2,642 matches
-
a fost implementat în timpul vieții lui și nu a influențat direct limbajele ce i-au urmat. Unul din inventatorii limbajului ALGOL (Heinz Rutishauser) scria: „Prima tentativă de a gândi un limbaj algoritmic a fost efectuată în 1948 de K. Zuse. Notația sa era una destul de generală, dar propunerea sa nu a beneficiat de considerația pe care o merita.” Abia în 2000, o echipă de la Universitatea Liberă Berlin a scris un compilator de Plankalkül. În 1946 Zuse a înființat una dintre primele
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
În literatura de specialitate această noțiune mai este întâlnită sub numele de exponent adiabatic, coeficient adiabatic, sau indice izentropic. În lucrările de fizică coeficientul de transformare adiabatică este notat de obicei cu formula 3 iar în cele tehnice cu formula 4 ambele notații fiind acceptate de STAS 1647-85. Înainte de apariția standardului, sub influența lucrărilor de chimie și a bibliografiei în limba germană, se folosea notația formula 5, În locul capacităților termice masice se pot folosi capacitățile termice molare (formula 7, respectiv formula 8), relația devenind: Pentru evidențierea
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
fizică coeficientul de transformare adiabatică este notat de obicei cu formula 3 iar în cele tehnice cu formula 4 ambele notații fiind acceptate de STAS 1647-85. Înainte de apariția standardului, sub influența lucrărilor de chimie și a bibliografiei în limba germană, se folosea notația formula 5, În locul capacităților termice masice se pot folosi capacitățile termice molare (formula 7, respectiv formula 8), relația devenind: Pentru evidențierea fenomenelor care definesc coeficientul de transformare adiabatică se poate face următorul experiment: Un cilindru prevăzut cu un piston conține aer. La început
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
lucrări de cercetare de nivel înalt (nu neapărat publicate). De asemenea are un sistem de mesaje semi-private între utilizatori. Până în Mai 2009, enciclopedia conținea aproximativ 8500 de intrări și peste 14800 de "concepte" (un concept poate fi de exemplu o notație specifică în interiorul unei intrări mai generale). Este de asemenea disponibil un rezumat al conținutului curent al site-ului PlanetMath, iar aproximativ 300 de intrări din Wikipedia în engleză încorporează texte din articolele deținute de PlanetMath: O carte, Free Encyclopedia de
PlanetMath () [Corola-website/Science/321364_a_322693]
-
proporțiile celei de la începutul secolului al XIX-lea, dar importantă prin revizuirea cântărilor de strană (stilizarea și, în unele cazuri, scurtarea melodiilor prin eliminarea unor formule prea dificile sau depășite), prin diortosirea textelor și prin tipărirea acestor cântări pe ambele notații muzicale suprapuse (psaltică-orientală și liniară-occidentală). Au fost tipărite până acum șase cărți, una conținând teoria muzicii plastice ("Gramatica muzicii psaltice" -studiu comparativ), iar patru cuprinzând cântările necesare strănii ("Vecernierul", "Utrenierul", "Penticostarul", "Cântările Sfintei Liturghii") și preoților ("Cântări la Taine și
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
fie tipărite alte două tot atât de necesare ("Triodul" și "Idiomelarul"). Aceste cărți sunt destinate în primul rând instituțiilor de învățământ ale Bisericii noastre, preoților, cântăreților și tuturor credincioșilor care vor să cânte sau numai să studieze psaltichia prin comparație, confruntând ambele notații. Adevărata emblemă a artei bizantine, muzica psaltică este dupa părerea unora, muzica care găsește calea cea mai rapidă către sufletul celui care o ascultă sau cântă, deoarece este o muzică care exprimă o frumusețe cerească, hristologică și o frumusețe a
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
a unsprezecea oară). Cifrele romane apar pe monedele imperiale în indicațiile de titulatură purtată în mai multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau de consul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditive IIII și VIIII sunt cele folosite în mod curent (Vezi, de exemplu, reversul sesterțului de alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Printre aceste notații, formele aditive IIII și VIIII sunt cele folosite în mod curent (Vezi, de exemplu, reversul sesterțului de alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX. Începând cu secolul al III-lea, atelierele monetare romane se multiplică, iar monedele poartă marca de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
