca Ashling și Marcus să se înțeleagă bine, pentru ca el să își poată propulsa cariera comică stând pe lângă Marcus. —Fă-te sexy, se rugă el, stând lungit pe patul ei și uitându-se la ea cum aplică cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mergeam, simțeam miros de elefanți. Nu l-am uitat niciodată. Chiar și mâncarea mea mirosea așa... — Locul unde ai rămas cel mai mult a fost la agenția de turism, o întrerupse Yvonne. Ai stat acolo doi ani? — Exact, spuse Clodagh, nerăbdătoare. Cumva reușise să se miște și ajunsese pe marginea scaunului pe care stătea. —Ai fost promovată în acea perioadă? —Păi, nu. Clodagh fusese dată înapoi. Cum să explice că nu aveai cum să fii promovat decât la nivel de supraveghetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
venerarea diavolului și încercaseră să facă o listă de pasiuni reale, nu prea au avut de unde alege. — Păi, atunci care îți sunt pasiunile? o provocă Yvonne. —Păăăăi... Care îi erau pasiunile? —Hobby-uri, pasiuni, chestii de genul acesta, spuse Yvonne nerăbdătoare. Mintea lui Clodagh era goală. Singurul lucru la care se putea gândi era că îi plăcea să se joace cu firele ei de păr despicate, să rupă partea desprinsă de fir, să vadă cât de sus merge. Era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O să mă descurc. O să îmi fie dor de tine, totuși. Ușurarea nu a durat mai mult de un minut. Poate că nu se termina totul, dar el tot pleca de la ea din apartament. Ne-am putea vedea mâine seară, sugeră, nerăbdătoare să primească o șansă să repare lucrurile. Nu plec până sâmbătă dimineața. —A, nu, dădu el din umeri. Hai să o lăsăm pentru când te întorci. —Bine, renunță ea dezamăgită, cu frica de a nu insista și de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a faptului că el era în revenire... Bine! Și-a dat seama că nu avea de ales, trebuia să deschidă gura și să spună: — Poți să mă iei cu tine data viitoare când mergi. Ți-ar plăcea? Nerăbdarea lui era... nerăbdătoare, așa că Lisa și-a dat seama că avusese dreptate în a prelua controlul. Ce zici de vineri seara? oferi el. Ne putem plimba pe doc și îți pot arăta bărcile. Face bine după ce ai stat în birou toată ziua. Hmmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Are voie să fie văzut în compania altei femei. —Înțeleg ce spui. Înțeleg ce spui. Dar are voie să îi bage limba pe gât? O expresie ciudată se instală pe chipul lui Ashling. Șoc - și încă ceva. Joy o privea nerăbdătoare. Cunoști fata, explică Ted. Suzie, vorbeam eu cu ea la acea petrecere din Rathmines și apoi am plecat cu tine. Îți amintești? Ashling dădu din cap. Își amintea de o roșcată micuță și simpatică. Ted spusese că e admiratoarea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a început să i se învârtă și a simțit că nu poate vorbi. Nu putea găsi nici măcar o singură silabă care să pară potrivită. Bănuia că el o place, dar acum că spusese ce spusese... Spune ceva, o rugă el nerăbdător. Ea se bâlbâi. De când durează asta? Parcă aș fi doctorul McDervitt. —De secole, oftă el. Din seara lansării. —De atât de multă vreme? — Da. Alt oftat. Dar asta înseamnă luni de zile. —Șase. — Și în tot timpul ăsta... Căuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de sushi către ea. Ashling se panică pentru o clipă. Nu era sigură că e gata. Se simțea de parcă deschidea mai mult decât doar gura și l-a lăsat să pună un pachet micuț pe limba ei. Jack îi urmărea nerăbdător reacția. —Bun, spuse ea într-un final, zâmbind. Înfricoșător, dar bun. La fel ca și tine. A încercat una cu castravete, una cu tofu, una cu crab și una cu avocado și apoi a riscat totul, încercând una cu somon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dădu jos lenjeria intimă cu mișcări încete. O incita, trăgând de ei cu mișcări lichide și ușoare, iar ea abia se abținea să nu scâncească. La final, nu mai existau obstacole. Ești sigură că vrei să faci asta? întrebă Jack nerăbdător. —Tu ce crezi? îi zâmbi ea leneș. Poate că ești în revenire. Nu sunt în revenire, spuse ea încet. Sincer. Dintr-odată, el îngheță. — Nu faci asta pentru un pariu? Ea râse puternic, sincer amuzată. Nu? Tocmai am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o mutileze. —Lisa, îi întinse Trix telefonul. E Tomsey, de la departamentul de draperii de la Hensards. Jaluzelele tale din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele tău pentru funcția de editor și că te-am lăudat în fața consiliului. Îmi pare rău că nu ai primit jobul. Nu contează. Nu mi-ar plăcea deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nimeni care să fie ca tine. Expresia lui era curioasă, așteptând din partea ei ceva care să-l susțină sau să-l aprobe, dar ea nu spunea nimic. Tot entuziasmul pe care îl avea când sosise se epuizase și acum era nerăbdător. Asta dacă nu ai cunoscut tu pe altcineva. Plec, dacă asta e situația, se oferi el grațios. Și uit ideea de a te recuceri. Fața ei era împietrită. Lisa îl privea și se gândea să-i dea de înțeles ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mei ne-am hotărât să plantăm flori în grădină. Ne-am dus la un magazin specializat. Era plin de trandafiri în ghivece, crini, lalele, zambile și mii de pliculețe cu semințe. Am cumpărat niște semințe de narcise și am plecat nerăbdătoare acasă, să le plantez. Am început să le pun în ghivece, cu multă grijă. Dar una dintre ele, de cum am pus-o în vas, a și sărit înapoi. Am tot pus-o la loc, am tot acoperit-o cu mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am lucrat două ture