4,367 matches
-
infiltrează, de altfel, în toate trăirile. E, de fapt, acum o triplă tristețe: una apocaliptică, determinată de sfârșitul de veac „infernal”, una de sorginte „bacoviană” (G. Bacovia e imaginat ca un nou „Mesia Vestitor de Alb și sigilând lumea cu ninsori”) și cea de-a treia sub forma nostalgiei după Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
-și licența în 1974. Obține titlul de doctor în filologie (2000), fiind profesoară la Liceul „Al. I. Cuza” din Alexandria. Debutează cu poezii în ziarul „Teleormanul” (1977) și colaborează ulterior la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Caligraf” ș.a. Prima carte, placheta Albastrele ninsori, îi apare în 1996. Versurile de început dezvăluie o poetă deja formată, tinzând chiar, ca în Cugetare, la creionarea unei ars poetica, rod al unei elaborări în care intră har și trudă. Autoarea își transpune trăirile în confesiuni reținute, învăluite
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
folclorul muntenesc, pe care autoarea l-a cules și studiat, cum se întâmplă în teza sa de doctorat, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care reia, într-o formă mult amplificată, o lucrare din 1996. SCRIERI: Albastrele ninsori, Alexandria, 1996; Cuib de lumină, București, 1996; Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996; Lumină în amurg, București, 1996; Pulberi de stele, București, 1996; Cu stelele-n palmă, București, 1997; Lacrimi de stea, București, 1997; Miracol, București
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
1998; Floare de colț, București, 1998; Iluminări, București, 1998; Preludii, București, 1998; Flautul amurgului, București, 1999; Proza lui Sergiu Dan, București, 1999; Reverie, București, 1999; Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction, Alexandria, 2001. Repere bibliografice: Florin Burtan, „Albastrele ninsori”, „Teleormanul”, 1996, 1687; Cristea, Teleorman, 151; Victoria Ana Tăușan, Când ninge albastru, „Teleormanul”, 1997, 2064; Dumitru Vasile Delceanu, Camelia Caracaleanu. Abundența poeziei, „Cetatea” (Turnu Măgurele), 1998, 14; Anișoara Dobre, „Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction”, „Meandre”, 2001, 1
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
aerul ca zid de apărare/ și-o stea să-ți iei apoi s-o faci femeia ta/ cu ochii unui arbore într-o-nserare/ să plângi de parcă ai fi-nmormântat pe cineva” - să plângi). Registrul metaforic, ale cărui simboluri recurente sunt ninsoarea, teiul, toamna, păsările, fluturii, compensează un discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
sesizarea elementarului (marea, îndeosebi). Într-o creație poetică restrânsă și vizibil inegală, regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
a altor poeți ardeleni, care l-au întărit în convingerea că esența poeziei o constituie cultul pământului, al satului. Ca urmare, prim-planul e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe care acestea le induc. Anotimpurile, ploaia, negura, ninsoarea, vântul, căldura, frigul, momentele zilei, lumina, noaptea, surprinse în panouri ample sau în simple secvențe picturale, atestă o sensibilitate mereu trează, receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând între o varietate ludică aparte, de un livresc voit ,,copilăros”, și mărturisiri niciodată lăsate să se rostească deplin, repede și voit curmate, acoperite prin întoarceri-reflex la impersonale, protectoare tipare: ,,obcina” și ninsorile din munți, apa Moldovei, ,,țara înaltă”, „vama sfioasă a toamnei”, iazul „cu năluci”, ,,o veșnică pădure ursitoare” nu închipuie atât trăsături ale unui ,,decor”, cât însemne ale unei timpurii înclinări spre o mitologizare a viețuirii, a trecerii eului prin lumea
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile narative moderne și a încercat, bunăoară în romanul Somnul (1984), să desfășoare un tablou caleidoscopic, prin împletirea mai multor biografii (cu referire la tematica „obsedantului deceniu
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
a soarele, București, 1967; Echilibru până în ploaia din octombrie, București, 1969; Erezii, București, 1970; Poeme rococo, București, 1970; Ninse colinele în amurg, București, 1973; Hibernale, București, 1977; Întoarce-te să mă vezi, București, 1977; Înțelesul de pierdere, seara, București, 1979; Ninsoarea care ne trebuie, București, 1979; Suvenire, București, 1980; Cabinet de familie, București, 1981; Anonimul de-aproape, București, 1982; Purpura și iarba, București, 1983; Somnul, București, 1984; În orașul Poc-în-Plic, București, 1985; Soarele meu, inima mea, București, 1986; Cu mâna stângă
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
1977, 37; Valentin Dumitrescu, Lirism și disimulare ironică, LCF, 1978, 1; Florența Albu, Poet și prozator, VR, 1978, 4; Emil Manu, Poeme de dragoste, SPM, 1978, 374; H. Zalis, „Hibernale”, „Întoarce-te să mă vezi”, ST, 1978, 10; Doina Uricariu, „Ninsoarea care ne trebuie”, LCF, 1979, 15; Dan Cristea, O carte pentru copii, LCF, 1979, 20; L. U. [Laurențiu Ulici], „Ninsoarea care ne trebuie”, CNT, 1979, 22; Dana Dumitriu, „Înțelesul de pierdere, seara”, RL, 1980, 2; Laurențiu Ulici, Drumul însingurării, CNT
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
Manu, Poeme de dragoste, SPM, 1978, 374; H. Zalis, „Hibernale”, „Întoarce-te să mă vezi”, ST, 1978, 10; Doina Uricariu, „Ninsoarea care ne trebuie”, LCF, 1979, 15; Dan Cristea, O carte pentru copii, LCF, 1979, 20; L. U. [Laurențiu Ulici], „Ninsoarea care ne trebuie”, CNT, 1979, 22; Dana Dumitriu, „Înțelesul de pierdere, seara”, RL, 1980, 2; Laurențiu Ulici, Drumul însingurării, CNT, 1980, 6; Andrei Roman, „Înțelesul de pierdere, seara”, LCF, 1980, 11; Elena Tacciu, Muza ludică, RL, 1980, 38; George Arion
