8,125 matches
-
Spre piscuri pline de zăpezi Cu elan te avântă Natura poți ca s-o sfidezi Deci optimist, tu cântă. Când valul spumegă sub braț Și te aruncă spre stâncă Învinge-l, respiră cu nesaț Aer pur și voios, tu cântă. Obosit după un suprem efort Odihna este sfântă Nu te lăsa răpus de tot Și caută de cântă. 26 Decembrie 1966 Referință Bibliografică: Optimism / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 276, Anul I, 03 octombrie 2011. Drepturi de Autor
OPTIMISM de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356894_a_358223]
-
bucureștenii ce veneau să ia apă plată de la izvor, lepădînd pe drum în urma lor baligi greu de identificat, care păreau a fi ba de Mercedes, ba de bivoliță, ba de lada de zestre a bunicii. Vax Albina! se lamenta el, obosit de atîtea raționamente, în definitiv, nu intră în vizorul meu aceste probleme rebusistice, pentru că ba e ligă, ba nu-i ligă, mingea tot rotundă rămîne, chiar și cea din epoca de piatră, pentru că era de neimaginat vreo epoca a omenirii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan Groșaru s-a dus dar a rămas să-l plângă poezia. Motto: „Eu arăt altora drumul drept pe care l-am cunoscut târziu, când eram obosit de rătăcire” (Seneca) Tristă-i toamna în cuvinte, sursa lumii efemere Negăsind o înlesnire jinduie a plictiseală Trecători prin drumul vieții sug esența din tăcere Apoi plâng plăcerea lumii chinuiți de oboseală. Însă lumea e confuză și ascunde în plăcere
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
ce venea din amăgire Barba sa - povara vieții, părul său, - demult cărunt Poposea lipsit de vlagă cu ochii spre nemurire. Nu mai chinuie abstracte, nu mai tinde spre migrare Glasul nopților îngână setea de necunoscut Și străinul nu-l pricepe obosit de căutare Doar durerea amăgirii: iată ce a priceput. Undeva, copiii nopții-mbrățișați la poarta firii Plâng cu lacrimi de-ntuneric, nechemați de nicăieri, Așezați ca pentru jertfă sug reversele iubirii Îndemnați ca să rămână mai puternic în tăceri. Trecători pe
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
a făcut-o călătorul În migrarea sa în lume, lume ce nu l-au primit Și-a făcut învelitoare și-n privire își ia zborul Dintre cei plăcuți odată, pentru ei însă-a murit ! Printre frunze moarte-n toamnă călătorul obosește Cad și stele printre ramuri, păsări se hlizesc la cer, Nu mai râde, nu mai plânge, doar suflarea-i mai pășește Într-un chip de vultur straniu ce se ridică-n eter. Și așa muri bătrânul, pași pierduți în anotimp
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
efect, tulbure, poezie, maladiv, ploaie, ger, templu, singurătate, plumb Mi-am întrebat deunăzi privirea tulbure, pe care am zărit-o în oglinda în care îmi priveam pentru un drum deosebit figura, de ce sunt eu? Părea a fi liniștită însă destul de obosită de fiinduri ce îi scurcircuitaseră energiile, creându-i leziuni spontane în interiorul celor patru camere ale inimii. Am suspinat la adevărul imaginar al imaginii materializate a eului meu, în infinitul oglinzii, ce mă trăgea tot mai aproape de apele ei înghețate. Își
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
20 de ani, cu toții avem În familiile noastre sau printre cei dragi cel putin 1, 2,... care "au adormit". Unii au adormit În Domnul, alții n-au trecut Încă din viața această, În schimb "au adormit"pe cale, pentru că i-au obosit grijile sau i-au furat beculetele colorate și beteala acestei lumi. și au pierdut legătura cu Lumina, cu Cel care spune: "EU SUNT LUMINĂ LUMII". Obiectiv vorbind, cei mai fericiți sunt cei care "au adormit În Domnul", comparativ cu noi
2011 de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356601_a_357930]
-
poate reușește să sticlească ochiul găsit în scoarța unui arbore bătrân în vremea când nu știam încă să vorbesc drept așteaptă-mă deci în creștetul lumii am să ajung și eu să îți pretind sânul ofrandă închinată drumurilor ce au obosit să se mai nască din infinirea noastră Referință Bibliografică: încremenire / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