încheiate, începând de marți, paisprezece, de la orele două după-amiaza, până miercuri, cincisprezece, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lucrat vreodată la hotelul Biltmore? — Nu. Doar la Mayflower și la Hacienda House. Uneori la Rexford. — S-a purtat vreunul dintre bărbați ciudat cu Liz? A devenit violent? Sally hohoti. — Majoritatea erau fericiți că ea se prefăcea atât de bine. Nerăbdător să ajung la Vogel, am schimbat subiectul. — Povestește-mi despre legătura ta cu Charlie Issler. Știai c-a mărturisit cum că ar fi ucis-o pe Dalia? — Nu, inițial n-am știut, răspunse Sally. Apoi... ăăă, oricum, n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să profit de ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri la mama lui Elizabeth, la două dintre surorile ei, la liceul ei, la un birt din Harvard Square, unde fusese picoliță în ’42, și la cinematograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu toate apelurile interurbane și cu taxă inversă de la telefoanele de la hotelul Biltmore din serile de 10, 11 și 12 ianuarie 1947, împreună cu numele și adresele celor care au fost sunați și ora la care au fost apelați. Am stat nerăbdător cu receptorul la ureche, în timp ce femeia și-a făcut treaba, și le-am aruncat priviri ucigătoare celorlalți clienți ai hotelului El Nido care doreau să folosească telefonul. Apoi, peste o jumătate de oră, funcționara reveni la telefon și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
final, urmat imediat de distribuția unui nou episod, pe un fundal de piramide făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă. Când am dat cu ochii de „Emmett Sprague, regizor-secund“, mi-am încordat pumnii și mi-am ținut răsuflarea, nerăbdător să văd dacă o să scrie unde a fost turnat filmul. Apoi urmă prologul scris și eu m-am așezat într-un scaun de lângă culoar, ca să-l urmăresc. Subiectul filmului era ceva cu Keystone Kops strămutați în perioada biblică. Acțiunea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
totuși la știrile de dimineață. Trăgându-și nasul, Logan Își Îndesă și mai adânc mâinile În buzunare și se Întoarse să se uite În susul pantei către luminile supărătoare ale camerelor de televiziune. Ziariștii apăruseră la puțin timp după ce ajunsese Logan, nerăbdători să zărească măcar o bucățică de cadavru. La Început doar presa locală, punând Întrebări oricui purta o uniformă de polițist; apoi Își făcuseră apariția și frații lor mai mari. BBC și ITV, cu tot cu camerele și prezentatorii lor cu mutre serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până nu e gata autopsia. Insch trase o nouă Înjurătură. — Transmite-le că vreau copilul ăla autopsiat chiar azi, bine? Nu vreau să stau toată noaptea cu degetul În cur În timp ce presa inventează povești horror! Azi! Logan tresări, nefiind prea nerăbdător să Îi dea vestea lui Isobel. În ce dispoziție era ea, era mai probabil să-i facă autopsia chiar lui. — Da, domnule. — Curăț-o și fă-i poze! Vreau străzile pline de postere: „ați văzut-o vreodată“? — Da, domnule. Sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întortocheat cu clădiri, grădinile din spatele celor două șiruri de imobile Împărțind un zid Înalt. Cei doi nefericiți avuseseră sarcina de a se cățăra pe zid de pe strada alăturată. Prin Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi nerăbdătoare spre Logan. Imobilul nu avea interfon, dar exista de fiecare parte a porții câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite pe margine cu o altă vopsea maronie. Sub fiecare din ele, era spânzurată o etichetă cu numele locatarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva Întrebări, bine? Doamna Erskine făcu semn că da și trase o nouă gură de nicotină și alcool. — Este vorba despre tatăl lui Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tău. — Da, domnule. Stomacul lui Logan Începuse deja să se agite. — OK, zise Insch, sărind de pe birou. Apucă-te de asta. Eu mă duc să văd ce marionete am moștenit de la McPherson. Biroul cel mic al lui Logan Îl aștepta. Nerăbdător. De parcă știa că el e acum cap de linie. O copie a fotografiei transmise presei se afla la el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată ca să nu arate atât de moartă. Probabil că era drăguță pe când trăia. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Eu... ăăă... reciclez. Reciclez pungile de plastic. Trebuie să facem și noi ce putem pentru mediu. Agentul mai făcu un pas. — Te fac eu pe tine pentru mediu... — Ajunge, agent, zise Logan. Sunt sigur că și domnul Nicholson e la fel de nerăbdător ca și noi să plece din ploaie. Mergem Înăuntru, domnule Nicholson? Să știți, e totul bine și uscat la noi la secție. Putem să vă ducem Într-acolo. După două minute, stăteau Într-o bucătărie mică și verde, ascultând ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan și Insch o găsiră pe Isobel MacAlister Însoțită. Iubițelul ei cu păr lins pierdea vremea pe-acolo, În stilul lui obișnuit, efeminat și tâmpit. Trei studenți la medicină stăteau În picioare cu carnetele de notițe pregătite. Toți interesați și nerăbdători să afle cum să procedeze la tranșarea unui băiat de patru ani ucis. Nici măcar nu-l privi pe Logan când Îi adresă un salut scurt inspectorului. Corpul gol al lui Peter Lumley fusese așezat la mijlocul mesei de lucru, palid, lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe drumul bine cunoscut ce ducea la grajdurile cailor pe care-i îndrăgea atât. Incitatus cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]