6,900 matches
-
Chiar înainte să ajungă pe autostradă, atrag privirile tuturor: toți le sorb frumusețea, această imagine a visului californian. Doi oameni frumoși, într-o mașină frumoasă, într-o zi frumoasă. Merg pe autostrada Santa Monica, vântul le flutură părul pe spate, ochelarii de soare le protejează ochii, iar Jemima Jones își dă capul pe spate și se uită la cer, la vârfurile palmierilor pe lângă care trece cu repeziciune, și are impresia că înțelege pentru prima oară ce înseamnă să fii fericit. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
adună aici în weekenduri. Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc mai departe. Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un tricou strâmt, jambiere și pantofi sport Reebok, cu ochelarii de soare pe cap și părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără din Santa Monica și sexy, care-și face cumpărăturile săptămânale, doar că, firește, eu merg pe la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de zece zile, iar asta a fost chiar la început. Așa că a venit Charlie, iar eu m-am gândit că era drăguț. Nimic extraordinar, doar drăguț, îți puteai da seama că e un om bun, și era și atrăgător. Poartă ochelari rotunzi și mari, cu rame de baga pe care îi ador pur și simplu, și a fost un dulce după interviu. Mă rog, interviul a ieșit bine, iar a două zi m-a sunat să verifice dacă totul e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu adevărat griji: crampele pe care le simt în stomac îmi dau aproape aceeași senzație de rău ca tratația de noaptea trecută. Ben nu-i aici. Iau loc la o masă din colț și mă uit la ceas; îmi pun ochelarii de soare, ca să-mi ascund emoțiile, ca să nu vadă Ben tulburarea din sufletul meu. Într-un final, după ce mă plictisesc să stau fără să fac nimic, merg la bar și cer un cappuccino. Stau acolo și aud scârțâitul ușii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe care nu-l pot lua, pentru că nu mă mai pot mișca, la naiba! Și apoi, în sfârșit... în sfâșrit Ben mă vede, și când mă vede, începe să zâmbească. Mă știe, m-a recunoscut! Mă îndrept spre el, cu ochelarii de soare tot pe nas, apărându-mi ochii. Nu-mi iau privirea de la el nici o secundă și uit de tot ce e în jur, și mă uit numai la Ben, dragostea mea. Deodată, el stă fix în fața mea, și zâmbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o pătrunză cum a fost? Poate vr-un pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. Mâna care
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tare: — Harry! Te rog. O, Harry! Nu primi nici un răspuns și nu-i auzi nici respirația. Afară, hiena urla ca atunci când o trezise. Dar n-o mai auzea, pentru că inima-i bătea prea tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, de aia am rămas, Înțelegi, ca să am grijă de animale. Eu am fost ultimul care a plecat de-acolo. Nu arăta a cioban sau văcar, așa că cercetându-i hainele negre și pline de praf, fața cenușie și prăfuită și ochelarii cu rame de oțel, l-am Întrebat: — Ce fel de animale? — De toate felurile, mi-a zis, scuturându-și capul. A trebuit să le las acolo. Mă uitam la pod și la locurile acelea din delta Ebrului care semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i aduse o sticlă cu sirop de arțar pentru prăjituri. Apoi se așeză la masă, În fața lui Krebs. — Harold, nu vrei să lași puțin ziarul ăla? Krebs Împături ziarul. — Harold, te-ai hotărât ce-o să faci? Spuse ea, scoțându-și ochelarii. — Nu, răspunse Krebs. — Și nu crezi c-ar fi cazul? Nu-i spuse asta cu răutate, părea doar Îngrijorată. Nu știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a lăsat ceva de lucru pentru fiecare om. Brațele leneșe n-au ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spre linia de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
străluceau pe zid, reflectând căldura pe zăpadă și lărgind, astfel, șanțul. Era spre sfârșitul lui martie. Maiorul stătea la o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ieși. Pinin se-nroșise și se mișca altfel decât atunci când venise cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care stătea Întins pe pat, privindu-și casca acoperită cu pânză și ochelarii de soare atârnați Într-un cui, Îi auzi pașii pe podea. „Drăcușorul, mă-ntreb dacă m-a mințit“, se gândi. Zece indieni Întorcându-se din oraș noaptea târziu după un 4 Iulie, În căruța mare, alături de Joe Garner și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi, dar soarele ne obosise. Nu puteai să te odihnești În soare. Mă bucuram să fiu din nou jos, departe de zăpadă. Primăvara venise de prea mult timp ca să mai stăm În Silvretta. Mă cam plictisisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