A ajuns acasă obosit și supărat. A scăpat de câteva vorbe grele de la taică‑său numai la intervenția Ioanei. - Lasă, mă’ Vasile, că păsările s‑au culcat. Mâine le‑oi da eu și altele, să se sature. E și el obosit după atâta muncă și drumu‑i lung. Hai să mănânci, băiatule, că noi am mâncat. Prea ai întârziat mult. - M‑am întâlnit cu băieții... și... și am mai vorbit... și... mă așteaptă, i‑a răspuns Gavrilă mamei, care era nedumerită
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
noi am mâncat. Prea ai întârziat mult. - M‑am întâlnit cu băieții... și... și am mai vorbit... și... mă așteaptă, i‑a răspuns Gavrilă mamei, care era nedumerită și‑i arunca pe ascuns priviri mânioase. - Aha! Acolo nu mai este obosit băiatu’ mamii! Da! Să mergi de‑acu, că am promis să te las, băiete. Să mănânci mai întâi. Să ai putere să dansezi, a ținut Vasile să adauge, zâmbind pe ascuns spre femeia lui, cu subînțeles. Gavrilă s‑a spălat
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
Dumnezeu, pe Cuvântul Lui, pe rugăciune. Să avem o viață ritmică, dacă aș putea spune. Pentru că imediat simțim. E ca și un ceas biologic, un ceas, nu știu cum să-i spun, spiritual, dacă nu ne rugăm o perioadă sau suntem prea obosiți în alte lucruri, imediat simțim că partea spirituală din noi scade și firea și omenescul din noi se manifestă mai rău. Deci avem nevoie să ne oprim imediat și să stăm lângă Dumnezeu, să medităm, să citim Biblia și să
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356618_a_357947]
-
ziua care-mi tremură la picioare forma corpului meu merg mai departe în mijlocul vântului să recuperez suspinul cu o poftă nebună a sălbatic a pustiu întorc mâna pe partea jurămintelor apoi cerșesc pământului încă o zi să-mi îngăduie pașii obosiți pe sânul ultimului anotimp în sânge s-a așternut domol lumină polară am apus îmbrăcată în albul iubirii Referință Bibliografică: ultimul drum / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ULTIMUL DRUM de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356624_a_357953]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > NIHIL NOVE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului NIHIL NOVE. Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii, De ce să te mai obosești zadarnic, În orele nopții de toamnă târzii, Adormi în pace. Să nu-mi scrii. Totu-i vechi. Doar din supreme reverii Adună-ți amintiri cu gândul harnic, Căci știu precis, n-o să revii Rugându-te; nici să nu-mi scrii
NIHIL NOVE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356672_a_358001]
-
de verbe în adâncuri și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Icoana, singură printre picturi O mână de Dumnezeu a desenat chip în suflet, Așa a pogorât Icoana preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356692_a_358021]
-
să meargă la banchetul cu pricina. Cât am stat împreună prin oraș, acest prieten al meu, pe care nu-l recunoscusem, a băut vreo 7 beri (cel puțin până aici a contorizat), așa că seară, când ne-am despărțit, era deja ... “obosit” și abia atunci urma pentru el ... adevăratul chef. Liceul pe care l-am absolvit era un liceu de elită, cu o cladire superbă, veche de aproape 100 de ani, și niște profesori desprinși parcă din povești. Cel puțin așa mi
CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU DIN LICEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356686_a_358015]
-
figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr o mână în alta și erau frunzărite în mare grabă. „Nu. Nu se poate! Sunt obosit și nu fac legături logice. Individul ăla a fost arestat. Cred că este la închisoare și acum. Nu putea obține achitarea pentru o așa infracțiune. Absurd! Și dacă nu a fost condamnat? Aaaa, mușcăturile alea? Apar, de regulă, în așa
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
sunt mai aproape de a descifra taina vieții. Am căutat neîncetat dragostea Și astfel am cunoscut dorul ... Sunt doar o călătoare printre vise, Durerea mi-a întretăiat calea, dar am alungat-o cu un zâmbet. Se pare ca visul nu a obosit să-mi zică: - Caută-mă, caută-mă! Se pare că timpul e călăul meu, îmi destramă visul, îmi oprește mersul ... Referință Bibliografică: Călătoare printre vise / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 571, Anul II, 24 iulie 2012
CĂLĂTOARE PRINTRE VISE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355111_a_356440]
