4,446 matches
-
și s-a încheiat în secolul al XIII-lea. Așezările vechi au fost lărgite prin defrișări sau desecări sau erau întemeiate noi așezări. Colonizarea rurală putea fi din inițiativa individuală a țăranilor, fie din inițiativă politică. Colonizări rurale inițiate de nobili și regi au avut loc în peninsula iberică după retragerea arabilor și consolidarea stăpânirii proprii, în care regii din Aragon, Castilia și Portugalia atrăgeau țărani din zonele învecinate din Franța. În secolele XI-XII, regii englezi au inițiat colonizări în Țara Galilor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Palestina în urma cruciadelor. Cele mai intensificate colonizări rurale au avut loc în estul Europei inițiate de germani din motivații politice și economice. 200 000 de persoane și-au părăsit locurile de baștină din spațiul german, îndreptându-se spre estul Europei. Nobilii inițiau colonizări rurale pentru a atrage coloniști care să le valorifice terenurile necultivate. Apelau la intermediari ""locatores"", care în schimbul aducerii de țărani care contribuiau la cultivarea solului primeau privilegii. Aceștia beneficiau de cantități mari de pământ, devenind liderii noilor comunități
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
fost învins de coaliția orașelor italiene. Regii din Franța au sprijinit mișcarea comunală împotriva seniorilor locali, dar au limitat autonomia orașelor din zonele pe care le controla direct. Zidurile care înconjurau orașul indicau capacitatea defensivă a orașului împotriva atacurilor unor nobili, năvălitori atrași de acumularea de bogăție, împotriva țăranilor, armatelor străine. Clădirea și întreținerea zidurilor presupunea solidaritate între locuitorii orașului, întărindu-le sentimentul de identitate comună față de cei care nu erau locuitori cu drepturi depline în orașe, ca burghezii. Zidul împiedică
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
tribal, comunitatea sătească fiind autarhică și închisă față de lumea exterioară. Diferențierea socială era pronunțată la nivelele superioare ale aparatului de stat ce deținea monopol asupra colectării tributului și impozitării comerțului. Elita conducătoare era formată din șeful statului, curtea sa de nobili și colectorii de triburi și taxe și marii proprietari de sclavi. Elita era redutabilă militar. În comunitățile sătești, societatea era nediferențiată și străină de viață politică, neimplicându-se în viață economică a statului. Statul comercial era mai centralizat și mai
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
confruntat cu probleme comune. Prima era asigurarea monopolului asupra exercitării legitime a violenței pe teritoriul statului respectiv, implicând asigurarea supremației militare asupra supușilor, respingerea altor state de a cuceri teritoriul, reprimarea forțelor concurente în exercitarea violenței, interzicerea războaielor particulare ale nobililor, desființarea armatelor și fortificațiilor nobiliare particulare, extinderea acțiunii justiției regale asupra supușilor, eliminarea treptată a justiției nobiliare și privilegiilor jurisdicționale asupra categoriilor privilegiate. Monopolul asupra exercitării violenței a fost imperfect, statele nereușind să elimine pe deplin formele sub-statale de exercitare
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
regilor absoluți" să se exercite inegal în teritoriu, diferit față de diverse categorii de supuși și variabil în timp. Vechea aristocrație romană și cea germanică fuzionează, prin înrudiri sau schimburi de elemente culturale. Familiile senatoriale romane pătrundeau în domeniul clerical, în timp ce nobilii germanici preferau funcțiile militare. Indiferent de originea etnică, se purtau nume latine, germanice și creștine. Oamenii liberi din clasele inferioare renunțau la libertatea personală pentru a-și caută protecția celor puternici. S-a format astfel țărănimea dependentă tot mai numeroasă
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
