18,249 matches
-
puterea de sinteză, fundamentată pe cunoașterea profundă a temei abordate: „Discursul pentru libertatea națională a lui Simion Bărnuțiu se va repeta în tot lungul veacului, fragment cu fragment, în poezia transilvană, cu forța originară a ideilor care nu cunosc opreliști omenești. Căci poezia transilvană este ea însăși un discurs pentru libertate.” (sublinierea lui Emil Giurgiuca) Dacă poetul a fost, mai ales, în perioada interbelică, în atenția criticii literare, publicistul Giurgiuca a fost pe nedrept neglijat și paginile acestea, cu citate bine
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
de căpătâi a poeziei sale: plăcerea furibundă de a contraria. Își populează lumile cu obiecte imposibile și cu specii pe cale de dispariție numai pentru a nu cădea în melodrama discursului autoscopic. Viață există, până la urmă, și dincolo de sine, și dincolo de omenesc. Până acum, îl preocupau „micile invazii” sau „motocicletele de lemn”. Cu Bonobo sau cucerirea spațiului, Ștefan Manasia rămâne fidel propriilor principii. Deconcertează. Sunt cel puțin trei căi de acces către ceea ce pare a fi metafora directoare a acestei cărți. Prima
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
eforturilor interioare în funcție de forțele exterioare... Stabilirea unui echilibru între forțele de sus și reacțiunile de jos, între forțele exterioare și cele interioare, ca regulă de bază a unui întreg menit să poarte poveri cu un calcul exact al solicitărilor... Conștiința omenească se preta aici unor comparații tulburătoare“. Chiril evoluează în roman sub semnul unei anume damnări, efect al incompatibilității ritmului interior cu acela social, exterior, al absenței punctului de echilibru între forțele care guvernează spațiul lăuntric al eului și cele exterioare
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
situația actuală din Kiev și în care lansează un apel către președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici. Iată mesajul postat pe site-ul Administrației Prezidențiale: „Președintele României, domnul Traian Băsescu, este profund îngrijorat de valul de violență și de pierderile de vieți omenești produse în confruntările de pe străzile Kievului, acolo unde protestatarii Euro-Maidanului se confruntă cu forțele de ordine. România a trecut prin confruntări violente, în Revoluția din 1989 peste 1.000 de persoane pierzându-și viața în lupta pentru libertate și democrație
Ucraina: Băsescu face apel la Ianukovici să nu recurgă la forță by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32242_a_33567]
-
lui ediție, apărută la Humanitas, de Ștefan Cazimir. Pasiunea profesorului Cazimir pentru eternul Caragiale nu mai are nevoie de prezentare. Aici, în carte, cel care, spune Ștefan Cazimir în prefață, a făcut, prin existența sa, concurență operei este reconstituit în omenescul lui plin de farmec, printr-un cor de voci unele ilustre, altele care nu ne mai spun, azi, mai nimic: Agârbiceanu, Archibald ( Gh. Rădulescu, ziarist în vogă, în epocă), Paul Bujor, Marius Bunescu, Luca I. Caragiale, Al. Davila, Barbu Delavrancea
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
spirit pe care le practica, într-o veșnică pornire de a lua prin surprindere, nenea Iancu. Cel care-și arată, în volumul din care am dezvăluit pe sărite, o mie de fețe. De citit și de recitit, pentru hazul, și omenescul, și anecdota, și lecția de viață, și esența, și spuma. Pentru Caragiale, și pentru lumea lui. Nemuritoare și veșnică ispită.