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un poem, ecou al sonetului Les Voyelles al lui Rimbaud, aduce ninsoare cu vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din I se fac toate,/ Din O și din U și din I pe-nnoptate, / Din A se fac șei
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din I se fac toate,/ Din O și din U și din I pe-nnoptate, / Din A se fac șei de ninsori deșelate” (Ningere de vocale). Poetul practică și un soi de letrism: „Leng va ri șerc” (Elegie); „Mi-e creierul abcdefghijklmnoprsștțuvxw” (Creier aprins). Modernismele și ultramodernismele de această speță nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
de alții: de la titluri precum Nisipul clepsidrei proiectează lumi, Dumnezeu are un Mercedes Benz, Curiozitatea vinde en-gros marfă de contrabandă la tonalitatea ludic-ironică și la „subiectele” prozaice ori livrești. Trei cărți publicate în 1999 corespund unor etape de creație diferite: Ninsori în Bărăgan se întoarce la tematica spațiului și a timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea și polisemantismul tipice sonetelor shakespeariene, iar în Cerbul lovit între coarne, rupturile, agresivitatea amintesc
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
Povestea planetei gânditoare, București, 1999; Povestea prințesei Maria, București, 1999; Povestea fetiței vrăjite, București, 1999; Povestea câinelui zburător, București, 1999; Povestea tatălui risipitor salvat de Moș Crăciun, București, 1999; Vine, vine Moș Crăciun, București, 1999; Cartea serbărilor școlare, București, 1999; Ninsori în Bărăgan, București, 1999; Sonete, București, 1999; Cerbul lovit între coarne, București, 1999; Jungla marină. 1969-1999, București, 1999; Fabule după Esop, București, 2000; Zâna din salcia plângătoare, București, 2002; Aventurile lui Luca, București, 2002. Traduceri: Nichita Stănescu. Bas-Relief with Heroes
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
recuperarea purității și a candorii, a puterii de a mai crede în „himere” și, deopotrivă, în construirea unui univers cristalin și transparent (sintagma titulară a cărții nu se voia doar o alăturare șocant-suprarealistă), dominat de lumină. Aer, cer, zbor, aripă, ninsoare se instituie în cuvinte-cheie, metamorfozând și diafanizând teluricul: „Ninsoarea iarăși podidește cerul/ și drumul se transfigurează/ pierdut înspre real”. Acum apar mai clar direcțiile pe care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
mai crede în „himere” și, deopotrivă, în construirea unui univers cristalin și transparent (sintagma titulară a cărții nu se voia doar o alăturare șocant-suprarealistă), dominat de lumină. Aer, cer, zbor, aripă, ninsoare se instituie în cuvinte-cheie, metamorfozând și diafanizând teluricul: „Ninsoarea iarăși podidește cerul/ și drumul se transfigurează/ pierdut înspre real”. Acum apar mai clar direcțiile pe care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în paralel, amintirea satului natal tradițional și resuscitarea valorilor lui
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
86, e editată altă culegere de proză scurtă a peste treizeci de tineri scriitori, postfațată de Mircea Ciobanu etc. Încă de la începutul anilor ’80 - în unele cazuri chiar mai înainte, de vreme ce Traian T. Coșovei a debutat în 1979, cu volumul Ninsoarea electrică - mai mulți autori debutează cu volume personale. Alții vor debuta editorial abia după 1989, fiind socotiți „optzeciști cu debut întârziat”, diferiți de nouăzeciști. Pe de altă parte, există și opinia - susținută de corifei ai nucleului dur al o., între
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
piatră nestemată / De-mi lumină noaptea toată”. Cadrul nupțial este realizat magistral. Primele elemente ale tabloului desfășoară o adevărată feerie cosmică. Într-un spațiu imens, „nunta” este vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la peisajul caracteristic, unde munții, plaiurile, dealurile, vârfurile, văile, pripoarele, câmpurile străjuiesc o stână. La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Călinescu a făcut un comentariu „seducător și persuasiv, dar, vai, funciarmente fals” (Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G. Călinescu: Scena e Însă de mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos În continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc În verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice „basmelor copite cresc” (apud Funeriu, 1995, p. 19). Multe erori de transcriere se datorează punctuației. Uneori, se impune
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Sbiera. Deși privilegiază lirica, revista acordă suficient spațiu și prozei. În paginile ei apar pentru prima oară principalele scrieri în acest gen ale lui Bacovia: Nuvelă din trecut, Când cad frunzele, Târziu, În cafeu, În zadar, Dintr-un text comun, Ninsoare, Cântec târziu. Tot cu mici proze mai colaborează George Burcel, Alex. Șendrea (schița „rurală” intitulată Două suflete), Agatha Grigorescu (scrierile sentimental-fantastice Viziuni și Macul roșu), N. Anghel (Locul de întâlnire). Între preocupările publicației se numără și aceea a unor restituiri
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
acest cuvânt, am încercat o comică mândrie de copil, căci termenul îmi era cunoscut datorită lui Loti, iar tonalitatea sunetelor a adus în atmosfera sufocantă a încăperii atât briza oceanică a romanelor sale, cât și răcoarea unei seri lungi, cu ninsoare, ritmată de foșnetul paginilor. Din când în când, discuția se întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite tot mai scobite, care nu vedeau sau, în orice caz, nu ne vedeau. Obrazul lui, sub
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]