2,953 matches
-
la așteptările ei, amuzându-se de fiorii care o trezeau violent când acestea coincideau cu minutele, secundele. Superstițiile o țineau în gardă la orele fixe: 00:00; 10:10; 22:22 etc. Momente cruciale în care totuși nu se întâmpla...nimic. Schimbarea spre care se îndreptase ținuse exact cât o furtună de vară. Se oprise la cele câteva ținute noi pe care reușise să și le cumpere și dorința de a face o schimbare. Despre partea interioară mai bine nu mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dat. Mi-ai vrut sufletul și ți l-am oferit. Acum nu mai am nimic să-ți ofer. Cred că în curând vei pleca și nu vei mai reveni. - Mă alungi? - Aș putea să o fac? Când nu mai ai nimic să oferi unui om, acesta pleacă. Așa e firesc. - Mai ai iubirea, dar ți-e frică să o lași să iasă la suprafață, să se manifeste, să o eliberezi. Te poți folosi de ea pentru a crea lucruri minunate, care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos de a se manifesta, trăirea În care se complăcea atunci când “recita” un cuvânt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ai spălat vasele și stă cu capul plecat precum cumințica prințesă Diana, pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n lume, Și cei ce o servesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nimic de cât părere Tot ce suspină inimei amor, Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar - amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? {EminescuOpIV 377} Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o deslegăm nu-i chip
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tale. {EminescuOpIV 436} NU MĂ-NȚELEGI În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune de cât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din ori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să știi Nici c-a trăit și nici cine-i. {EminescuOpIV 498} A fost un medic de sărmani. Sărman el singur, plin de ani. În chilioara lui retras Da sfatul lui cu dulce glas. Trăia din scris și din tradus Nimicuri ce erau în us. Când a murit, deși om n-a fost Cărui amic să nu-i fi fost Și totuși nime n-a-ntrebat Cine la groapă fu cărat Și nu se mir-, cum de nu-l văd Mergând pe ulițe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor Katz, c-o stămbărie întunecoasă, adăpostită între patru pereți igrasiosi, și Ilie Arghir, de vindea harnașamente de cai, pinteni pentru ofițeri, zăbale, cuie de cizmărie, toval, pingele, tocuri de cauciuc, petlite și alte nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel Proust e „unul dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură, de slăbiciuni elegiace, de mici nimicuri de eleganță și subtilitate, de tandreți vane, de flirturi, cu un stil prețios și pretențios”3. Așadar, un simplu dandy vanitos și ușuratic? Un veleitar fără leac? Chiar dacă atunci când Lorrain scrie cele de mai sus În Le Figaro, deci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dandy-ul nu crede nici În progres, nici În perenitatea unei opere, nici Într-un sentiment puternic, nici În bogăția eventualei comunicări cu un altul. Iată de ce Își Întemeiază viața pe crearea propriei statui, pe efemera sa seducție, pe acest nimic căruia e dator să-i dea o provocatoare consistență.”3 Viața, o operă de artătc "Viața, o operă de artă" Cum se poate deja deduce, dandy-i proiectează nostalgia unei morale a negării nu doar direct, ci și oblic, estetizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
i-a mai trebuit și avantajul unei societăți complicate Într-un mod foarte aristocratic. Plebea noastră va vedea că, pentru a fi Brummell, i-ar trebui niște lucruri pe care nu le are. Autorul Dandysmului a Încercat să le enumere: nimicuri atotputernice, prin care nu domini decât femei; dar el știa prea bine, făcând-o, că nu era vorba de o carte de sfaturi și că Machiavellii eleganței sunt mai neghiobi decât Machiavellii politici (oricum niște mari neghiobi!). El mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am terminat majoritatea pieselor. De fapt, pe toate. N-am decât câteva nimicuri de făcut, pe ici colo. Acum la cine ești? —Galeria Wellington. Dar e excelent! —Știu, spusei eu abătută. Nu știu cum să-ți zic ca să nu spui că sunt mofturoasă, dar problema e că... Sally, tu ți-o aduci aminte pe Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
