13,698 matches
-
fac tot cu mijloace specifice creației poetice, cu arsenalul din dotare. Important este însă sensul în care Geo Dumitrescu își direcționează eforturile: spre o eliberare a textului de convenționalismul și mistificarea manifeste, îndepărtând fardul prea gros cu care este acoperit obrazul Poeziei. Se cuvine ca aceasta, în astfel de vremuri triste, să nu se refugieze în jocuri și jeturi verbale, ori în sfere inaccesibile, ci să respire aerul încărcat de suferință umană al prezentului. Iată ,demolatoarea" teză din Africa de sub frunte
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
s-a născut pe 49 august ea crede că sîntem în 2019 își spală ochelarii în farfuria cu supă ea spune că e vîntureasa de plastic fluture zice ea țăranului din fotografie în fața icoanei rostește încet bună seara spune că obrazul meu miroase a șuvițe de plăcere mens sana in soprana cîntă ea ea spune că e vîntureasa de plastic ceva e nelalocul lui îmi șoptește cînd îi tai unghiile pentru a nu se răni și plînge dacă o întreb ce
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
unui secol încă fumegând de sub lespezi de piatră Stele și cruci Nici un cuvânt nu era la locul lui Cuceritorii își lingeau rănile deja plănuind alte utopii Părinții aruncau cu pietre în zidul din fața casei Și istoria le întorcea și celălalt obraz Grăbită să-și spele păcatele odată cu fețele noi Care-și aranjau coafura în oglinzi paralele Ursitoarele mele au ajuns cu întârziere Bine dispuse și leneșe Mă priveau neatente cum așezam cuvinte pe o lamă de cuțit N-au tresărit nici
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
noapte. și vatra lumina ca un far liniștit în ceață și păsări nu se vedeau deloc și oameni, nici țipenie. am râs în liniștea aia înfundată pentru că era două și era ceață și zece ploi deodată mi se scurgeau pe obraz și noaptea ca un sac rostogolit de lilieci. m-am oprit. făcusem, ce-i drept, o sută de pași. poate m-am grăbit puțin, îmi zic. nu e un drum scurt, îmi zic. trebuie să fii mai cu băgare de
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
și colegelor de birou. Logodnică nu mai am din clasa a VIII-a, când m-a părăsit marea mea iubire, Luminița, după o tulburătoare poveste de dragoste de o două săptămâni și un sărut ca-n filme. Un sărut pe obraz (când am vrut s-o pup pe gură, m-a pleznit), la care încă mă mai gândesc și acum, în fiecare seară. O iubesc încă pe Luminița, deși am văzut, în albumul ei de poze de pe Facebook, că s-a
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
Dar care dracu’ era prima? E greu să mai ții minte. Au trecut 3 ore de la ea. “Mai bine făceam poze, le scoteam la imprimantă și le numerotam!”. Până la urmă, și-o amintește. Și, după ce e ciupit cu forță de obraji și călcat pe degete cu pantofii cu toc cui, iese și el din transă și-și amintește cum o cheamă pe ea. Pleacă fericiți unde aveau treabă. Ea, pentru că, deși a fost extrem de greu, a găsit până la urmă soluția, el
De ce nu vă îmbrăcați ca femeile? – SONDAJ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18627_a_19952]
-
aibă loc și să nici nu te prinzi c-a avut loc. E așa de discret că poate trece neobservat. O lacrima-doua se scurg pe la colțul ochiului și sunt șterse cu mânecă înainte de a fi apucat să parcurgă jumătate de obraz. În cazul în care, totuși, l-ai observat, e bine să te prefaci că nu s-a întâmplat, ca să nu riști să se prelungească. Plânsul în spații publice. Habar n-au bărbații cum e să mergi despletita și aiurea pe
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
poartă uneori de parc-ar fi căsătoriți cu prietenul cel mai bun, pentru ca, dac-a luat-o Poli-n deplasare, sunt ofticați și nu te mai poți înțelege cu ei, pentru că am avut un prieten care, atunci când îl pupam pe obraz, îmi spunea “Mersi” sau “Îhî...”, pentru ca, desi îi enervează matzaielile, le suporta politicos, pentru că fac concurs de “cine pune talpă mai sus pe perete”, pentru că mănâncă pe tastatură și nu-i deranjează după aia, dacă rămâne plină de resturi, pentru ca
De ce barbatii e niste copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18655_a_19980]
-
