KorAP: Find »[drukola/base=nisip & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...625 >

15,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

deșert, aproape fără aer, în întuneric, cu nisipul ce i se scurgea drept în creștet, deznădăjduitul Gacel nu putu să facă nimic pentru a salva viața fratelui său. Când își dădu seama de situație, mai bine de un metru de nisip îl acoperise deja și el însuși era în pericol să fie îngropat de viu, dacă nu scăpa la timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
alt nume nu i s-ar fi potrivit, fiindcă niciodată nu fusese îngropat vreun pustnic în ținuturi atât de îndepărtate. Familia Sayah avu nevoie de o săptămână și ceva ca să astupe gaura din puț punând la loc piatra, să scoată nisipul și să recupereze trupul răposatului, pe care-l îngropă cu o ceremonie simplă, la umbra palmierilor. Dar când se pregăteau să se pună din nou pe treabă, constatară că apa pe care o adusese Ajamuk avea să se termine înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
metafizice care nu duc la nimic, fiindcă mai avem șapte mii de kilometri de mers și în zori trebuie să pornim la drum... În zorii zilei următoare, mașina roșie dispăruse deja în spatele stâncilor întunecate, iar Gacel Sayah privea întinderea de nisip, așezat în ușa jaimei. Cugeta. Înainte ca prima geană de lumină să apară la orizont, era în picioare, luându-și rămas-bun de la oaspeții săi, iar acum stătea acolo nemișcat și se întreba ce viață ciudată duceau acei oameni ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
plină glorie și în cel mai bun moment, lăsând scrisă în memoria tuturor una din cele mai strălucite pagini din istoria poporului său. Pe el nu-l aștepta decât o amarnică tăcere. Ascultă. Din fericire, instinctul său de om al nisipurilor rămăsese nealterat. Își încordă privirea și văzu la orizont, exact în același loc unde cu o după-amiază înainte își făcuse apariția mașina lui Marcel Charrière, văzu un mic nor de praf. Un vehicul vopsit în alb și albastru gonea mâncând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
greutatea răspunderii apăsa doar pe umerii săi. Oricare-ar fi fost părerea lui, avea să fie acceptată, fiindcă el era inmouchar-ul micului clan și purta gloriosul nume al tatălui său. Se așeză la umbra palmierului, își făcu de lucru în nisip, privi îndelung puțul, țarcul cu animale și corturile, suspină adânc și în cele din urmă spuse: — Trebuie să ne grăbim să strângem tot. Cu cât vom pleca mai repede, cu atât mai repede vom ajunge la Sidi-Kaufa. — Să strângem tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dispăru în spatele stâncilor ce protejau tabăra de temutul harmattan care de multe ori sufla săptămâni la rând, Gacel Sayah se așeză la rădăcina palmierului său preferat și se pregăti să aștepte cu răbdare, așa cum numai oamenii obișnuiți cu vânătoarea în nisipuri și întinderi pietroase sunt în stare s-o facă. Tatăl său, marele inmouchar căruia toți îi spuneau Vânătorul, îl învățase de mic copil să stea îngropat câte o zi întreagă, doar cu nasul și urechile descoperise, ascuns sub buruieni, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o muzică molipsitoare. — Există milioane de anunțuri atractive însoțite de milioane de melodii molipsitoare, dar în momentul în care apar la televizor lumea schimbă canalul. În schimb, se uită când o mașină sau o motocicletă ia foc, se îngroapă în nisip sau se dă spectaculos peste cap printre dune. — Așa e ! — Și știi ce rămâne întipărit pe retina spectatorului? — Nu, nu știu. — Marca țigărilor sau a băuturilor imprimată pe laturile și pe acoperișul vehiculelor. — Și ce-i cu asta? — Toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai bună dovadă este tatăl meu, care, cu toate că a fost cel mai mare și mai inteligent dintre tuaregi, a fost răpus de îndată ce a pus piciorul dincolo de dunele deșertului. — Dar conservatorismul nu duce la nimic. Asta spune-le-o munților și nisipului acestuia! veni răspunsul sec. În ziua în care acestea se vor schimba și se vor transforma într-o grădină străbătută de pârâiașe, poate că imohagii vor putea să schimbe obiceiurile noastre, iar noi vom evolua în pas cu timpurile. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
e ca spectacolul să continue, deoarece asta este o mașinărie complexă, care funcționează în virtutea inerției, și sunt convins că, dacă va ajunge să se oprească, probabil nu va mai porni niciodată... — Să ne străduim așadar ca nimeni să nu pună nisip în angrenaj, fiindcă, după cum se vede, pe-aici avem nisip din belșug... Lui Gacel Sayah nu se sperie, dar fu surprins și simți o senzație de gol în stomac în scurtul timp - care lui i se păru însă interminabil - cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
complexă, care funcționează în virtutea inerției, și sunt convins că, dacă va ajunge să se oprească, probabil nu va mai porni niciodată... — Să ne străduim așadar ca nimeni să nu pună nisip în angrenaj, fiindcă, după cum se vede, pe-aici avem nisip din belșug... Lui Gacel Sayah nu se sperie, dar fu surprins și simți o senzație de gol în stomac în scurtul timp - care lui i se păru însă interminabil - cât dură zborul de la tabăra sa până în munți. Nené Dupré zbură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de gol în stomac în scurtul timp - care lui i se păru însă interminabil - cât dură zborul de la tabăra sa până în munți. Nené Dupré zbură în mod deliberat foarte jos, pentru ca vântul pe care-l stârneau rotoarele elicopterului să ridice nisipul și să șteargă orice urmă compromițătoare rămasă în urma micii caravane, iar din această cauză micul aparat începu să se clatine mai mult decât ar fi fost normal. Când, în sfârșit, puseră din nou piciorul pe pământ și pilotul, surâzând, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să le duc de-aici. Imensa Peșteră a Gazelei era un loc sigur și primitor, a cărui penumbră răcoroasă