politețurile astea, ieși să fumeze. Chiar îmi plăcea Fisher, dar nu se lăsa descoperit prea ușor. Rămânea un pic în afară, urmărind caraghioslâcurile celorlalți, fără a participa cu adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de obicei. Auzi, mai încet nu se poate? îi zise Steve lui Bez, cu furie. Steve se oprise din măturat și stătea sprijinit în mătură. Pe șoldurile-i rotunjoare purta o curea suport pentru unelte, care atârna sub greutatea tuturor nimicurilor pe care le căra după el. Era îmbrăcat în haine negre și lălâi din cap până-n picioare și semăna cu un fost membru, de mult uitat, al trupei The Cure2. — O deranjezi pe domnișoara Weldon. Steve făcu semn cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sticle, atunci poate că s-ar fi putut ghici că era un cercel care a fost îngropat cu patru mii cinci sute de ani în urmă, împreună cu o prințesă din Sumer. Pe masa de lucru a lui Jaafar, printre toate nimicurile alea, părea un fleac. Urmau sigiliile, cilindri mici, de piatră, cu un model cuneiform unic. Acum cinci mii de ani, acestea erau rotite peste plăcile de argilă și lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
țărm? Te-ai plimbat pe nisip? Ai văzut cum s-a încâlcit? Ai văzut ce aruncă marea pe țărm? Ai văzut burți crude aruncate pe țărmurile care nu mai sunt? Ai văzut ce culoare are apa? Ai văzut cum trece nimicul prin ea ca printr-un fund de pahar? Te-ai dus să-ți pui degetele pe fundul paharului și să vezi cum îți dispar degetele? Te-ai uitat la nori? Te-ai uitat la pasărea oarbă din parcul orașului? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Înveselit.) Hi, hi... E atât de frumos... ȘEFUL GĂRII (Radiind de fericire.): E amuzant, nu? Ha, ha... Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci... dacă e moartă... Dumneavoastră ce faceți într-o gară moartă? ȘEFUL GĂRII (Buimac, surprins de întrebare.): Păi... nimic. Veghez. Nu? Cineva trebuia să fie și aici, să vegheze... Nu? Eu... de patruzeci de ani... în fiecare zi... aștept, mă uit, mănânc... stau... Da. Sunt multe lucruri de făcut... și aici... chiar dacă nu trece nici un tren... Și de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-lea, deoarece omul religios intuiește "supranaturalul" cu ajutorul aspectelor "naturale" ale Lumii. Sacrul ceresc și zeii uranieni O experiență religioasă se poate naște din simpla contemplare a boltei cerești. Cerul se vădește infinit, transcendent, fiind prin excelență un ganz andere față de nimicul reprezentat de om și mediul său. Transcendența se dezvăluie prin simpla conștientizare a înălțimii infinite. "Preaînaltul" devine dintr-o dată un atribut al divinității. Regiunile superioare, unde omul nu poate ajunge, zonele siderale dobândesc prestigiul transcendentului, al realității absolute, al veșniciei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate de o mână de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu că omul nu le poate sluji decât renunțând la partea muritoare din el, renunțând la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vecinilor, un bătrân cască Într-o livadă din Turcmenia Învăluită În ceață, un grăunte de nisip cenușiu este purtat de vânt pe planeta Venus, un oarecare doctor Jacques Hirsch din Grenoble Își pune ochelarii de citit și miliarde de asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a zămisli o bogăție de „sincronizare cosmică“ (pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui, prototipul ireal de real al diferitelor vapoare de jucărie pe care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
meu. — Vorbeam în metafore? — Nu... a mormăit el. Nu mai țin minte de unde pornisem, ce voiai să spui. Am căutat eu să o lămuresc atunci. Îmi plăcea să o fac să vorbească, să o provoc, chiar și cu astfel de nimicuri. Simțeam că se cam plictisea. Venise la petrecerea aceea doar așa, pentru că insistase Veturia, soția prietenului meu, să vină. Erau nu de mult colege de serviciu. Îmi spusese Veturia, când o întrebasem cine-i persoana, că trecea printr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea, cu întâmplările și cu darurile ei venite mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]