castella, cu rol defensiv împotriva năvălitorilor, dar erau pentru supunerea locuitorilor față de autoritatea lor, preluând puterile financiare și judiciare. Dreptul de "ban" - a porunci, a constrânge și a pedepsi pe cei care trăiesc pe domeniilor lor îi caracterizau pe mulți nobili. Obligațiile țăranilor au crescut și s-au diversificat. Creșterea pretențiilor nobililor era legată de definirea unui mod de viață aristocratic, presupunând prestigii-daruri și contra daruri, banchete, achiziționarea unor obiecte de lux, cheltuielile necesare războaielor private. Se constata diminuarea rezervei nobiliare
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de lux, cheltuielile necesare războaielor private. Se constata diminuarea rezervei nobiliare în favoarea loturilor date în folosință țăranilor, în contextul creșterii demografice. Țăranii erau obligați să plătească în bani sau în produse folosirea instalațiilor tehnice. Nu puteau părăsi domeniul fără aprobarea nobilului, nu puteau lasă moștenire și nici nu se puteau căsători în afara acestuia fără voia stăpânului. Societatea era împărțită în cele trei ordine de funcții diferite: religioasă-oratores, războinică-bellatores, producție-laboratores, o structură imaginară corespunzătoare unei societăți rurale în care nu existau locuri
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
călugării benedictini, franciscani și dominicani ofereau asistență religioasă în cadrul orașelor. Trăiau la oraș și aristocrați laici și orășenii bogați, negustorii, meșteșugarii patroni, zarafi, cămătari, ce alcătuiau patriciatul urban, cumpărând domenii rurale încercând să ducă o viață similară cu cea a nobililor. Din clasa de mijloc făceau parte meșteșugarii, micii negustori, lucrătorii salariați, liberii profesioniștii. Se adaugă plebea urbană numeroasă și turbulentă, alcătuită din elemente marginale. Existau sclavii, proveniți din piețele din lumea musulmană, precum și imigranți evrei. Florența era condusă de familiile
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
1474 regiunea din jurul orașului Lublin a fost stabilită drept voievodatul Lublin. În secolele al XV-lea și al XVI-lea orașul s-a dezvoltat rapid, devenind cel mai important centru economic din Uniunea polono-lituaniană. În secolul al XVI-lea parlamentul nobililor (sejm) s-a întrunit de câteva ori în Lublin. Pe 26 iunie 1569 aici s-a proclamat Uniunea statală polono-lituanuiană, numită în mod oficial "Republica celor două națiuni" ori "Federația celor două națiuni" (în limba poloneză: "Rzeczpospolita Obojga Narodów"; în
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
este întărit, fiind port fluvial, cu un târg și cu un atelier monetar. La începutul secolului al X-lea, orașul devine capitala unui comitat, ce ia numele orașului, Comitatul Namur, comitat ce face parte din Imperiul româno-german. Prima dinastie de nobili a fost Berenger, despre care avem date din 907. Două alte dinaștii vor urma: Courtenai (1212-1263) și de Dammepierre (1263-1429). Familia de Courtenai a dat și doi împărați imperiului latin de la Constantinopol, Petru și Balduin, în urma cruciadelor. În 1421, Ioan
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
, uneori Ștefan Báthory I, (în maghiară "Báthory István"), (n. 1430 - d. 1493) a fost un mare nobil din familia Báthory, voievod al Transilvaniei, ajuns la putere după ce regele Matia Corvinul l-a trimis în 1476 în fruntea misiuni militare în Țară Românească, cu scopul de a-l impune pe Vlad Țepeș pe tronul țării, în locul lui Laiotă
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
de asemenea, numit" 'Vlad, s-a căsătorit în familia Báthory; acest lucru a fost confirmat ulterior de faptul că, Împăratul Sfanțului Imperiu Român, Ferdinand I, a acordat fraților Ladislau și John Dracula"' - descendenții indirect al familiei Corvin - un brevet de nobili și haină lor de arme vor constă dintr-o "o sabie care acoperă trei dinți de lup pe o creasta de sânge: arme de familia Bathory.