contrasta cu lumina intensă și zăpușeala de afară, și atât Laila, cât și Aisha erau fericite după atâția ani de soare, nisip și vânt, deși nu-și ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-au făcut nimic, și este inuman și nedrept să-i ținem cu mâinile legate tot timpul - spuse cea dintâi pe un ton de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele, iar cei din neamul lor nu mai erau considerați temuții stăpâni ai nisipurilor deșertului, ci se transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și fără speranțe. Împrăștiați prin douăsprezece țări, fără căpetenii, înfruntându-se uneori între ei din cauza unor vechi neînțelegeri, imohagii erau condamnați la dispariție; probabil că eroica aventură a tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-ți că „soarta“ și-au ales-o ei înșiși în momentul când au hotărât să participe la raliu. Niciodată n-am ascuns nimănui că există pericole serioase când călătorești prin locuri sălbatice: te poate înțepa un scorpion, te poate înghiți nisipul, poți să te îneci într-un râu sau să fii răpit de niște bandiți. Niciodată nu i-am mințit și, în fond, asta îi și excită. — Întotdeauna vei fi un cinic, îi spuse fără supărare Yves Clos. Și, fără îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu pas întins sub un soare dogoritor. Asta însemna că pe acele meleaguri ar fi fost cu siguranță condamnat la moarte în scurtă vreme. Ca să poată merge la amiază pe nisip sau prin munții din Tenere, un bărbat cu o constituție fizică și cu obiceiurile italianului ar fi trebuit să bea cât apă ar fi putut duce, de aceea, cum cel mai apropiat puț se afla la patru zile de mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
vreau să ajung la puț înainte să se lumineze de ziuă. A fost un drum lung și o noapte interminabilă în timpul căreia italianul mulțumi din suflet că lăsaseră în urmă munții și intraseră în erg, deoarece odată cu înserarea și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
încerca să dorm puțin... Tuaregul arătă spre jgheab. — O baie îți va face bine - spuse. Dacă mă bag acum aici, mă înec - răspunse celălalt convins. Se îndepărtă călcând cu multă grijă, deoarece tălpile picioarelor sale erau o rană vie și nisipul ardea la ora aceea, iar când ajunse la umbră căzu ca trăsnit. Imohagul se uită la el îndelung, cu o privire îngrijorată, conștient că rănile deschise riscau să se infecteze, ceea ce în acel loc și în acele împrejurări însemnau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pe tuareg, dar cred că cel mai bine ar fi să te scot de aici... - Arătă spre avion: Du-te până acolo, amestecă-te printre oameni, iar după o jumătate de oră fă un ocol prin spatele acelor dune de nisip, intră în elicopter pe ușa din spate și ascunde-te sub ultimul scaun. Eu o să mă fac că vin de la duș și că nu știu nimic, dar te avertizez că dacă am cea mai mică bănuială că te-a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
urmărește cineva... — N-ai nici o grijă! Du-te să faci un duș... Hans Scholt nu trebui să se târască pe sub camioane, deoarece nimeni nu se arătă interesat de prezența lui, astfel că jumătate de oră mai târziu zbura peste pustietatea nisipurilor; atunci îl strânse cu putere pe pilot de braț și-i spuse: — Mulțumesc că m-ai ajutat. — Sper să nu-mi pară rău. — Nici mie... Fă-mi, te rog, faci o ultimă favoare... — Despre ce-i vorba? — Du-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ale generațiilor de luptători imohagi care de-a lungul secolelor au învățat să transforme aridul peisaj ce-i înconjura și puținele lui viețuitoare în cei mai buni aliați. La revărsatul zorilor, două capre fuseseră deja sacrificate și sângele lor stropise nisipul deșertului și pietrele de la poalele munților, făcând ca în scurt timp primii vulturi să apară zburând la mare înălțime. Puțin mai târziu, Gacel intră în „Peștera gazelei“, își îmbrățișă mama și frații și, după ce acceptă cu plăcere un reconfortant pahar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai multă claritate contururile sălbaticului peisaj înconjurător. În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră era mai mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră era mai mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să înainteze în linie dreaptă și că ar fi obligat să facă mereu alte ocoluri în căutarea celor mai bune trecători între stânci și dune, riscând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ajute - așa că, luându-și inima-n dinți, se ridică în picioare, apucă dromaderul de dârlogi și, pentru ca acesta să se scoale și să-l urmeze, sâsâi, așa cum văzuse că făcea tuaregul. Când, jumătate de oră mai târziu, călcă iarăși pe nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase în parte groaza pe care i-o producea lava neagră și fierbinte. Se lăsa înserarea și înaintea lui umbra i se alungea. Își îndepărtă gândul ce-l îndemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să scadă. Începu să bată vântul din nord, ca aproape în fiecare noapte, la început în rafale, mai apoi susținut, ca nota unei viori ce se luptă să atingă acuta fără să ajungă la stridență; și când mici fire de nisip începură să i se încrusteze pe față, înțelese adevăratul motiv pentru care tuaregii și-o acoperă cu un văl. Era ca și cum o legiune întreagă de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dar cu toată precizia lansării, un român, pe care ghinionul părea că-l urmărise cu o perseverență deosebită încă de la naștere, avu neșansa ca exact în locul unde trebuia să aterizeze să dea peste o bucată de stâncă cenușie ieșită din nisip de care se izbi cu piciorul, ce i se fractură într-o mulțime de locuri. Își pierdu cunoștința și vântul harmattan, care sufla din ce în ce mai tare pe măsură ce se înnopta, puse stăpânire pe mătasea de culoarea închisă a parapantei și, parcă jucându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]