-
început să construiesc în mine, a fost iluminare. Pașii nu-mi mai sunt la fel de sprinteni, Mâinile mi le simt obosite, umerii coborați mi-au schimbat imaginea. M-au întrebat dacă sunt mai mică. Spun cum că munca asta m-a obosit. Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescut frumoasă și plină de energie. Doar oglindă în care mă privesc eu mă scalda într-o lumină albă. Obrazul uscat cere lacrimi liniștii născute în mine. Ei îmi numără anii, eu
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
început să construiesc în mine,a fost iluminare.Pasii nu-mi mai sunt la fel de sprinteni,Mâinile mi le simt obosite,umerii coborați mi-au schimbat imaginea.M-au întrebat dacă sunt mai mică.Spun cum că munca asta m-a obosit.Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescutfrumoasă și plină de energie.Doar oglindă în care mă privesc eumă scalda într-o lumină albă.Obrazul uscat cere lacrimi liniștii născute în mine.Ei îmi numără anii, eu număr scările
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
de catifea vișinie, pentru că mi-e un dor cumplit de teatrul adevărat, de teatrul destinat Ființei umane ca entitate înzestrată cu spirit și rațiune și nu doar unui patologic orgoliu regizoral, precum este cel postmodernist al zilei de azi!... Am obosit la culme să tot văd de ani buni încoace „n” experimente facile de așa-zis teatru contemporan, care nu au absolut nicio legătură nu numai cu arta dramatică în sine, dar nici cu viața din jur, mergând pe deformarea vădită
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Amadeo era mult mai bun decât ei toți laolaltă. Când punea mâna pe chitară - putea să fie și o amărâtă de diblă spartă - parcă îi insufla viață. Cu degetele puternice de la mâna stângă ținea acordurile ore în șir, fără să obosească. Adevăratul secret îl deținea însă în mâna dreaptă, cea cu care bătea ritmul, ciupind și mângâind corzile cu o dexteritate și o viteză drăcească. Tabloul se completa cu vocea lui bărbătească, perfectă, sonoră, capabilă să intoneze scări întregi de tonuri
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
sâni cu multă căldură sau ne bate pe umeri să avem încredere. Așa devine viața atotputernică peste noi, oameni mărunți în infinitate. Iubim viața și vara, când soarele ne arde în creștet, unde ne-a mângâiat mai întâi, apoi ne obosește cu noi urcări sau cu umbra dorințelor născute ieri și desăvârșite doar în somn. O vrem și toamna să ne însoțească pe așternutul color al fanteziei, de la galben strălucitor până la bejul îngăduitor, printr-un maro cald, înduioșător, până la aprinsul bordo
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
ridică vii și vin la dans duhnind a veșnicie. Viața e-o problemă, ea ne scrie. Mai ușor ni se dezvăluie lucrurile, decât oamenii, Natura nu greșește. Când piere un om, ceva se tulbură. Când va-nceta amăgirea? Pământul e obosit de ploi, de secetă, de noi, doar soarele îl mai revigorează cu o glumă. Timpul a tacă la trecerea fiecărui deceniu. I-am simțit tăișul la 20 de ani, la 30 , ș.a.m.d. Acum tăișul s-a tocit, nu
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
dimineți lucrătoare. Ajungem. Mă sărută flămând și coboară resemnat din mașină.Pornesc spre locul meu de muncă.Îmi place să cred că sunt o femeie independentă. Îmi place independența asta închipuită, de care sunt dependentă. Mă arunc pe fotoliul deja obosit de greutatea mea, am toate dosarele ce mi-am propus să le studiez în față și îmi privesc agenda. Se aude larmă pe holul clădirii și cei doi colegi de birou ai mei își fac apariția, pe fețele lor strecurându
CA DE LA FEMEIE LA FEMEIE (PRIMUL CAPITOL) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355565_a_356894]
-
te-ar fi putut lăsa, dar în marea Sa bunătate te-a înțeles! A înțeles că această ființă trebuie ajutată și a început să te ajute ... Ne naștem din lumină și ne-ntoarcem în lumină ... La un moment dat ai obosit. Vorbeai prea încet și nu-ți mai înțelegeam cuvintele. Ca o străfulgerare mi-a venit în minte destăinuirea lui Vlahuță la vizitarea lui Eminescu în ospiciu: „Mi-aduc aminte că două vorbe - foc și aur - reveneau mereu. N-am putut
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]