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
cunoscută și ca Sfânta Irina () a fost o împărăteasă bizantină între anii 797 -802, fiind soția lui Leon IV Kazarul și mama lui Constantin VI. Irina s-a născut într-o familie de nobili din Atena, familia Sarantapechos. Irina era originară din Atena și a fost adusă la Constantinopol de către Constantin V, care a căsătorit-o cu Leon IV Kazarul. În 771 a dat naștere lui Constantin VI, iar când Leon IV a murit
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
pe regele franc, Carol cel Mare (Charlemagne), împărat roman. În 802, logotetul (ministrul) finanțelor, Nicefor, s-a revoltat împotriva Irinei și a exilat-o pe Lesbos, unde aceasta a murit în 803. Irina s-a născut într-o familie de nobili din Atena, familia Sarantapechos. Deși ea a fost un orfan, unchiul ei, Constantin Sarantapechos, era patrician și, posibil, și strateg din Hellas. Ea a fost adusă la Constantinopol de împăratul Constantin al V-lea la 1 noiembrie 769 și s-
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
Arieș și Fabrica de Bere din Turda. Pentru meritele sale, János Kövesi a fost ales consilier orășenesc. In turnul cel mic s-a pus un clopot mai vechi, zis “constituțional”, pe care se vede inscripția următoare: “"Turnat din ordinul orașului nobil Turda, în anul 1742, în timpul locotenenței lui György Vásárhely. Georgius Nemes fecit"” (executat de Georgius Nemes). Cu acest clopot se anunța începerea Adunărilor Generale ale orașului. Numele de “constituțional” provine de acolo, că nu a fost tras de la 1849 până la
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
îi poartă numele. Nichita Smochină a publicat și sub pseudonimele: M. Florin, Măhăleanu, Ciobanu-Vlaicu, I. Vlădică. În Sala „Sfântul Gheorghe” din Kremlin este trecut la poziția 92, „Smochină Nichita Parfenievici, Cavaler al Sfântului Gheorghe” și este ridicat la rangul de nobil (дворянин). http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1259880811 http://agalben.ulim.md/?p=884 http://www.asm.md/?go=photo gallery&case=21&new language=0 http://unimedia.info/stiri/-18401.html http://www.europalibera.org/content/article/2095815.html http
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
revelatorii. Întâi, în plan genealogic, adnotările permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a obștilor cneziale la formele ei de tranziție, a cnezilor cu diplome de proprietate, spre formele proprietății feudale de tip nobiliar, a nobililor de comitat. În antroponimia și toponimia medievală a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
din Chișinău (1921), membru al Ateneului român (1923), al Societății Renașterea Română, al Fundației Principele Carol ș.a.m.d.. A fost înmormântat în cimitirul bisericii Sf. Ilie din Chișinău, care mai târziu a fost demolată. Sever Zotta îl considera un "„nobil fără trufie, boier mândru dar drept, cărturar înțelept și modest, om bun și milostiv, prieten sincer și credincios, creștin evlavios și monarhist mistic, o rară manifestare a geniului rasei noastre și ultimul cavaler al Basarabiei”". Paul Gore avea la activ
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
la finele secolului al XIII-lea. Arsă de trupele generalului Tiege în 1703. Acest panou s-a executat în anul 1832." În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matia Corvin și dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thorotzkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja. Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thorotzkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea
Cetatea Trascăului () [Corola-website/Science/307256_a_308585]
-
regele Matia Corvin și dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thorotzkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja. Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thorotzkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți). Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale
Cetatea Trascăului () [Corola-website/Science/307256_a_308585]
-
casa a fost unificată cu alte trei case vecine de pe ulița Fânului (strada Napoca). Tot atunci, proprietarul János Rhédey adaugă vechii clădiri încă un etaj. Pe frontispiciul imobilului se găseste blazonul lui Rhédey, cu inițialele RJ și semnul coroanei de nobil cu nouă perle vizibile, însemnul rangului de „conte”. A mai existat încă un blazon pe peretele clădirii, distrus în anii 1950 și refăcut recent, cu ocazia renovării clădirii.
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
este prevăzută sigla iezuiților "I(esus) H(ominum) S(alvator)" (IHS), sub care este plasată inscripția "CON(victus) NOB(ilium)". Edificiul a format un ansamblu împreună cu Biserica Piariștilor din Cluj și cu Monumentul Fecioarei Maria. Tot mai mulți fii de nobili din alte orașe erau tentați să-și completeze studiile în Cluj, la unul dintre seminariile existente în oraș. În aceste condiții, spațiile de cazare pe care orașul le putea pune la dispoziția studenților erau prea puține. De aceea, la scurtă
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
de cazare pe care orașul le putea pune la dispoziția studenților erau prea puține. De aceea, la scurtă vreme după încheierea lucrărilor la „Seminarul Bathory”, în perioada 1734-1735, peste drum de „Colegiul Iezuit”, la care studiau în principal fii de nobili, a fost construit un internat. Clădirea, cunoscută drept "Convictus nobilium" ("Convictul nobililor"), a fost construită în etape succesive, înconjurând în cele din urmă pe patru laturi curtea interioară. Pereții întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
prea puține. De aceea, la scurtă vreme după încheierea lucrărilor la „Seminarul Bathory”, în perioada 1734-1735, peste drum de „Colegiul Iezuit”, la care studiau în principal fii de nobili, a fost construit un internat. Clădirea, cunoscută drept "Convictus nobilium" ("Convictul nobililor"), a fost construită în etape succesive, înconjurând în cele din urmă pe patru laturi curtea interioară. Pereții întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la etaje, în foișoare și în încăperi, bolți cilindrice cu penetrații adânci. La mijlocul
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]