numesc puncte topografice, iar cele situate sub acesta (pe fundul mărilor și oceanelor) se numesc puncte batimetrice. În ridicările batimetrice se utilizează următoarele noțiuni: Pe hărțile topografice curbele de nivel negativ se reprezintă cu o linie de culoare albastră,iar notațiile se fac cu semnul minus. La mare, izobatele, sunt notate cu valoarea adâncimii fără semn pozitiv sau negativ. Măsurătorile se fac cu ajutorul unui aparat denumit batimetru. Nivelul de referință este un plan convențional față de care sunt raportate adâncimile. Se mai
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
și ceda, dacă cred că vor pierde. În plus există diferite căi de a termina jocul cu remiză (egalitate). Pe lângă mișcările pieselor, regulile guvernează și echipamentul folosit, controlul timpului, comportamentul și etica jucătorilor, acomodări pentru jucătorii handicapați, înregistrarea mutărilor folosind notația precum și procedurile folosite pentru neregulile din timpul jocului. Șirurile albe de pe tablă sunt marcate cu litere, de la a la h, de la stânga albului (flancul damei) la dreapta albului (flancul regelui). Similar, liniile orizontale sunt numerotate de la 1 la 8, începând
Regulile jocului de șah () [Corola-website/Science/316936_a_318265]
-
În analiza matematică, seria infinită 1 - 2 + 3 - 4 + ... este o serie alternată ai cărei termeni sunt numerele întregi pozitive succesive. Folosind notația însumării, suma parțială a primilor "m" termeni ai seriei poate fi exprimată ca: Seria infinită diverge, adică șirul său de sume parțiale, , nu tinde înspre o limită finită. Astfel de serii nu au sumă în sensul uzual al noțiunii de
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
cel al mediilor impare este constant egal cu 0, de aceea șirul (H, 2) al mediilor aritmetice ale mediilor aritmetice (H, 1) / (C, 1) va converge către media aritmetică dintre 0 și , anume . Deci seria este sumabilă (H, 2) la . Notația prin «H» a acestor metode succesive provinde de la Otto Hölder, care a demonstrat pentru prima dată în anul 1882 ceea ce matematicienii acum consideră drept legătura dintre metoda lui Abel și sumările (H, n); iar seria a fost primul său exemplu
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
simbolii 12345 în 34521. Această permutare poate fi obținută prin trei transpoziții: prima schimbă locurile lui 1 și 3, apoi a două schimbă locurile lui 2 și 4 iar în final o a treia transpoziție schimbă 1 și 5. Folosind notațiile obișnuite, iar permutarea σ este impară. Sunt multe alte moduri de a scrie pe σ ca o compunere de permutări, spre exemplu : formula 3 însă este imposibil de a o scrie ca un produs al unui număr par de transpoziții. Fie
Paritatea unei permutări () [Corola-website/Science/325412_a_326741]
-
A formează grupul cerut de trei persoane - toate prietene între ele. Dacă nu există nici o prietenie în grupul B,C,D, am obținut un grup de trei persoane care se dușmănesc toate între ele. Al doilea caz se tratează similar. Notație : prin [m/n] se înțelege aici cel mai mare număr întreg mai mic decât m/n adică partea întreagă a lui m/n. Numărul lui Ramsey, R(m,n) unde m și n sunt numere întregi mai mari sau egale
Teoria lui Ramsey () [Corola-website/Science/324987_a_326316]
-
reuniunea tovărășească” deschisă de o conferință despre politețe. Dialog uneori sentențios („Trebuie să ajungem acolo unde rămân semne!”), alteori căutând firescul în banalul trivial, rod al unui efort pt. a ieși din stereotipiile „filmelor de șantier”. B.T. Râpeanu elogiază „acuitatea notației realiste” în descrierea mediilor ieșind, în acest fel, din stereotipiile filmelor de tineret „cu șantier”. Nuțu, interpretul „tânărului furios” dintr-o lungă serie a anilor '60-70, se va uza curând, iar Caramitru e pus să zică, premonitoriu, chiar la începutul
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