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
înfloriți. Mă gândesc cum a putut această fortăreață călugărească să îndure tăcutele suflări primăvăratice și cum nu a căzut, atâtea veacuri, într-o primăvară. Fraza celui mai aspru pustnic, Sfântul Antonie, îmi tulbură de ani buni, prin adânca ei suferință omenească, inima: Dacă te așezi în pustie și inima ta se liniștește, și pe neașteptate auzi ciripit de vrabie, inima ta nu mai are liniștea dintâi.” Poveștile călugărilor, cina, bucuria ospețirii i-l reamintesc pe Zorba, prietenul simplu și înțelept care
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la tentativa de a-și boicota destinul. Intervențiile divine ex machina nu mai rezolvă în chip artificial conflictele. La Mircea Eliade, Artemis nu o salvează pe Ifigenia substituindo pe altar cu o ciută
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
mobilul tuturor acțiunilor unor personaje lipsite de statură maiestuoasă, dispuse uneori să dezvăluie caracterul fictiv al celor întâmplate și să-și pună astfel în discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea forței destinului abstract prin cea a patimilor omenești antrenează în același timp și diminuarea eroicului, banalizarea mitului. La Petru Dumitriu destinul nu acționează ca la Eschil: blestemul Atrizilor este înlocuit de fatalitatea vârstei care îi macină pe Clitemnestra și pe Agamemnon contaminându- i totodată și pe cei din
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă: desăvârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin suferința care
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Hyprion“). 3. Epistola a mai fost reprodusă parțial sau integral fără a fi însoțită de notele de istorie literară și culturală atât de necesare. 4. Liviu Rusu (1908-1991), muzicolog, compozitor și eseist în domeniul disciplinelor muzicale. 5. A munci este omenesc, a persevera este divin.
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
și bărbați obișnuiți - își mărturisesc întâmplări din viața de zi cu zi, gânduri și frământări care ar putea fi ale oricăruia dintre noi. Autorul știe însă întotdeauna să pună totul într-o lumină inedită, să dezvăluie adâncurile nebănuite ale ființei omenești ascunse sub banalitatea vieții, să sesizeze fantasticul existenței comune a omului. „Povestirile din acest volum au fost scrise în primii ani ai secolului. Ca atare, arată multe semne ale tinereții și îndeosebi mania noutății până la extravaganță, a paradoxului până la absurd
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
să găsesc acum, imediat, un om oarecare, un om pe care nu-l cunosc, un om obișnuit, pe care să-l silesc să-mi spună cine e și ce-a făcut. În seara asta am absolută nevoie de o viață omenească! Nu vreau să cer nimănui bani de pomană, însă am să cerșesc și am să pretind cu hotărâre ca pomana să fie în amintiri!“ Proiectul era atât de simplu și de năstrușnic, încât m-am hotărât să-i dau curs
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se instaleze în acel spațiu. Dar nu. Este doar descrierea realistă, cu exactitate fotografică, a situației din București, capitala țării noastre. Cazul copilului sfâșiat de câini este atât de cumplit încât el
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
Iosif moare în 22 iunie 1913 n.n.) l-am văzut în Brașov, unde presimțiri de sfârșit l-au adus încă o dată să-și mai vadă cerul strivit de munți al copilăriei: era abătut, cu gândul departe de tot ce e „omenesc, prea omenesc”. Stătea cu capul în mâini între prieteni, dar nu vorbea cu nimeni. Cine l-ar fi putut înțelege? O singură dată și-a alungat inspirația cernită, intonând în jurul unui război aducător de izbânzi imnul La arme! Ritmul și
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
în 22 iunie 1913 n.n.) l-am văzut în Brașov, unde presimțiri de sfârșit l-au adus încă o dată să-și mai vadă cerul strivit de munți al copilăriei: era abătut, cu gândul departe de tot ce e „omenesc, prea omenesc”. Stătea cu capul în mâini între prieteni, dar nu vorbea cu nimeni. Cine l-ar fi putut înțelege? O singură dată și-a alungat inspirația cernită, intonând în jurul unui război aducător de izbânzi imnul La arme! Ritmul și cuvântul energic
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
fost scoase Armata și Jandarmeria. Aș propune Guvernului să constate neîndeplinirea contractelor și să dea banii de deszăpezire Armatei și Jandarmeriei". Victor Ponta a subliniat, luni, răspunzându-i lui Traian Băsescu, că "faptul că Armata a intervenit să salveze viați omenești - lucru pe care domnul Băsescu nu îl știe după nouă ani de mandat, habar nu are că Armata trebuie să intervină să salveze vieți omenești, nu să deszăpezească, dar de unde nu e, n-ai de unde să ceri".