ca nah, asta îmi trebuia. Și omu’ zice: “Penish”, ca uite nu am sh-uri. Eu scriu, nici atunci nu aveam diacritice... Așa că scriu mare pe contract “Penis”... și brusc explodez, rădeam isteric, roșie toată la fața, îmi curgeau lacrimile pe obraji, nu puteam să mă opresc, mă înecam, clientul era împietrit, îmi cer scuze printre hohote și mă închid vreo 5 minute în baie, doar doar m-oi potoli.. Îmi mușcam buzele, obrajii, nimic, așa râs.... vai vai vai! Nasol!” Loredana
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
roșie toată la fața, îmi curgeau lacrimile pe obraji, nu puteam să mă opresc, mă înecam, clientul era împietrit, îmi cer scuze printre hohote și mă închid vreo 5 minute în baie, doar doar m-oi potoli.. Îmi mușcam buzele, obrajii, nimic, așa râs.... vai vai vai! Nasol!” Loredana: “Am și eu o gafă Eu sunt contabil într-o agenție de PR și asociatul unic este o firmă din Grecia, asadar țin legătură cu contabilă lor de acolo pe mailuri. Și
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
cu capul: nu. - De ce nu i-ai dat-o, măi, fată? Du-te, Mariane, să-ți dea scrisoarea!... Fata intră în casă, întârzie ceva timp, dar reveni cu două scrisori mototolite în mână, pe care mi le întinse, roșie la obraz și supărată parcă, ocolindu-mi privirea. Apoi intră îmbufnată în casă fără să mai spună ceva. Rămas cu scrisorile în mână, am început să urc poteca. Privesc plicurile, amândouă erau de la Adelina: același scris fin, îngrijit, aceleași timbre albastre, frumoase
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
Timiș, care pun umărul pentru a exporta „bucăți de carne de muls”, pentru occidentalii impotenți, apare și o epigramă a umoristului Vasile Larco de la Iași, afacerile mergând strună și, vorba lui Fănuș Neagu, „Toată lumea-i fericită și cu lacrimi pe obraz!” În „Surpriza”, Stratan, care era paznic de zi, tocmai se pregătea să-i facă soției sale (cu 17 ani mai mică) un cadou de zile mari: să-i dea flori și cercei, s-o ducă la Pizzeria Ali Baba, apoi
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
efemere. S-adie peste mine o boare ce,inca-i o părere. Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum. Că n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz. Referință Bibliografica: AGONIE ȘI EXTAZ / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Edi Peptan : Toate Drepturile
AGONIE SI EXTAZ de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373774_a_375103]
-
uitați, ci îmi trimiteți dorurile voastre, pe-a lacrimei uscare, s-o sorb, ocean să-mi fie de visare, care străluce-n razele de soare ! Rămână-vă doar sarea din picătura mică, să strângeți cristalele rămase-n urma-i pe un obraz ca marmura de albă. Nu mă uitați, căci nu mă chem uitare, ci am rămas cu voi, în pulberea de sare! Acum, să-mi dați numele florii ce-și ține mărgăritarele îndreptate spre inima și sufletul vostru, și-alături de albul
NU MĂ UITAŢI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373776_a_375105]
-
Acasa > Poezie > Cantec > EXTRAS DIN MEMORIA DORINȚELOR Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Extras din memoria dorințelor Aș vrea în poala albă a sânilor de vată Să-mi odihnesc obrajii Visând al tău decor Să cred Că nu de-o clipă Ci pentru viața toată Mi-îi dat norocul ăsta De bunul Dumnezeu Timid Îl voi lăsa în voia vrerii Și ce-o fi scris în pulberile astrale Doar să
EXTRAS DIN MEMORIA DORINŢELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373787_a_375116]
-
și pleci Ce-o să mă fac cu toate aceste minuni trăite Azi nu -ți voi ști a spune Și mâine Cine știe dacă am să mai pot Așa că Lasă-mă În poala albă a sânilor de vată Să-mi odihnesc obrajii visând al tău decor Să cred că nu de-o clipă Ci pentru viața toată Mi-îi dat norocul ăsta De bunul Dumnezeu De azed Referință Bibliografică: extras din memoria dorințelor / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EXTRAS DIN MEMORIA DORINŢELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373787_a_375116]
-
ce ai zis dragul mamei că vrei să te plimbi? Începea Ea cu întrebarile ei drăgălașe. Cu Naveta Spațială, repetam eu pe un ton cât se poate de firesc. Pe chipul ei se vedea imediat cum îi creșteau gropițele în obraji. Expresia feței i se lumina într-un zâmbet roșiatic și devenea o mamă așa de bună și frumoasă și mie îmi plăcea așa de mult să fiu acolo în brațele ei și să mă răsfăț. Dar de unde ai auzit, dragul