formula 15, formula 16 în general dependenți de timp . Prin calcul se găsește forma: Folosind o schimbare de variabilă convenabilă se trece la transcrierea expresiei (2.3) în "coordonată naturală" : Funcția formula 17 capătă forma: Utilizând o serie de artificii bazate pe anumite notații care permit separarea variabilei spațiale de cea temporală se ajunge pentru funcția de undă la expresia: unde formula 18 reprezintă polinoamele lui Hermite iar c o constantă de integrare arbitrară. Această expresie este o soluție a ecuației lui Schrödinger (1.2
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
o constantă de integrare arbitrară. Această expresie este o soluție a ecuației lui Schrödinger (1.2) si ea poate fi separată într-o "parte spatială" și una "temporală"; fie formula 19 partea spatiala si formula 20 partea temporală a soluției, cu aceste notații soluția se scrie Soluția formula 19 este rezolvarea ecuației Schrödinger atemporale scrisă în scara formula 22 respectiv, în notația ket (Dirac): Aceasta este o ecuație cu vectori și valori proprii pentru care valorile proprii formula 23 se obțin prin identificarea factorului temporal din
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
ea poate fi separată într-o "parte spatială" și una "temporală"; fie formula 19 partea spatiala si formula 20 partea temporală a soluției, cu aceste notații soluția se scrie Soluția formula 19 este rezolvarea ecuației Schrödinger atemporale scrisă în scara formula 22 respectiv, în notația ket (Dirac): Aceasta este o ecuație cu vectori și valori proprii pentru care valorile proprii formula 23 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (2.7.1) cu forma valabilă pentru orice funcție de undă: Prin urmare se găsește formula binecunoscută
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
formula 57 reprezintă o funcție arbitrară, continuă, de n ori derivabilă de variabilă reală formula 22, relația de recurență (3.17) capătă forma: formula 59 Pornind de la forma ecuației cu valori proprii pentru hamiltonianul oscilatorului clasic Pentru simplificarea formei ecuației, se introduce o notație ajutătoare dată de relația această schimbare este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
se caută sub forma unde funcția formula 66 trebuie să se comporte astfel la infinit, încât să nu compenseze exponențiala. Prin înlocuirea expresiei (2.5) în ecuația (2.2) se obține pentru funcția formula 66 ecuația În vederea simplificării scrierii se introduc următoarele notații ajutătoare: cu aceste notații, ecuația (2.6) ia forma Această ecuație este invariantă la schimbarea semnului variabilei, din acest motiv, dacă formula 66 este o soluție, atunci și formula 69 este o soluție. Prin urmare, datorită liniarității și omogenității ecuației rezultă că
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
unde funcția formula 66 trebuie să se comporte astfel la infinit, încât să nu compenseze exponențiala. Prin înlocuirea expresiei (2.5) în ecuația (2.2) se obține pentru funcția formula 66 ecuația În vederea simplificării scrierii se introduc următoarele notații ajutătoare: cu aceste notații, ecuația (2.6) ia forma Această ecuație este invariantă la schimbarea semnului variabilei, din acest motiv, dacă formula 66 este o soluție, atunci și formula 69 este o soluție. Prin urmare, datorită liniarității și omogenității ecuației rezultă că și formula 70 sunt soluții
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma funcției formula 55 devine: formula 56formula 57 Folosind notația ajutătoare: formula 58formula 59 soluția (1.4) se scrie formula 60formula 61 se observă că factorul ce conține variabila formula 62 se poate dezvolta în serie de puteri ale acestei variabile, având coeficienți care depind de variabila spațială
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma funcției formula 55 devine: formula 56formula 57 Folosind notația ajutătoare: formula 58formula 59 soluția (1.4) se scrie formula 60formula 61 se observă că factorul ce conține variabila formula 62 se poate dezvolta în serie de puteri ale acestei variabile, având coeficienți care depind de variabila spațială formula 63: formula 64formula 65 Dacă dezvoltarea în serie se
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]