Ponta, către Dragnea: Plimbați-l pe Băsescu pe A2. E deszăpezit by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32667_a_33992]
-
luni, răspunzându-i lui Traian Băsescu, că "faptul că Armata a intervenit să salveze viați omenești - lucru pe care domnul Băsescu nu îl știe după nouă ani de mandat, habar nu are că Armata trebuie să intervină să salveze vieți omenești, nu să deszăpezească, dar de unde nu e, n-ai de unde să ceri".
Ponta, către Dragnea: Plimbați-l pe Băsescu pe A2. E deszăpezit by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32667_a_33992]
-
Ion Pătrulescu, responsabilul dosarului „Lungeanu”), scrise cu mare finețe prozastică, la o imaginară persoană întâi, dovedesc fără drept de apel că nu revanșa îl interesează pe Gabriel Liiceanu. El vrea cu adevărat să înțeleagă cum funcționa, dintr-o perspectivă a omenescului, un mecanism sinistru. Cel al Securității în sens larg (implicând nu numai rețeaua „militarizată”, ci și pe aceea a colaboratorilor). Dacă un asemenea exercițiu de noblețe a spiritului critic e construit sau e spontan, nu știu. Nu pot decât să
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
Tutun de Macedonia (1976), Figuranții (1979), Vacanța (1981) și Necuviința (1984). Cu Privilegiu, epica Mariei-Luiza Cristescu se apropie de zona fierbinte a unei problematici care privește relația puterii cu individul; iată: "Oamenii greșesc punînd puterea în aceeașei sferă largă cu omenescul. Nici un stăpînitor dintre cei mai lăudați n-a mai fost om după ce a ajuns stăpîn. A fost cel mult un stăpîn mai priceput în arta lui, a manevrat mai bine și nu s-au văzut ițele lucrării lui. Marii stăpînitori
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
o rețea de pîrghii exacte și bine întinse care se îmbină scîrțîind sau nu și acționează într-un fel și numai în acela. Viul, încîlcitul, nodul, pornirea șuie și fără de eficiență dispar, sînt retezate...". Aceste observații asupra relației puterii cu omenescul aparțin unui oarecare Simion, preceptor francez la casa boierului Hartular, în Moldova secolului XIX; ne aflăm în timpul lui Mihail Sturdza, la o răspîntie a istoriei, într-o vreme a tuturor uneltirilor dar și înnoirilor, cînd obișnuințele fanariote încep să fie
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
pasta groasă a unor existențe mereu egale cu ele însele, incolore, fără viață; aceasta cred că este, de altfel, una din țintele prozatoarei în cele trei cărți amintite: a sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
ca totalitate și unitate" și propune atașamentul de lumea proprie, dar nu ca ,,finit opac și ostil în particularitatea lui oricărui alt finit", ci ca ,,universal concret", ca deschidere spre alte lumi în ,,libera ordine universală a unui singur viitor omenesc". Petru Creția divulgă încercarea, ce apare uneori, de anexare la exotism a însăși culturii antice grecești: ,,Pentru mulți textele grecești au o grandoare misterioasă, ca niște texte sacre, depozitare auguste și inepuizabile ale întregului uman". Refuzul unei asemenea anexări definește
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
la "veselul" Alecsandri și la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii, nici esteticienii și, cu atît mai puțin, teoreticienii discursului literar n-au produs vreun studiu "canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau poate înălța. Poate că acesta va fi fiind sensul farmecului de la inventarea
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
căci minciuna o gândește. Unde sunt acele cuvinte ce ar putea să mă facă Din nou prunc, să sug atunci Din mamelonul aerului, în locul Cunoscut de păsările încoronate? Voi fi îmbrăcat de înfățișarea Hieratică a penelor. Să trec dincolo de limbajul Omenesc învățând să murmur trilul Ce delectează inepuizabilul, Secretul ce rămâne în majestatea sa Logică și ilogică, reală și ireală. Mă așteaptă să mă purific Poarta și pragul tocit De beția cantică a pelerinilor Vârstelor și stelelor căzătoare. Din orice loc
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]