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
probabil, studentii ei la cursurile de medicină, începea să mă întrebe tacticos. Unde ai zis că ajungi, dragul mamei, la Calea Lactee? Măi să fie cu desenele voastre cu tot, după care explodă într-un zâmbet cu greu sugrumat. Gropițele din obraji însă, o trădau. Se vedea că e copleșită de propia ei mândrie și fericire. În final nu se mai putea abține și izbucnea într-o jarjă de bombăneli rozalii( semn de bine pentru mine și Taty) și pleca exclamând. No
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
extinctoare să-și stingă durerea, au doar scrum de vise prin care răscolește un înger prea grăbit. Trimite-le un fulg din aripile Tale atunci când li se face dor. Fă ca durerea asta să fie ca o scurtă sărutare pe obraz... Ai spălat toamna cu rugi de lacrimi, frunzele au cicatrici și suspină-n noapte, primăverile încă sunt în saloanele de așteptare. Hai, vino mai repede, Doamne, pe crengile arse, fă să răsară muguri... (Lavinia Elena Niculicea, 3 noiembrie 2015) Referință
RUGI DE LACRIMI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384729_a_386058]
-
ascuns. - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să zic,ale tinereții valuri .... Povestea e de-acum 40 de ani. Patruzeci de ani s-au scurs ,mi-au brăzdat obrazul și ploi și vânturi și soare ucigător. Și ea e tot acolo, stă neclintită ca o stâncă ,nu vrea să piară ,îmi amintește mereu că sunt doar un nimic ce nu e-n stare să treacă peste limite. - Mă tem
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
Dar poate merge la șoferi. - Am plătit și am ieșit rapid ,cât o mai înghioldea Stalinskaya . Era deja matoală ,o țineam destul de bine, să nu se-mprăștie pe jos ,era păcat de rochia ei cea purpurie,la fel ca și obrajii. Și cum mergeam noi atât de ondulat ,ne blochează calea zdrahonii mustăcioși și încă unul ,mai spilcuit ,dar la fel de bine făcut. - Lili,treci imediat acasă ! a poruncit frumușelul pe un ton ce se vroia impunător. - Ahaaa.. Ai apărut ! Nu vreau
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
tare cu atât emoția punea mai mult stăpânire pe mine,uitasem de figurile învățate și nici măcar instinctele primare nu mă mai ascultau. La sfertul primei reprize, m-am trezit deja mușcând podeaua .Simțeam cum sângele mi se prelinge încet ,peste obraji. Un zgomot surd și înfundat de deznădejde cuprinsese deja sala . Asta-i „PANTERA ” care a ucis „Tigrul ” dintr-o lovitură ? „Tigrul ” a fost legat de mâini și de picioare ??? M-am ridicat cu greu ,nu-mi venea să cred că
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
urmau decât școala și ploile nesfârșite de toamnă la munte, cînd mă așteptam mai puțin, aveam parte de câte un: “Aș vrea să nu se mai termine...”, care pica așa netam-nesam, stârnind priviri uimite în jur, în timp ce mie îmi incendiau obrajii flăcări subțiri și o greață ușoară de parcă aș fi mâncat frișcă fără măsură mă submina. și încă bine că n-o știa pe cealaltă cu Pe harfa răsturnată...! Drumul, vai, avea să se termine curând, nici din noapte nu mai
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
ne rețină: sterpele preocupări, plăcerile deșarte, grijile vane, atâtea lucruri vor să ne înspăimânte și să ne facă să dăm înapoi...” Întru dumirire și reculegere, Mai aproape de îngeri ni se propune ca un burete de balsamuri de șters frunți și obrazuri mânjite de poluarea zilei, încruntate de silnicia vremurilor în care au fost tălmăcite. Liniile ascuțite, dramatic hașurate, cu întretăieri aducând a eres ale graficei lui Eugen Drăguțescu întorc către Bizanțul nostru deschiderea către toate zările a poetului George Ciorănescu. Grea
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
peste cîteva zile și-mi anunță chestia că volumul nu s-a repaginat, că l-au mințit cei de la tehnoredacție! Dragă domnule Lucian Raicu, eu ce să mai cred și pe cine?? * ! Ba unora le apar chiar pete roșii în obraji, ca și cum s-ar otrăvi brusc, cînd le fixăm, virili, bluzițele de ațică! * Pentru prăvălioara mea de lenjerie de damă (cu un raion special de lenjerie intimă) dintr-un mic orășel de provincie, poate Fălticeni, pe unde se intră printr-un
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]