connaâtre, spuse Johnson. Fräulein, Îi spuse chelneriței, vrem să bem șampanie. — De care, domnule? — Cea mai bună, spuse Johnson. Laquelle est le best? Îi Întrebă pe conductori. — Le meilleur? — Da, exact. Conductorul Își scoase din buzunarul hainei o pereche de ochelari cu rame aurite și parcurse lista. Urmări cu degetul cele patru feluri de șampanie. — Sportsman, spuse. Sportsman e cea mai bună. — Sunteți de acord, domnilor? Îi Întrebă Johnson pe ceilalți conductori. Unul aprobă din cap. — Personal, nu sunt familiarizat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la prețul trecut pe listă: unșpe franci elvețieni. — Adu-ne două. Vă deranjează dacă mă așez alături de dumneavoastră? Îl Întrebă pe conductorul care sugerase să se bea Sportsman. — Stați jos. Luați loc aici, vă rog. Conductorul Îi zâmbi. Își strânse ochelarii și-i băgă În cutie: Este cumva ziua dumneavoastră? — Nu, nu-i nici o petrecere asta. Nevastă-mea s-a hotărât să divorțeze. — A, spuse conductorul, sper să se răzgândească. Celălalt clătină din cap. Al treilea părea cam surd. — Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
otrava din aerul poluat cu oxid și bioxid de carbon. Malperin (citat de Mihai Moronescu, 1982, (19)) afirmă că sub acțiunea oxidului de carbon apar perturbații ale acuității vizuale. Vă rog să numărați, pe stradă, câți oameni (și copii), poartă ochelari. Mie mi s-a părut că aproape jumătate din numărul de oameni poartă ochelari de vedere, deci au vederea afectată. Oxidul de carbon are acțiune toxică directă asupra celulei nervoase (Killik 1940, citat de Mihai Moronescu, (19)). Lumio și Helminen
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Moronescu, 1982, (19)) afirmă că sub acțiunea oxidului de carbon apar perturbații ale acuității vizuale. Vă rog să numărați, pe stradă, câți oameni (și copii), poartă ochelari. Mie mi s-a părut că aproape jumătate din numărul de oameni poartă ochelari de vedere, deci au vederea afectată. Oxidul de carbon are acțiune toxică directă asupra celulei nervoase (Killik 1940, citat de Mihai Moronescu, (19)). Lumio și Helminen (citați de Mihai Moronescu 1982, (19)) constată tulburări audiografice și limitări ale câmpului vizual
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mult și am trecut la treabă. Abia după ce l-am terminat și l-am privit cu mare atenție, am băgat de seamă cât era de nostim. Pe cap îi pusesem o pălărie veche, cineva i-a făcut din sârmă niște ochelari mai mari, numai buni pentru el, iar o fetiță a adus un palton vechi și uzat, cu care l-am înfofolit, ca să nu răcească! spuneam noi în glumă. Când s-a înserat, nu știam de ce mai lătrau câinii satului. Dar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
grafici foarte scumpi. — Ai ochii Încă tineri, i-am zis eu nu cu mult timp În urmă. Trebuie să Înțelegi că oamenii care dau mari sume de bani au ochii Îmbătrâniți. Dacă ții la stilul acesta, dă-le oamenilor și ochelari de vedere să-l poată citi. Aici, ea a râs, dar nu era râsul ei, și a zis: — Ești exact ca mama. Găsește mereu ceva de criticat. —Îți dau niște informații folositoare, i-am spus. —La fel ca mama, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu-l voia nimeni. Dar am reușit să pun mâna pe profesoara de engleză care, din ce-mi spusese, părea mai descuiată și mai la curent cu toate. Un minut mai târziu, profesoara de engleză intra În hotel. Purta niște ochelari imenși cu lentile atât de strălucitoare Încât de-abia Îi vedeai ochii prin ele. Părul Îi fusese supus unui tragic experiment; cumnata ei, care visa să ajungă să lucreze Într-un salon de frumusețe Într-o bună zi, Îi făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fețele nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La fiecare palmă, domnișoara Rong a tresărit, dar și-a ținut buzele strânse și ochii În pământ. —O, Doamne, spuse Wendy. La urcarea În autocar, domnișoara Rong avea ochelarii aburiți. S-a așezat În față, tremurând din toate Încheieturile. Nu a mai numărat capete și nici nu a mai vorbit În microfon explicându-le ce urmau să vadă sau să facă. Pe drumul spre hotel, cei mai mulți dintre prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucreze cu „un grup atât de individualist, cu păreri diferite, nu toți de acord“. Din moment ce erau „atât de dezagreabili“1, ar fi trebuit să ia măsuri mai dure ca să-i Împiedice să nu comită „păcatul Încălcării regulilor“. La acest moment, ochelarii Îi erau stropiți de lacrimi, dar nu-i ștergea. Își ținea corpul Încordat ca să nu izbucnească În plâns. În ciuda incompetenței ei evidente, prietenilor mei le părea rău la gândul că-și va pierde slujba. Era un lucru groaznic. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vorbea fluent mandarina, Lulu spunea că știe și Jingpo, Dai, cantoneză, shanghaineză, japoneză și birmaneză. „Meine Deutsche, ach“, continuase ea autoironizându-se Într-un mod plin de umor și de greșeli, „ist nicht sehr gute“. Avea o tunsoare scurtă, Îndrăzneață. Purta ochelari moderni, cu rame mici În formă de ochi de pisică, stil retro anii ’50, foarte la modă. Era Îmbrăcată cu un sacou cafeniu din catifea reiată, pantaloni kaki și un pulover negru pe gât. Părea Într-adevăr competentă. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe ochi. Vulturi! Ce idiot a putut fi. Sigur și Marlena credea același lucru. Dintre toate lucrurile tâmpite pe care i le putea arăta, normal că a trebuit să fie niște vulturi. Ar fi fost mai bine să-și pună ochelarii? Ce se Întâmplase cu scânteia dintre ei, cu vibrația? Ca un cuplu de bătrâni, Își mestecau bomboanele unul lângă altul și se uitau În tăcere pe fereastră, mimând interesul, cu ochii pe jumătate Închiși. Porțiuni de teren plat În diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]